7,094 matches
-
scara tramvaiului și-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca și data trecută, numai că acum se simțea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se prăbușească din nou pe trotuar. Era doar îngândurată și tristă. Chiar îi venea să plângă de supărare. Nimic nu-i ieșea așa cum își dorea. Nu se simțea ca fiind o fată norocoasă. Nici de bucuria unei călduri sufletești din partea familiei nu avea parte. Cei trei
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
daciei am traversat șoseaua, dar din spatele meu cineva mi-a spus; Domnule, dacă nu făceai pasul înapoi, nu știu ce se întâmpla? Considerând că șoferița a încălcat regulile de circulație m-am uitat în jur să găsesc un martor. Am observat pe trotuarul pe care ajunsesem un grup format din trei persoane; un plutonier de miliție, un ofițer de armată și un civil. M-am apropiat de grup și am întrebat dacă au văzut incidentul. Civilul și milițianul au spus că da. Ofițerul
PASUL ÎNAPOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383366_a_384695]
-
Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului adesea îmi iau capul în mâini ca pe un bulgăre de zăpadă rostogolit până când devine rotund merg printre oameni care-și plimbă câinii domestici pe trotuare care-și întorc mereu capetele rotunde și-și fac cruce îmi ascund ochii în buzunarul hainei de fîș că să nu mai văd oameni îmi plac mai mult păsările cerului rândunelele îmbrăcate în fracurile lor negre chiar și atunci când poposesc
RITUAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382832_a_384161]
-
am aflat o poveste cu statuia lui din Bacău. Imediat după moarte, soția sa a comandat unui sculptor, prieten cu poetul, o statuie care să-i eternizeze măreția.Sculptorul l-a făcut așa cum îl știa el, amplasând statuia direct pe trotuar, să se întâlnească zilnic cu cetățenii din”Bacovia”. La vederea statuii, soția poetului, furioasă, s-a certat cu sculptorul, considerând „opera”o blasfemie a memoriei poetului. Femeia nu înțelesese nimic. De aceea am schimbat titlul fotografiei în cel actual: „Un
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
te mai vreau. Te vreau zăvorât. De unde-nflorești ca palidă vrere, Și unde-mi cotrobăi în bruma de bine...? În brațe sunt eu, tu ești o părere, Ce face s-apună o parte din mine. Minunat că dansăm pe același trotuar, În lună, sub lună, pe luna din chip... M-arunci în neant ca-ntr-un estuar; Dezbracă-mi obrajii ca de nisip... O buză pe-a mea să se culce-n păcat. Mai bine de mine, de tine, de noi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
te mai vreau. Te vreau zăvorât.De unde-nflorești ca palidă vrere,Și unde-mi cotrobăi în bruma de bine...? În brațe sunt eu, tu ești o părere,Ce face s-apună o parte din mine.Minunat că dansăm pe același trotuar,În lună, sub lună, pe luna din chip...M-arunci în neant ca-ntr-un estuar;Dezbracă-mi obrajii ca de nisip...O buză pe-a mea să se culce-n păcat.Mai bine de mine, de tine, de noi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Se-așază pe cărarea pe care am umblat, Atunci știu că și toamna mi-aduce un septembre, Ce nu mă va-ndura până-n miez de decembre. Copil naiv, ce umbli cu mâna-n buzunare, Privit de la fereastră cum seara, pe trotuare, Te-ncumeți să te-așezi, îngândurat de toate, Ca rozmarinul verde, când verde nu mai poate, Să-ți faci din miez de nucă ferită chilioară, Să-nveți colindul iernii, cuminte, pân’ la vară, Să-ți faci și bocceluță din ramuri
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
rozmarin uscatSe-așază pe cărarea pe care am umblat,Atunci știu că și toamna mi-aduce un septembre,Ce nu mă va-ndura până-n miez de decembre.Copil naiv, ce umbli cu mâna-n buzunare,Privit de la fereastră cum seara, pe trotuare,Te-ncumeți să te-așezi, îngândurat de toate,Ca rozmarinul verde, când verde nu mai poate,Să-ți faci din miez de nucă ferită chilioară,Să-nveți colindul iernii, cuminte, pân’ la vară,Să-ți faci și bocceluță din ramuri
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Orașele mari din România se pregătesc să se transforme în orașe inteligente. Semafoarele se vor regla automat în funcție de trafic, pubelele vor anunța firmele de salubritate când s-au umplut, iar stâlpii vor ilumină doar când vor sesiza mișcare pe trotuar. Până să se apuce autoritățile de lucru, unii dezvoltatori IT au început deja propriile afaceri, care vor contura așa-numitul „smart city”. Tehnologia le poate face locuitorilor viață mai ușoară și poate reduce cheltuielile publice. Conceptul de Smart City presupune
Parcari inteligente, semafoare reglate automat si stalpi de iluminat cu senzori. Orasele care se transforma in „smart city” [Corola-blog/BlogPost/92437_a_93729]
-
așa-numitul „smart city”. Tehnologia le poate face locuitorilor viață mai ușoară și poate reduce cheltuielile publice. Conceptul de Smart City presupune și un iluminat de tip smart. Pentru asta este nevoie însă de stâlpi inteligenți care, evident, ar ilumină trotuarul doar dacă pe acolo trec oameni. Alt exemplu, aplicații de parcare inteligență. Autoritățile pot stabili, în funcție de semnalele telefoanelor, ce parcări sunt aglomerate și unde mai sunt locuri. Cosmin Ochișor, investment management: „Dacă vreau să ajung la blocul x, nu te
Parcari inteligente, semafoare reglate automat si stalpi de iluminat cu senzori. Orasele care se transforma in „smart city” [Corola-blog/BlogPost/92437_a_93729]
-
mai de seamă, precum Nixon, Brejnev sau Mobutu. Un Mercedes uriaș, blindat este precedat și flancat de nenumărate mașini ale SPP-ului și poliției, cu sirene și lumini intermitente, cu zbierete ale ofițerilor ”trage, bă, pă dreapta”, ”stați, bă, pă trotuar, nu traversați”, cu polițiști de la circulație postați la cinci metri unul de altul, cărora li se citește disperarea în ochi și în gesturi, până trece vârtejul coloanei lui Klaus Iohannis, cu mult peste suta de kilometri, abia ținându-se în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92867_a_94159]
-
Coeziune al UE, este parte a coridorului paneuropean de transport care leagă orașul german Dresda de orașul Istanbul din Turcia. Podul are o lungime de aproximativ doi kilometri, două benzi rutiere pe fiecare sens, o linie de cale ferată, două trotuare și o pistă pentru bicicliști. De exploatarea podului și perceperea taxelor pentru traversare se va ocupa o societate mixtă româno-bulgară cu sediul la Vidin. Pietonii și bicicliștii, precum și ambulanțele și vehiculele folosite de poliție și pompieri vor fi scutite de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93483_a_94775]
-
replicat fără întârziere, zâmbind larg, cu cinism, Beliov. Trăiască ultraliberalismul! Ei, cum ți se pare Vlasia? m-a întrebat în drum spre hotelul nostru din Prager Strasse Olimpia. Vlasia?... îi răspunsesem Olimpiei, străduindu-mă să nu calc în bălțile de pe trotuar. Mă mir de ce se află aici și nu în cercurile apropiate Kremlinului. După cum vorbește, ar merita cu prisosință să se afle în vecinătatea puterii. Vlasia nu e un aparatcik oarecare, dragul meu, mi-a mărturisit atunci cu gravitate Olimpia. Și
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
Angeles?” Și el îmi dădea mereu același răspuns: ,,Suntem în LA.” Aici îmi lipsea strada marilor orașe (Paris și București, căci și capitala țării noastre era de pe atunci „o metropolă” care pulsa de viață și cultură), îmi lipseau cafenelele de pe trotuare (pe atunci, în LA, nu se stătea niciodată la o terasă, toată lumea intra în „pivnițe întunecate” mâncând în plină zi cu soare „la farmecul lumânării”, până când a venit criza de benzină, și lumea a început să iasă din spațiile cu
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
I tremble afraid. Only nightfall protects me and conceals my defeat: Is it death, is it love, or just a charade? AL DOI-LEA ÎNȚELES AL LUI NOIEMBRIE Era o toamnă veche de Noiembrie, cu vinturi repezite printre frunzele de pe trotuar. Vorbeam despe rude, ale tale, ale mele, ale altora; Și m-a năvălit un curaj nebun ca să te iau de mână. Am continuat să conversam, ca si cum totul era că mai înainte, cu o fracțiune de secundă mai devreme. Dar bineînțeles
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal " Iar primăvara-n geam sfios îmi bate, Viorile-n acorduri de cristal Se arcuiesc pe cer, plângând în noapte. Pe trotuare trecătorii-s rari, Doar jos la " Silva " parcă e lumină, Doi moși întârziați, la un pahar, Răstălmăcesc isprăvi de-o săptămână. Balconul meu e suspendat de nori, Văd vârfuri de biserici sub cer de smoală, Iubesc orașul elegiac... Spre zori
SOMNUL ORAŞULUI ( PRIMĂVARĂ REGHINEANĂ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383285_a_384614]
-
48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu boala poeziei cît a mai tras și el cu „sărbătorile“ lui cît am mai tras și eu cu „captivitatea“ mea arta noastră oglinda ciobită a unei slujnice Stephen Dedalus o fi avut norocul să audă pașii prietenului mereu pe trotuarul său piața largă imensă străjuită În anii mei nebuni de statuia omului de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
printre care iarba se ivește deasă și umedă după ploaie - Sibiul, orașul ales, orașul În care mi-ar plăcea să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fier forjat, a cărui poartă părea să nu se deschidă niciodată, se afla o placă neagră cu inscripția Nunțiu Papal. Întreaga Înfățișare a clădirii și mai ales firma aceea neobișnuită dădea străzii un aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Toate astea i-au făcut pe oamenii din ținut să-l respecte, și un grup s-a întâlnit în fața bibliotecii cu măști negre pe față, au intrat și au luat Pe aripile vântului de pe raft și au ars-o pe trotuar. Șeriful nu a vrut să facă nimic în privința asta pentru că ar fi avut necazuri cu oamenii din oraș și, oricum, alegerile veneau peste o lună. Doamna Watkins știa cum îl vede lumea pe soțul ei după tot ce a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nici ea n-a vorbit cu mine despre asta. Apoi mi-am amintit că nu mi-am făcut tema pentru doamna Watkins. Nu puteam să-mi mai fac probleme cu ea, așa că mi-am pus cărțile și prânzul pe marginea trotuarului, mi-am scos stiloul și m-am așezat. Am simțit cum mi se umezesc pantalonii la spate de la roua din iarbă și mă gândeam cât de amuzant va arăta. Cum caietul îmi aluneca de pe genunchi de fiecare dată când încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fața mătușii Mae, apoi s-a transformat într-o vrăjitoare și mai târziu în ceea ce părea a fi un moș cu barbă înainte să dispară de tot. Deodată am simțit că se uită cineva la mine, și chiar era pe trotuar o femeie cu o plasă de cumpărături în mână, care se holba la mine. Am sărit de la fereastră să-mi iau hainele. Erau uscate, așa că le-am pus pe mine. Când m-am întors la fereastră, ea plecase și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ne îndreptam spre casă, dar o femeie care o cunoștea pe tanti Mae din fabrică s-a oprit și a început să vorbească cu noi. Mergea în direcția noastră, pe Main Street în jos, așa că ne-a însoțit. Pe marginea trotuarului, copiii și femeile se urcau în mașini și în camioane și porneau, astfel că li se aprindeau luminile. Oamenii mergeau pe stradă și se dădeau la o parte să lase camioanele să îi depășească. Din când în când, câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
curți și pe parbrizele mașinilor în mișcare, unde stăteau ca și când ar fi fost puse acolo cu lipici până când se opreau mașinile. Autobuzul avea stație în fața frizeriei, așa că am coborât până unde trebuia pe Strada Principală și am așteptat la marginea trotuarului. Valiza lui tanti Mae era grea și m-am bucurat că pot să o las jos. Tanti Mae s-a uitat în josul străzii să vadă dacă vine autobuzul și când s-a întors spre mine, am văzut că ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]