1,978 matches
-
robinetul pe filet cu mari precauții, temându-se să nu-l scape pe gresie. Încă un atac sonor, acum când rezervorul toaletei se golise în sfârșit, i-ar fi dezechilibrat ținuta calmă pe care și-o impusese. Părăsi grupul sanitar tușind încet. Se străduia să-și mențină bărbia mult peste nivelul mărului lui Adam și să-și înăbușe senzația de disconfort din palme. Toaletele dădeau într-un culoar îngust, cu lambriuri. Deasupra lor, de pe peretele slab luminat, priveau Bergson, Derrida, Hume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
părțile mai sensibile din clădire și am rămas liniștiți la birouri. E drept că eroarea noastră a fost de 3 sau 4 la sută, dar a fost suficientă ca să ne cadă bucăți de tencuială în ceștile de cafea. Vecinul a tușit și a continuat: - Dar toate lucrurile frumoase trebuie să se termine, de parcă-i un făcut. În ’80, ne-au spus că nu mai au fonduri și că nu mai sunt dispuși să investească în matematică. Rusul care ne examinase murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dacă-i cade cuiva vreun mobil în cap? sugeră Margery Pickett, zâmbind. Întotdeauna se spune că majoritatea oamenilor se duc la circ sperând că echilibristul o să cadă. Nu-i un tip de gândire după care să mă dau în vânt. Tuși. —Trebuie să fi fost o mare nenorocire pentru tine, la momentul respectiv. Accidentul, vreau să zic. Sau, mai degrabă, faptul că nu a fost un accident. —De fapt, n-a reprezentat o problemă pentru mine, i-am spus pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la teatru, îi explicai eu. Probabil că la ora asta nu mai ai loc de polițiști pe acolo. Cu siguranță că nimeni nu va fi în stare să susțină că are un alibi, zise Hugo, aprinzându-și o țigară și tușind scurt, de câteva ori. — Ce interesant, comentai eu. Ignorându-mă, continuă: — Frecam cu toții menta prin preajmă. Eu am stat pe coșul meu toată după-amiaza, asta, bineînțeles, când nu tropăiam pe scenă, să-mi rup picioarele, nu alta, ca să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
astea pentru Gita. Nu strică niciodată să arăți bine. Da, știu, dar... Și era atât de drăgăstoasă față de Helen. Trebuia să-mi dau seama că asta însemna că urmează să-i dea papucii. Cât cinism pe capul fetei ăsteia! Hugo tuși. — Mă gândeam că poate ieșim și noi în oraș să mâncăm ceva și apoi, poate vedem cum e filmul Submission 1. Mi-am pus pantalonii de piele special pentru asta. —A, și eu care credeam că-i porți doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în față, un nor gros de fum negru - pâclă a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii înaltele turnuri ale Companiei Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil. Vechiul avion DC-3 își schimbă direcția, tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și destupă o sticlă de bere. — Vino! Nu e nimeni... „Tzanza“ i-a pus pe fugă. Vrei una? Indianul privi sticla cu neîncredere. Observă cum bea el direct din sticlă și încercă, dar se înecă de îndată și începu să tușească și să scuipe. — Îți place...? Indianul yubani încuviință fără să înceteze cu tusea. Când se liniști, căută de jur-împrejur până descoperi o farfurie de cositor murdară cu resturi de mâncare. O curăți ușor cu mâna, vărsă în ea berea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
clipă și apoi îl privi stăruitor pe noul venit. — Răul este deja înăuntru, spuse băiatul în limba lui. Yubani-i îl poartă în piept... Păsările răului zburau peste tabăra albilor. Și yubani-i vor dispărea pe tăcute, fără război, de pe fața pământului. Tuși sec și se înfioră, agitat. Făcu un ultim efort. Yubani-i vor pleca, adăugă el. Vor pleca yubani-i și nimeni nu va mai apăra aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor duce și stârcii, și se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Făcu un ultim efort. Yubani-i vor pleca, adăugă el. Vor pleca yubani-i și nimeni nu va mai apăra aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor duce și stârcii, și se vor duce și maimuțele, și papagalii - tuși din nou - și florile... Închise ochii și adormi. Simți că un zăgaz uitat i se rupea în adâncul inimii și plânse în tăcere pentru fiecare copac din selvă, pentru fiecare stârc, fiecare maimuță, fiecare papagal... ...Și pentru fiecare floare. SFÂRȘIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Celia săltă voioasă și o luă pe anemica Odette de lângă Victor; cu greutate, căci erau precum rădăcinile împletite. Doamnele plecară precipitate. Ion se uită superficial la ceasul de mână, c-un aer important, apoi îl ținti pe Victor cu privirea; tuși cu subînțeles, iar Victor plecă să se „ascundă”, conform jocului. Căută și găsi, spre ușurarea lui, dulapul din anticameră gol; era locul lui secret dintotdeauna! Se închise într-însul, ascultând tăcerea... Deodată se gândi cu irascibilitate la Celia; ce femeie
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
Dintr-odată, bărbatul s-a repezit să-i înșface telefonul. Furioasă, Alice i-a dat o palmă și l-a îndepărtat. Nu m-ai auzit? a mimat ea cu buzele. Copilul e bolnav. Jake s-a uitat la ea neîncrezător. —Tușește? a zis el în zeflemea. De ce nu-și cheamă escadronul de asistente în ajutor? Zgâtie răzgâiată. — Am găsit unul, a gâfâit Hugo întorcându-se la telefon. A avut în el o lumânare cu un parfum îngrozitor, a adăugat el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fii atent la ceea ce spun acum, dubla realitatea în care trăiești de multă vreme. Tresări. Mi-au răspuns gândurile sau mi-a dat replica același Magician nenorocit care vrea cu tot dinadinsul ca spectacolul să nu se mai termine niciodată? Tuși, apoi continuă să vorbească, făcându-se că nu a înțeles nimic din acele două realități menționate de vocea interioară: - Adevărul este că scenariul pare foarte simplu, chiar dacă perspectiva din care privim întreaga situație este cu totul alta. Scriitorul (fii atent
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver în țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vorbă, când venea să o ia pe Frusina în sat.În toamnă, fiecare trebuia să meargă la școală. Gheorghe se simțea rău încă din vară. Fiica lui îi spunea deseori să meargă la doctor să vadă ce are. Abia când tuși cu sânge, se îngrijoră și merse la doctor. Era la începutul lunii septembrie. A fost internat de urgență în spital și, în urma investigațiilor, doctorii îi dădură de veste că are TBC. Frusina rămase singură cu toată gospodăria și cu vizitele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vorbeau toate deodată și din ce În ce mai repede, mă refugiam În jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul Întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era mereu acolo, pulsând cald, În curs de a-și desfășura procesele fiziologice salvatoare. A tuși, a mă scărpina sau a face pipi deveneau tehnici de neprețuit În inevitabila confruntare cu Șaman 15 vocile. CĂci, deși eram regina lor, exista totuși un joc subtil de forțe Între mine și ele. Eu le permiteam să pătrundă În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să-mi pun la loc șosetele și cizmele, presimțind că petre- cusem suficient timp desculță pentru a mă alege cu o răceală pe cinste. Într-adevăr, a doua zi a Început să-mi curgă nasul ca un robinet și să tușesc, ba chiar spre seară am făcut și puțină febră, dar nici pe departe ca atunci. Am așteptat apoi cu sufletul la gură marea topire. Totul a rămas Însă nemișcat, Înțepenit ca un os de scrumbie În gâtul unei balene. Chiar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că ne scufundam Încet, dar sigur, Însă nu În valurile sfârșitului, ci În alcool. Atunci m-am hotărât să rezist eroic tentației de a face din lume un loc suportabil, Înainte să ajung să-mi tremure mâna mai rău decât tușii livia, diagnosticată cu Parkinson de gradul doi. roberto era ca și mine un fugar. realitatea din jur devenise și pentru el la fel de suportabilă ca miorlăitul unei pisici În călduri noaptea deasupra mahalalei. Ajungeam seară de seară unul la altul după
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vorbeau toate deodată și din ce în ce mai repede, mă refugiam în jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era mereu acolo, pulsând cald, în curs de a-și desfășura procesele fiziologice salvatoare. A tuși, a mă scărpina sau a face pipi deveneau tehnici de neprețuit în inevitabila confruntare cu vocile. Căci, deși eram regina lor, exista totuși un joc subtil de forțe între mine și ele. Eu le permiteam să pătrundă în lumea mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
decis să-mi pun la loc șosetele și cizmele, presimțind că petrecusem suficient timp desculță pentru a mă alege cu o răceală pe cinste. Într-adevăr, a doua zi a început să-mi curgă nasul ca un robinet și să tușesc, ba chiar spre seară am făcut și puțină febră, dar nici pe departe ca atunci. Am așteptat apoi cu sufletul la gură marea topire. Totul a rămas însă nemișcat, înțepenit ca un os de scrumbie în gâtul unei balene. Chiar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că ne scufundam încet, dar sigur, însă nu în valurile sfârșitului, ci în alcool. Atunci m-am hotărât să rezist eroic tentației de a face din lume un loc suportabil, înainte să ajung să-mi tremure mâna mai rău decât tușii livia, diagnosticată cu Parkinson de gradul doi. Roberto era ca și mine un fugar. realitatea din jur devenise și pentru el la fel de suportabilă ca miorlăitul unei pisici în călduri noaptea deasupra mahalalei. Ajungeam seară de seară unul la altul după
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deveniseră mai rodnice ca niciodată. Dacă brusc s-ar fi pocăit toată America, pentru că acolo se zicea că sînt strînse toate relele lumii, s-ar fi ales praful de Întreaga omenire, nu se spunea că atunci cînd America e răcită tușește toată planeta? Americanii n-ar mai fi băut whisky, s-ar fi Închis toate distileriile aferente, o mulțime de oameni rămînÎnd pe drumuri, jocurile de noroc nu ar mai fi interesat pe nimeni, ar fi fost interzise cursele de mașini
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu toată străduința ei sinceră. Intuind parcă la ce gândea musafirul sosit pe neașteptate și ca urmare a unei întâmplări nedorite de nimeni, hotărî să vorbească după ce bău doar două înghițituri mici de cafea. Împinse farfurioara cu ceașca aproape plină, tuși sec și îl privi pe doctor cu un plus de bunăvoință. Instinctiv, simțea că poate avea încredere în el, că poate și trebuie să-i vorbească despre băiat. Nu-i venea ușor, pentru că era nevoită să aducă în prim plan
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se vor găsi astfel de persoane, cred... Din nou, liniștea puse stăpânire pe încăpere. Fiecare își îndrepta ochii, de data aceasta, în direcții diferite, ferindu-și, parcă anume, privirile. După secunde lungi și apăsătoare de tăcere, doamna Luiza se ridică, tuși ușor pentru a-și drege vocea și se adresă tuturor cu voce scăzută, dar cu multă hotărâre: - Mă gândesc că acea persoană, donatorul, trebuie să aibă aceeași grupă sanguină cu bolnavul... În cazul nostru, cine Marian Malciu poate fi mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îndrepte întîi spre Place d’Italie, el ne-a întrebat de ce origine suntem pentru că ne simțise accentul... timp de un minut totul a decurs în mod normal, dar după trei sau patru fraze schimbate cu șoferul acesta a început să tușească. era o tuse teribilă, de fumător ajuns într-o fază terminală. Prietenul meu a încercat o glumă pe tema fumatului, gen „asta e, vă înțeleg, și eu tușesc din cînd în cînd în felul ăsta” etc., numai că accesul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
după trei sau patru fraze schimbate cu șoferul acesta a început să tușească. era o tuse teribilă, de fumător ajuns într-o fază terminală. Prietenul meu a încercat o glumă pe tema fumatului, gen „asta e, vă înțeleg, și eu tușesc din cînd în cînd în felul ăsta” etc., numai că accesul de tuse al șoferului era interminabil... Practic își scupa plămînii în fața noastră continuînd însă, cu o dexteritate de admirat, să conducă mașina. La un moment i-am sugerat că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]