36,878 matches
-
venit primul război mondial, devenind ofițer în armata austro-ungară. A fost pe front, rănit greu, n-a scăpat nici de frontul galițian, unde a ajuns și la Cernăuți. Cum imperiul se clătina rău de tot, a contribuit substanțial la alungarea trupelor răzlețite de ucrainieni și la instalarea autorităților românești. ("Entuziasmul românilor la vederea tricolorului fîlfîind pe primărie, era de nedescris"). Și ajungînd în Maramureșul natal, a făcut parte din delegația care a ajuns la grandioasa festivitate a Unirii de la Alba Iulia
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
de mărunțit ce nu se oprește niciodată: nici datele, nici omul nu contează în sine. Uneori neîncrederea în realitatea individului ia forma derutantă a exaltării performanțelor lui, cum e cazul conversației particulare prin care se obținea cu calcul intuitiv retragerea trupelor sovietice din România (spațiul dintre Dej și Hrușciov, care îi decupează ca persoane distincte și voluntare, e anulat adesea de balerine seducătoare, băuturi tari, interese obscure al Kremlinului etc.) 5. Tehnica sărutului sicilian în cazul psihologiei: toți îi afirmă utilitatea
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
de teatru I.L. Caragiale a suportat multiple disfuncții, pe mai multe paliere. Oferta de spectacole selecționate oficial a inclus prea multe producții mediocre, nu s-a operat cu criterii, pare să fi contat mai mult cantitatea, decît calitatea, prea multe trupe au avut onoarea să facă parte din selecție, și să fie distinse astfel, deși, evident, nu meritau, s-au făcut eforturi mari, financiare de a aduce atîția oameni la București, deși nu aveau mai nimic de arătat, artiștii au jucat
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
-mi formulez nici una. Secțiunea off a fost inventată pentru un singur teatru, naționalul din Tîrgu-Mureș, care s-a "înscris" aici cu spectacolul Amorphe d'Ottemburg de Jean Paul Grümberg în regia lui Cristian Ioan, și directorul Companiei "Liviu Rebreanu" (titulatura trupei). Dacă această secțiune a existat, de ce nu s-au mai înscris și alte teatre care ar fi dorit să-și arate montările? Dacă spectacolul amintit ar fi fost genial sau măcar mediocru, ar fi fost selectat, în logica evenimentelor. Dacă
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
cade cu picături mari, grele, îi lovește în cap, îi năucește. Și nu se oprește. Ridicolul deriziunii e fără margini. Un ochi al meu rîde, celălalt plînge. Cine este adevăratul clovn? Actorul Bruscon este în turneu și dă năvală cu trupa lui, una și aceeași cu familia - soția, fiul, fiica - în cătunul Utzbach. 280 de locuitori. Mirosul predominant, cel de la cocină. Zgomotul permanent, ca un fundal sonor inepuizabil, grohăitul porcilor. Acesta e cadrul în care Bruscon, genialul, perorează. Poliloghia lui nu
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
concludentă că astăzi Germania dispune de o adevărată "bază de masse" în materie de jazz. În a doua seară am asistat la două recitaluri diametral opuse: mai întâi, cel extrovertit, de imediat impact la public, al formației Jan Korinek & Groove. Trupa pragheză evocă repertoriul nonșalant al anilor'60, când la putere erau chitara electrică și orga Hammond. Acest cuplu instrumental e resuscitat de organistul Korinek, împreună cu ghitaristul american de blues Rennie Trossman, susținuți de profesioniști precum Vladimir Kulhanek/bas și Jan
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
oarecum previzibile erau tocmai cele swingate. Spectacol dominat de chitaristul lider al grupului, ca și de pianistul Gábor Cseke, indeniabil discipol al lui Bill Evans. La rândul său, Michael Sagmeister Trio (Germania) s-a concentrat în jurul dexterităților chitaristice ale șefului trupei - puternic marcat de modelul americanului George Benson. Secția ritmică era propulsată de fanteziile bateristului Michael Koettner, în timp ce contrabasistul macedonean Martin Gijakonovski asigura puntea de legătură între instrumentul melodic și cel ritmic. Cvartetul condus de saxofonistul/ flautistul Heinz von Hermann a
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
un pic la aceste "succese", bagi de seamă că cea mai mare parte a lor au loc pe spinarea țiganilor pripășiți la marginea Bucureștiului sau prin periferiile altor orașe. Într-un efort disproporționat, eroica Poliție și nu mai puțin eroicele trupe speciale izgonesc de la marginea Capitalei mici comunități de țigani care s-au stabilit ilegal aici. Nu demult, cîțiva primari s-au contaminat unul de la altul, vrînd să înființeze cartiere speciale pentru țiganii săraci din orașele lor: Piatra Neamț, Deva și Baia Mare
Ordinea - pe alese by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15792_a_17117]
-
acțiunilor lui Andreas Bauder și compania în contextul extrem de violent - în toată lumea - de la sfîrșitul deceniului 7: războiul din Vietnam, asasinarea lui Martin Luther King, atentatul contra lui Rudi Dutschke, împușcarea a sute de demonstranți în Mexico City, invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, debutul conflictului din Irlanda, dictatura militară din Grecia ș.a. Un alt text remarcabil este acela al lui François Fejtö intitulat Un avertisment: recitind "Dumnezeul tenebrelor". Dumnezeul tenebrelor e o culegere de șase texte, publicată acum 50 de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
la o premieră. Stil pe care l-am înțeles în timp. Făcea același tam-tam fie că era vorba despre un spectacol al lui Purcărete, fie că era vorba despre unul al Danielei Peleanu, pentru că, în primul rînd, în discuție intra trupa. Avea o strategie extraordinară de a te aduce la Craiova. Cu orice preț. Doar privindu-l în ochi, la fața locului, intuiai realitatea, calitatea și valoarea spectacolului. Iar el le știa cel dintîi. În final, criteriile intrau în funcțiune și
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
și orfelinate, aziluri sau pușcării. N-a lăsat pe nimeni indiferent, mulți văzînd pentru prima dată un spectacol. Din informațiile pe care am reușit să le strîng am aflat că popasul teatrului într-un spital este primul de acest fel. Trupele ambulante din Evul Mediu și nu numai jucau în piețe publice sau la Castel. În lumea agitată în care trăim, cu boli, mizerie și suferință mi se pare extraordinar ca teatrul să bată la porțile unui spital, iar acestea să
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
Uniter, iar tînărul regizor Claudiu Goga Premiul pentru debut și pentru această montare importantă de la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Brașov. Tensiunea specială a piesei și tratarea "pe muchie de cuțit" a lui Goga, împlinirile actoricești spre care și-a condus trupa, cu maturitate, deși abia pășise pe drumul profesioniștilor sînt performanțe pe care, la nici un palier, nu le-am întîlnit, în acest spectacol de absolvență al clasei Eusebiu Ștefănescu-Rodica Mandache, din cadrul Universității Hyperion. Regia pare mai degrabă o ilustrare ad litteram
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
distanță între provocarea pe care Pelicanul lui Strindberg (spectacol făcut de Dan Vasile la Teatrul Național din Iași pentru care a fost nominalizat la ediția ultimă a Galei Uniter la Premiul pentru debut) a constituit-o pentru Dan Vasile, pentru trupă și spectatori și această mizanscenă cosmetizată, dar ostenită. Regizorul nu a fost ajutat nici de scenografa Alina Herescu. Ea n-a rezolvat un spațiu în care să fie amplasată drama (a găsit o singură soluție: locul Casandrei, care a rămas
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
dezvoltate pe mai multe registre. Fiecare actor a fost bine ales și bine distribuit. Aici însă a luat sfîrșit "inspirația" regizorului. Ștefan Sileanu, Tania Filip, Cristian Șofron, Ion Haiduc, Ruxandra Sireteanu, Anda Caropol, Ion Siminie, Valentin Teodosiu - nume sonore ale trupei Teatrului "Nottara" - sînt lăsați să se descurce cam fiecare după posibilități, să-și utilizeze carisma personală, glasul, ținuta, prezența, umorul cît și cum cred de cuviință. Ei joacă cu credință și chiar cu devotament, așa cum cere profesiunea, cu o anumită
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus, apoi, la un teatru, atras de afișul țipător. Era o biată trupă de varieteu care nu începea programul adăstînd mult peste ora anunțată, în așteptarea generosului consul rus, desigur un prinț. În așteptare, dă peste un ins care i se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
generosului consul rus, desigur un prinț. În așteptare, dă peste un ins care i se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în care omul nostru devine pictor de firme. Îi merge din plin, ajungînd un domn arătos, bine îmbrăcat, salutat și cu comenzi din belșug. Dar
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
și demonul ei, după Isaac Bashevis Singer, rămîne nu doar cel mai împlinit și substanțial spectacol al lui Hausvater, dar și o montare importantă a ultimilor zece ani, un punct major în istoria Teatrului Național din Iași. După experiența cu trupa Teatrului Odeon și cu șocantul ...au pus cătușe florilor, Hausvater a comunicat foarte bine cu trupa ieșeană, care s-a dat pe mîna lui pînă la capăt. De devotament, și chiar mai mult decît atît, s-a bucurat peste tot
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
al lui Hausvater, dar și o montare importantă a ultimilor zece ani, un punct major în istoria Teatrului Național din Iași. După experiența cu trupa Teatrului Odeon și cu șocantul ...au pus cătușe florilor, Hausvater a comunicat foarte bine cu trupa ieșeană, care s-a dat pe mîna lui pînă la capăt. De devotament, și chiar mai mult decît atît, s-a bucurat peste tot pe unde a trecut. Și totuși, cele mai multe montări din ultimul timp par eboșe, încercări, tatonări, n-
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
miza pe care regizorul mărturisește că a contat (fie și teoretic) - tema conflictului dintre trup și suflet - de rezolvarea scenografică a Vioricăi Petrovici, cu o alunecare poate prea evidentă, în concepția costumelor și cromatica lor, spre teatrul popular, de bîlci. Trupa Teatrului Toma Caragiu din Ploiești lucrează susținut de cel puțin doi ani încoace, grație și directorului Lucian Sabados, un manager ambițios, energic și eficient. E timpul unui spectacol important, al unei "lovituri". Etapa încercărilor, a acumulărilor a luat sfîrșit. Așteptăm
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
1848-49 ("Amestecul rușilor lui Kiseleff în înăbușirea revoluției a fost hotărâtor. În spatele represiunii și a măsurilor guvernamentale românești antirevoluționare au fost rușii, la originea deportărilor, arestărilor și maltratărilor."). Prilej, totodată, pentru nesătula împărăție de a pretinde sume uriașe pentru întreținerea trupelor, 11 milioane de franci pentru Țara Românească și 2 milioane și jumătate pentru Moldova. La începutul războiului Crimeei, pentru liniștirea populației, o proclamație a țarului Nicolae I justifica ocupația Principatelor române "pentru chestiuni de onoare". Se mai afirma în acel
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
de război" 67 de fabrici și uzine aparținând industriei alimentare, ușoare și petroliere. Numai din industria petrolieră au fost ridicate 51.173 tone de material tubular. Scrie în carte: "Valoarea bunurilor aparținând căilor ferate, aviației și marinei române rechiziționate de trupele sovietice fără nici o formă s-a ridicat la suma de 338 miliarde de lei." Dacă ne gândim că leul din 1945 era cel puțin de o sută de ori mai puternic decât cel de astăzi, iar România zăcea sleită de
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
pe șase ani." În acea vreme, când încă nu se produsese ruptura de Tito, Ana Pauker îi mărturisea acestuia că rușii iau șapte piei de pe noi. Afară de plățile legate de despăgubiri, restituiri de bunuri, pe lângă ceea ce, cu entuziasm slav, jefuiau trupele în trecere, mai exista și obligația întreținerii acestora, sute de mii, dacă nu milioane. Între 23 august 1944 și 31 mai 1945 s-au predat în acest scop 15.357 vagoane de cereale, 10.407 vagoane legume, 1885 vagoane de
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
trebuiau să fie de cea mai bună calitate, conform dispozițiilor: "Nu se vor preda depozitelor sovietice produse de proastă calitate (alterate, prost afumate, cozi, fălci, fâșii etc.)". În schimb, din înaltă umanitate se specifica: "oasele cu măduvă vor fi predate trupelor române, școlilor, spitalelor pentru a fi fierte pentru ciorbe." În răstimpul în care autoritățile sovietice goleau în cea mai mare grabă România cam de tot ce apucau, eroicii soldați roșii își făceau partea lor, după împrejurări. O listă județeană din
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
involuntară. La balamuc ca la balamuc, s-ar putea spune, de vreme ce filmul se petrece, aproape în totalitate, la un spital de nebuni. Cîțiva "răufăcători" încolțiți (foști polițiști) se baricadează în ospiciu și iau ca ostatici bolnavii. Locul e înconjurat de trupele anti-tero. În timpul asediului, lumile se amestecă, nebunii par mai normali decît normalii și normalii mai nebuni decît nebunii. Asediații descoperă beatitudinea clipei trăite cu nebunia libertății; cum zice rezumatul de presă al filmului: "se stabilesc legături privilegiate între bolnavi și
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]