KorAP: Find »[drukola/base=tufiș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...80 >

1,983 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

Marea Mamă. Crede-mă, e înaltă cât cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică distanță, cea de-a doua insuliță era acoperită de o îngrămădire de ruine cu neputință de înțeles, înăbușite într-o încâlceală de tufișuri și salcâmi. Crengile și rădăcinile se revărsau în apă. — Acesta era palatul ei particular, al lui Cleo, regina noastră, spuse bătrânul preot. Era o mare regină: glasul ei era fermecător, conversația inteligentă și ușoară. Cei care i-au văzut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
începură să vină tot mai rar. Multe săli deveniră prea mari, goale și lipsite de apărare, rămânând închise săptămâni în șir, fără ca familia să aibă curaj să intre în ele. Plimbările prin grădină se transformară într-o continuă observare a tufișurilor, în discuții șoptite. Dar nu exista nici un alt loc în care Tiberius i-ar fi îngăduit familiei lui Germanicus să-și găsească odihna. Într-o dimineață, impulsivul Nero așteptă zadarnic un alt vechi prieten, puternicul și fidelul Creticus, care îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
unui delict echivalează cu a fi complice. Tânărul Gajus se îndepărtă, spunându-și lucid: „N-o să scape nici unul dintre noi“. Își aminti că în apropiere de Antiohia, în timpul unei vânători, o vulpe scăpase de câini prefăcându-se moartă într-un tufiș. Își spuse: „N-or să mă ucidă dacă or să creadă că nu merită“. În mintea lui nu mai încăpeau acum gândurile copilăriei. Își zise: „N-o să fac greșeli“. Se întoarse și întrebă: — Unde sunt scrierile lui Cremutius? — Tiberius le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
din urmă, se gândi că nu avea rost să caute să zărească insula cealaltă, mai îndepărtată, care se numea Pandataria. Își coborî privirea; de jur-împrejur, pe câmpiile întinse, prin vegetația bogată, se vedeau gurile vechilor vulcani stinși, unele pline de tufișuri, altele distruse în parte de mare și transformate în mici golfuri. La poalele lor se afla un lac rotund, care fusese odinioară un mic crater. Îl despărțea de mare un diafragm subțire de lavă solidificată, în care fusese săpat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Ca să nu vadă orașul sau să nu fie văzut? Mai apoi, Tiberius s-a gândit numai cum să pună pietrele lui peste casa lui Marcus Antonius. Vino însă aici. Privește. Ajunseră la marginea dinspre nord a colinei și deodată, printre tufișuri, la picioarele lor se înșirară Capitoliul, Via Sacra, strălucitoarea întindere a Forurilor, coloanele, bazilicile, templele. Împăratul se gândi: „Din exil, Ovidius a spus că Palatinus este culmea acelui mundus immensus. E adevărat. Însă versurile lui disperate nu i-au atras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
marele - și precisul - Vitruvius îl descrisese în vremea lui Augustus. Cine îl construise și de ce? În templu erau amestecate stiluri diferite; cella poate că era într-adevăr acolo sus, pe o terasă aflată la jumătatea coastei, îngropată sub surpături și tufișuri. Însă construcția părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia, spartă în sute de bucăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de secure și le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații, priveau tăcuți. În ciuda distrugerilor, fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde cu totul solidele corăbii proiectate de Euthymius cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului lui Tiberius, de unde au fost furate marmura, coloanele, pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate mai multe mănăstiri și mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost distruse edificii acoperite de surpături sau de tufișuri, pentru a pătrunde în imensul labirint al palatelor intercomunicante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate mai multe mănăstiri și mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost distruse edificii acoperite de surpături sau de tufișuri, pentru a pătrunde în imensul labirint al palatelor intercomunicante. S-a luat tot ce se putea, inclusiv jgheaburile. Multă vreme, administrația pontificală a vândut „materialele de construcție recuperate“. În secolul al XVI-lea, papa Paul al III-lea din familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

cruci păreau să se aplece, să se alungească vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le feri de ochiul hulpav al faunilor, dând târcoale prin crângul vieții; În profunzimea imaginii, o ceață transcendentă filtrează drumul lui Orfeu, pornit către propria-i oglindire În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
actului. Misterul acesta devenise unica obsesie și, de câte ori treceam prin fața casei Valentinei (la dus și la Întors de la școală), nu Îmi luam privirea din curtea ei miraculoasă, ce se prelungea cu o grădină plină cu tot felul de bălării și tufișuri; Îmi imaginam că ea trebuie să fie undeva, ascunsă cu acel coleg mai mare, cu care o văzuse nu știu care dintre noi ieșind din boscheții de sub Grădiște. Dacă se nimerea ca Valentina să vină la școală, iar eu să mă aflu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Dumnezeule, ce teamă mi-a fost să fac primul pas, aveam impresia teribilă că mă voi scufunda În ceva moale, că am să fiu atras din nou În abis, fără scăpare. Un pas, Încă unul; nisipul e Încins aici, sunt tufișuri verzi, le ating cu mâna, sunt reale, nu mi se pare doar? „Ce faci, bă?“, zice Marius, „ce te uiți așa la mine ca un cretin?“. Mă uitam la el cu mirare că el există acolo și că poate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fără a mai ieși, mă uit la ceas; a trecut o oră, Întâlnesc un individ; nu se uită la mine, Îl Întreb „strada polizu, vă rog“, face un gest cu mâna În direcția justă; intru pe o alee cu multe tufișuri, nu se vede gard, nimic, doar măceș sălbatic, Înflorit și liliac; sunt beat, nu se poate liliac În iulie, eu văd Însă liliac, albastru bătut, așa cum Îmi place mie; mă apropii, aplec o creangă, trag În piept, aspir miros senzual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sălbatic, Înflorit și liliac; sunt beat, nu se poate liliac În iulie, eu văd Însă liliac, albastru bătut, așa cum Îmi place mie; mă apropii, aplec o creangă, trag În piept, aspir miros senzual, mă destind, mă excit, ceva foșnește În tufiș; un șarpe ce se târăște mișcând frunzele, un fâsâit uscat mă sperie, mă uit În jur, nici urmă de case sau se ascund În inima verzișului; aleea se-nfundă brusc la o cotitură, mă Întorc, nu se vede capătul străzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
am fost, era ziuă, soare când am intrat, dar ce caut eu pe strada aceasta plină de ierburi ca și cum n-ar fi călcată de nimeni, mă uit cum se cheamă: da, strada Uzilop, nu știu cum să ies; paralel cu mine-n tufișuri, ceva se târăște când merg, stă când mă opresc: „hei, băiete, cauți ceva?“, „unde este strada Polizu?; cine mi-a vorbit, de unde; n-am auzit decât Întrebarea fără voce, Înainte la dreapta, Înainte la stânga, la dreapta, la stânga, prima la stânga, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

spaima și durerea lui Donny nu au avut deloc de-a face cu porumbelul, ci au fost cauzate de un generator de ultrasunete, setat pe o frecvență care a afectat doar auzul animalului. Când Malerick a ieșit la iveală din tufiș, a oprit generatorul și a dat impresia că reușeste să calmeze calul. Cheryl era acum din ce în ce mai volubilă, întrucât avea impresia că are atât de multe lucruri în comun cu salvatorul ei de mai devreme. Doar avea impresia. Acest lucru se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și purtând o pereche de pantaloni largi și un tricou cu mânecă scurtă, Malerick înfășura cu minuțiozitate lanțurile în jurul lui Cheryl Marston. Întâi în jurul gleznelor, apoi în jurul pieptului și al brațelor. Pentru un moment se opri și privi în jurul său. Tufișuri dense îi ascundeau privirilor de pe râu sau de pe drumul alăturat. Se aflau pe malul râului Hudson, în vecinătatea unui lac de dimensiuni foarte reduse, ce fusese folosit în trecut pentru staționarea bărcilor pneumatice. De-a lungul timpului, aluviunile și scăderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
el. Nu înțelegea unde și cum dispăruse. Fusese în afara câmpului ei vizual doar pentru câteva zeci de secunde, timp în care ea făcuse ocolul. Singurul stradă pe care ar fi putut merge era o fundătură care se termina cu câteva tufișuri și doi-trei arbuști. Dincolo de aceasta vegetație, se putea zări Harlem River Drive și o porțiune de noroi alunecos care ducea direct în râu. Deci a reușit să scape... Și eu m-am ales în urma acestei urmăriri cu reparații de 500

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
din Central Park. Ajung într-un minut la locul accidentului. Terminat. - S-a înțeles, 5885. Terminat. Sachs acceleră către fundătură și parcă pe trotuar. Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Sachs acceleră către fundătură și parcă pe trotuar. Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cunoscut de cei ai locului ca fiind unul bun pentru pescuit. Consumaseră ceva alcool, dar îndeajuns de puțin pentru a-și păstra sobrietatea și pentru a putea oferi câteva indicii despre ce văzuseră mai devreme. Mașina apăruse cu viteză printre tufișuri și aterizase direct în râu. Cu toții văzuseră un bărbat pe scaunul șoferului și erau siguri că nu sărise înainte de a plonja în râu cu tot cu automobil. Sachs luă scurte declarații de la Carlos și de la prietenul său, cei doi vagabonzi care locuiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Mașina, spuse Rhyme. Din râu? Cum? - A, chestia aia? spuse el relaxat. Trucul cu mașina scufundată? Nu am fost în mașină în acel moment. M-am dat jos din ea când încă era pe stradă și m-am ascuns în tufișuri. E un truc simplu: geamurile erau închise - pentru ca martorii să nu vadă clar ce e înăuntru - și mi-am lăsat pălăria pe spătarul scaunului. Eram doar în imaginația publicului. Nici Houdini nu s-a aflat în multe din camioanele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Roland își aminti de un episod când mersese la vânătoare cu tatăl său, la mlașina Great Dismal din sudul Virginiei. Fuseseră atacați atunci de un porc mistreț, iar tatăl trăsese în animal, fără a-l omorî însă. Dispăru înapoi în tufișuri. Bărbatul oftase atunci și spusese: - Trebuie să mergem după el. Nu-l putem abandonat rănit, cum e. - Dar a încercat să ne atace, protestase copilul. - Fiule, noi am pătruns în lumea lui. Nu el într-a noastră. Dar nu așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pune că trebuie să-l găsim, chiar dacă ne va lua o zi întreagă. Nu l-am ucis din prima și acum este de două ori mai periculos pentru oricine va mai trece pe aici. Privind în jur, la miile de tufișuri, stufărișuri și păpurișuri, întinzându-se pe câțiva kilometri, tânărul Roland spuse: - Dar, tată, ar putea să fie oriunde. Tatăl lui începu să râdă. - O, nu-ți face griji că nu îl vom găsi. Ne va găsi el pe noi. Stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]