9,257 matches
-
sporuri de risc, Se moare-n taloane și-n formulare, Se moare la coadă la taxe la fisc, Se moare-n onoare, se moare-n genunchi, Se moare acasă, se moare-n străini Se moare din suflet sau numai din trunchi, Se moare-n păcate sau când te închini, Se moare-n picioare, se moare umil, Se moare de foc, de cutremur, de apă, Se moare la oaste, se moare civil, Se moare săpând la propria groapă, Se moare devreme, se
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
îl știu /simt/ nești- indu-l. // Visul se-mplinește în ei/ ca într-un lemn,/ în măduva roșie,/ un semn.“ Parabola vrea să spună că, deși nu vedem în interiorul lemnu- lui, totuși simțim semnul care se pune/ se naște în trunchiul lui- atunci și numai arunci când prindem miracolul cuvântului. Poezia lui Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) este naturală, ieșită parcă din prima tăietură a gândului, caută simplitatea, este discret presărată cu filosofie (și cu idei filosofice), cultivă înțelepciunea, găsește expresia memorabilă
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
mult visatul paradis originar unde printre copaci măreți și vajnici, cu forme armonioase și inedite, printre arbuști ale căror flori albe contrastează cu verdele pădurii, florile de narcise, albe și pure ca și zăpada de pe vârful muntelui și ca și trunchiurile albe ale mestecenilor, își trăiesc ultimele clipe. Oamenii adunați aici se supun ritmurilor vieții din natură, sunt mai calmi, mai buni, mai blânzi, dar viața lor pare a avea un singur scop, culegerea de narcise. Pierduți în iarbă, printre zborul
SĂRBĂTOAREA NARCISELOR, ŞERCAIA, JUD. BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350555_a_351884]
-
stingherit și, plasând cu eleganță o mică glumă regală, se retrase într-un tufiș pentru o necesitate strict omenească, dar care nu-i ocolește nici pe împărați. Ajuns la adăpost de privirile suitei, sprijini superba armă cu trei țevi de trunchiul unui copac și începu să-și descheie pantalonii, ignorând ușoara amețeală ce o simțea și pe care o punea de altfel pe seama sângelui înfierbântat de bucuria sărbătorii. Tresări însă, când auzul încordat surprinse în apropiere un foșnet și un ușor
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
și ar fi păcat,auzi regele o voce în cap și își dădu seama că vocea avea dreptate, deși nu știa a cui este. Comută pe glonț și apăsă trăgaciul! Era însă foarte emoționat și glonțul se înfipse într-un trunchi. Alb și strălucitor, inorogul se uită la el cu o privire ce denota un dispreț cumplit și sforăi de parcă ar fi râs. Un râs cam ironic, dar și plin de tristețe... - Nu pot să înțeleg cum de poți fi atât
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
nu calci dreacu’ prin ceva maiestăți calde! Marele Armaș era însă de mult prin pâlcul de copaci și striga: - Maiestate, băi, maiestate, hai bă, o dată, că să termină treaba și ne pleacă mosafirii... Îl găsi pe Rege prăvălit lângă un trunchi scorburos cu privirea pierdută undeva către infinit, cum a stabilit mai târziu Marele Savant, cu gura strâmbă și cu trupul țeapăn. Marele Doctor stabili diagnosticul exact: fandaxie! A doua zi, Marele Rege pleca definitiv după privire, fără să lase vreo
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
Liceul Teoretic ”Emil Botta” - Mun. Adjud PLOUA ... Calc peste umbrele de roua, ce ma ard că un jar... Din când în când, m-aplec să culeg cenușă gândurilor arse, stinse în iarbă planșa... Copaci mi se nasc din tălpi. Au trunchiurile arse din dor de roua... Calc peste umbrele ce ma îngroapă. A început, deja, să... ploua. RAIN ... I'm stepping over the dew shadows, which are burning me like an ember ... Sometimes, I lean to pick up the ash Of
DE GHEORGHE A. STROIA (TRADUCERE GEORGE NICOLAE STROIA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350650_a_351979]
-
singurătății. Numai poeții aud suspinul, șoaptele frunzelor ... Privesc oglinda lacului. În ea se răsfrânge cerul, mulțumit de sine. O pasăre cântă legănându-se pe o ramură. Soarele trimite miriade de raze ce vibrează, ca râsul unui zeu fericit, dansând pe trunchiurile zbârcite ale arborilor, încălzindu-le frunzele rămase. Pădurea toată pare mulțumită. Și gândesc că cerul așteaptă liniștit rugile noastre de mulțumire. Recunoștința! Cicero spunea că recunoștința este una din importantele virtuți, chiar „părintele” lor. Și cred că ea poate fi
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare.” (Antoine de Saint-Exupery) „Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.” (Octavian Paler) „Până unde ține iarna/ care-nchide-n noi/ lucarna,/ până unde în genunchi/ umbra ta/ mai are trunchi,/ până unde gura ta/ pe cuvinte pune șa,/ până când în cerul tău/ are lacrimi Dumnezeu,/ până când ramâne-n ramă/ vama care nu ia vamă?// Până unde, până când,/ rămân singur, singurând?” („Singurând”) „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]
-
linie se naște un pom, o pădure muzica într-o figurație veșnică haina omului în flăcări el extrădat cu toate că-i băștinaș tu rămâi șomer născut din frunze ondulate, floare și mirare dacă te trezești la dimineața altora cunoști înstrăinarea în trunchi, obraz pleoape împovărate cu păsări nevătămate suzana deac Referință Bibliografică: Mâine se întâmplă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342, Anul I, 08 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MÂINE SE ÎNTÂMPLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351407_a_352736]
-
umbră a vieții, nici un canal rău mirositor al realității, nici un colț murdar al experiențelor de mai tărziu, era un peisaj de vizitat doar cu ochii, de mângâiat doar cu ochii, de mâncat doar cu ochii ... Relele urmau după aceea. Pe trunchi se evidențiau grupuri mici de mușchi, fiecare la locul lui, ca să dea întregului o imagine unică a unui corp de adolescent, care încă nu era cuprins de puterea masculinității, nevoia de a cuceri sau a cotropi. Era un corp care
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
cer drepturi și danii Să-și lucreze rătăcirea Rătăcire care doare Că ne-a rupt de Tine, Doamne Cum să smulgi din ram, o floare Când dau brume și vin toamne? Și mlădița nu dă roadă Dac-o-ndepărtezi de trunchi Scopul viermelui: să roadă Lujerele din mănunchi Ne rugăm la Tine: - Iartă Noi păcătuim și veșnic Cu blândețea Ta ne ceartă, Lasă-ne lumina-n sfeșnic! Nu ne pierde pân-la urmă L-ai iertat și pe Manase Milă dacă biata
IARTĂ DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351441_a_352770]
-
femeie Viclene vânturi toate împotrivă Poartă luntrea vieții în derivă Precum aedul orb o epopee; O falie adâncă ne desparte Rostogoliți în două emisfere La ultima din vămi ni se va cere Cioburile din clepsidră sparte. Ca un brigand cu trunchi de abanos Înfășurat în falduri de hermină Această rană plină de lumină Face vindecarea de prisos; Cu pas greoi mă-ndrept spre un amurg Destinul meu rival, un labirint În care păsările nu ne mint Iar eu adorm cu gândul
MĂ-NTORC SUBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350783_a_352112]
-
solidă, temeinică, un edificiu spiritual de mare anvergură și impact asupra cititorilor, criticilor și confraților de condei, care n-au rămas indiferenți la „Întâlnirea” cu Marin Preda, fie că l-au cunoscut, fie că i-au citit doar opera. Un trunchi drept ca o coloană infinită, a cărui osatură este stratificată din cuvinte, situații și atitudini proprii, pe care le imprimă personajelor sale: lui Ilie Moromete, lui Nicolae, celorlalți de după aceștia, astfel încât, în unele situații, autorul se confundă cu eroii. Nimic
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
ființei sunt căutate, prin urmare, în plasma organicității pure, nealterate de canonul existenței. Atât picturile cât și poezia sunt o radiografie a relației dintre armonia trupului femenin exprimat prin pictură și misterul de dincolo exprimării prin metaforă:” Mâinile mele sunt trunchiuri de arbori/ Pe care mere roșii se coc./ Picioarele mi-s țesute cu spume de val/ Iar algele, mantie răcoroasă-mi sunt. “( Înrădăcinare). Eul poetei în simbioză cu eul pictorului au creiat o mitologie a spiritului proiectat în trupul superb
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
așa cum numai în bătrânile cronici se întâlnesc. Astfel se întâmplă atunci când autorul străbate cu nonșalanță potecile de sub Piatra lui Stan, acolo unde s-ar fi încăierat „titanii cu giganții și a fost o luptă pe viață și pe moarte, cu trunchiuri, rădăcini de copaci, cu bolovani și cu tot ce le pica la îndemână. Titanii erau conduși de Joe, stăpânul fulgerelor, cu tovarășul său Vulcan, iar giganții care pentru a-i învinge ar fi scos din luptă balaurul cel înfricoșător. În
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
deocamdată, această schiță de “element-modul”, formată din goluri și plinuri echivalente. Fotografia șablonului acestui “element-modul” (pentru care eu am lucrat la perfecțiunea lui timp de vreo 20 de ani) este făcută de băiatul meu, Lucian, ajuns azi arhitect, așchie din trunchiul meu (“așchia nu sare departe de trunchi”, zice un proverb românesc), dar, se pare că preocupările artistice ale viitorului arhitect Lucian oscilează întru cu totul și cu totul alte sfere ale creației, galactic-universale. Sper să ne mai regăsim, odată, în
SCRISOAREA NR.142 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351677_a_353006]
-
goluri și plinuri echivalente. Fotografia șablonului acestui “element-modul” (pentru care eu am lucrat la perfecțiunea lui timp de vreo 20 de ani) este făcută de băiatul meu, Lucian, ajuns azi arhitect, așchie din trunchiul meu (“așchia nu sare departe de trunchi”, zice un proverb românesc), dar, se pare că preocupările artistice ale viitorului arhitect Lucian oscilează întru cu totul și cu totul alte sfere ale creației, galactic-universale. Sper să ne mai regăsim, odată, în aceeași Confederație Galactică, dacă nu aici pe
SCRISOAREA NR.142 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351677_a_353006]
-
din pântec, Li-s ochii-ți arme duioase, Adorm ostașii în scutec. Stoluri de îngeri te-nalță, Te suie spre ceruri, în sus Și toți de rău se descalță, Că-n brațe îl duci pe Iisus. Dai muguri mlădiței pe trunchi; Tu, sclavă, te ridici așteptând, Regină când plângi în genunchi, Măicuță cu dorul în gând. Nici demonii din iad nu pot Să-ți ispitească iubirea; Fierbi ca un vulcan, în clocot, Dulce-ți este... răstignirea! Nimeni, femeie, nu poate Să
NIMENI, FEMEIE, NU POATE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351100_a_352429]
-
29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de SORIN CALEA Biroul... Biroul pe care-mi odihnesc brațele Are sufletul într-o rădăcină De cireș din Argeș... Și observ cu mirare O mare asemănare Între palma mea, Și o palmă din trunchiul Acelui cireș Care a simțit pe propria-i coajă Cum se apropie Dar și cum se îndepărtează Apele care-i sărută rădăcinile Și care înoată, în scoarța Pământului toată! Biroul pe care se odihnește Doar de o clepsidră jumătate Laptopul
BIROUL, POEZIE DE SORIN CALEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351177_a_352506]
-
printr-o inspirată asociere a categoriei duale Moldova - Bacovia cu alta, arbore ce se usucă - vâsc, semn că poetul de la Bacău va fi supus unui tratament hermeneutic, simultan cu o terapie specifică fenomenologiei: „Atunci când un arbore se usucă de bătrânețe, trunchiul său îngăduie să apară vâscul care îi bea restul vieții și-i grăbește sfârșitul. Am putea spune că Bacovia este vâscul timpului nostru. Dar jocul raporturilor est mai subtil și ciudat: căci dacă el este vâscul, el este în același
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
geana Mai albe decât neaua-n pisc De munte iarna, vara, Cu străluciri de obelisc. Purtând pe chip povara Înțelepciunii prin ani mulți, Mai mulți decât stejarul, I se înfățișă desculț În giulgiul alb ca varul. Și dinainte rupt din trunchi, Pe sfânt în piept primindu-l, Sfios feciorul în genunchi De jos în sus privindu-l, I-a mulțumit, i-a sărutat Gingașa-i mână dreaptă, S-a ridicat și l-a urmat Pe calea-i înțeleaptă Spre peștera cu
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > COPACI CU PĂDURE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-am îngropat și eu pe lângă voi un trunchi, Și ramuri mă mângâie în toamnele- mănunchi, Nimic nu mă clintește, nimic nu mă doboară, Decât un croncănit și-o aripă de cioară. În codrul ăsta des, esențele alese, M-au mângăiat cu ramuri și florile- mirese, Și pe cărări
COPACI CU PĂDURE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356452_a_357781]
-
har Psalmii de credință din altar Luminează fețele cu seara Jertfa lumânării, purpuriu Razele aruncă pe pereți Suferința din atâtea vieți Să facă roditor acest pustiu Doamne curățește-ne de vină Smerenia ne-așează în genunchi Lumânarea arde ca un trunchi Noduros, în valuri de lumină Doamne dă-mi puterea ca să ard Răutatea fiecărei zile Asemeni adierilor subtile Crusta de păcate ca un fard! Referință Bibliografică: Rugă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011
RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355765_a_357094]