1,575 matches
-
faptul că acea componentă suplimentară de unde nervoase care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să răspundă celorlalți ofițeri, toți opriți acum, amintirile lui Ashargin din ultima săptămână, începură să apară. Săptămână? Dându-și seama că trecuseră opt zile pentru Ashargin, în vreme ce el nu fusese conștient decât o zi și o noapte, Gosseyn se simți tulburat; dar răgazul acesta a fost scurt. Imaginile săptămânii trecute se dovediră a fi în mod ciudat bune. Ashargin nu leșinase deloc. Trecuse cu succes etapele inițiale. Chiar încercase să convingă că va primi un rol de observator deocamdată. Pentru unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit nu este acordat decât membrilor ordinului. - Întocmai, zise Gosseyn. Secoh păru tulburat, iar Gosseyn spera că în mintea lui se forma imaginea a tot ce va însemna revelația publică a convertirii prințului moștenitor Ashargin la religia lui dragă. Avea el viziunea unei galaxii întregi în extaz în fața imaginii videofonice a criptei zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
puțin de o oră, estimă Kair. Nu putea să precizeze exact. Dar viteza era prea mare, marja de eroare prea restrânsă față de cele nouăzeci de ore petrecute de navă, așa că exactitatea conta prea puțin. O oră și ceva. Parcurse adânc tulburat cei treizeci de metri care-l separau de cupola transparentă a postului de comandă al navei. Nu era cazul să aibă nevoie să i se explice imensitatea spațiului, iar aceasta făcea ca noua putere a creierului său să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aparat? Așa părea. Dar ce voia să spună cu "dormitul"? Ajunsese cu două etaje mai jos și purcese pe culoarul ce ducea la apartamentul Nirenei și al lui Ashargin. Un robot venusian îi atacă atunci conștiința. Avu vreme să gândească tulburat: - Nu poate fi Venus; n-au avut timp să ajungă. Deci nu putea fi vorba decât de un atac frontal al Ligii. Dar cum trecuseră? Gândurile i se curmară. Acum, lupta cu disperare pentru a împiedica dominarea corpului lui Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
hotărârea definitivă, Shonyu și fiul lui capturaseră cea mai importantă fortăreață din punct de vedere strategic de pe Râul Kiso și i-o dăruiau lui Hideyoshi, ca un simbol al sprijinului lor. Era o veste bună. Hideyoshi era mulțumit. Dar și tulburat. A doua zi, Hideyoshi se afla în Castelul Osaka. Pe parcursul următoarelor câteva zile, semnele de rău augur se înmulțiră. După fericita victorie de la Inuyama, Hideyoshi află că ginerele lui Shonyu, Nagayoshi, dorind să facă și el o mare ispravă militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au umplut de sânge în nu mai mult de o secundă. La început nu mi-am dat seama ce putea fi, pentru că brusc nu mai simțeam absolut nimic, dar văzând cât de schimbat era chipul bietului Maro și cât de tulburată îi era privirea, am încercat să i-o urmăresc, uimit de faptul că își concentra atenția numai și numai asupra brațului meu stâng. Încet, m-am uitat într-acolo. Cutremurătoarea durere a revenit subit, inundându-mă. Unul dintre participanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un templu. Adevărat vă spun, trupul Fiilor divini ai Omului este prefăcut într-un templu și măruntaiele lor într-un altar, dacă ei ascultă de poruncile lui Dumnezeu. De aceea, nu vă așezați la altarul Domnului atunci când mintea voastră este tulburată, și să nu vă gândiți la cineva cu mânie atunci când vă aflați în templul lui Dumnezeu. Și intrați în sanctuarul Domnului numai când simțiți în voi chemarea îngerilor Săi, pentru că tot ceea ce mâncați în tristețe sau în mânie sau fără
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
secolul douăzeci. — Zău? am spus eu și mi-am pipăit măseaua cu vârful limbii. În timp ce eu mergeam spre casă, pe străzi de culoarea stridiilor și a cărbunelui, aerul se înfioră deodată, scuturându-și haina ca un câine ud, ca întinderea tulburată a unui lac. M-am oprit - cu toții ne-am oprit - și mi-am ridicat fața spre cer, așa cum un animal sau un sclav își ridică fața, înspăimântat de pedeapsă, dar asumându-și riscul. O scară de lumină, cu balustrade din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dat pe gât ceva slab, ca pentru femei, dar în același timp să te ferești să le sufli în nas oamenilor legii. E bună, nu-i așa? Ce-ați spus, domnule? Auzi, Steve - nu e rău pentru ora trei după-amiază. Tulburat, m-am prăbușit din nou, de data asta având serioase probleme cu regăsirea echilibrului. — Sunteți atât de amabil, domnule, să veniți cu noi la secție și să repetați și acolo ce ați declarat? Hai, Steve. Am impresia că ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
slăbiciune. Dar uneori se zbate din toate puterile și am impresia că vrea într-adevăr să plece. — Și să te părăsească? Fii serioasă. Știe ce e aia viață bună. Dar aici e vorba de propria lui natură, spuse ea, părând tulburată și nesigură. Ne-am luat la revedere. Urmărit de ochii strălucitori și dezolați ai lui Shadow, am chemat un taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când Martina a deschis ușa. Iat-o plină de viață, cu un zâmbet care îi traversează toată fața... mai târziu am încercat să descopăr ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând tăcerea asupra hotărârii mele. De altfel nimeni nu mai vorbea cu nimeni, îți era frică și de umbra ta. Deveniserăm cu toții prizonieri pe viață. — Cum ai reușit să evadezi? am întrebat-o tulburată. — Am primit ca prin minune un telefon de la Amba sada franceză. Mi s-a spus că era un loc liber într-un avion militar francez care pleca a doua zi. Nu mi-am luat nici un bagaj, am avut la mine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le adusesem să i le arăt, mi-a spus cu un mare entuziasm: „Să nu te schimbi niciodată, visează totdeauna așa.“ Era atât de încântat, încât plănuia
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
refuzase cu indiferență dovezile ce voiau să-i demonstreze cât de mult îl iubea, considerându-le mai mult decât facile. În stradă, ploaia o întâmpină întețită. Dar chiar așa, fără umbrelă, se hotărî să colinde străzile, în neștire. Era prea tulburată ca să meargă direct acasă. Sârmele ploii îi biciuiau fața, înmulțindu-i lacrimile ce izvorau fără contenire. Răceala apei însă îi făcea bine. Gândurile pline de o nebulozitate fără precedent își urmară nestingherite traiectoriile. Sub pașii ei, simțea dureros cum sunt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am dat drumul pe jos. A rămas lipită de picioarele mele. Am bătut de mai multe ori din picioare ca s-o alung și abia atunci, mieunând dis pe rat, s-a vârât sub o Dacie. M-am întors acasă tulburat, dar împietrit mai departe. Știam cât se poate de bine că ea, o pisicuță de apartament, n-avea nici o șansă să supraviețuiască afară și că, de fapt, era ca și cum aș fi omorât-o cu mâna mea. Dar ochii minții mele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Germanicus găsi puterea de a vorbi în taină cu ofițerii săi credincioși, la care ținea foarte mult; Gajus îi văzu ieșind din cameră hohotind de mânie neputincioasă, strângând revoltați armele inutile. Apoi îi îmbrățișă pe cei doi fii mai mari, tulburați, cărora încă nu le venea să creadă, cu chipurile brăzdate de lacrimi, dar nu avu putere să le șoptească ultimele sfaturi adresate tinereții lor lipsite de experiență. Din ce în ce mai des se cufunda în toropeală. „Cine știe“, gândea Gajus, care îl veghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numărau tatăl tânărului care se căise și un magistrat de rang înalt, un quaestor. — Aici e nucleul întregii povești, spuse Domitius Corbulo privind numele acelea. Restul era fum... Nu-i prost deloc tânărul Cerialis. Împăratul nu răspunse. Nu se simțea tulburat, sufletul i se împietrise. Se gândi că era de-ajuns un gest pentru a-i zdrobi pe cei cinci. „Mila, rațiunea, căutarea unui acord, toleranța nu ajută.“ — Vă mulțumesc, le spuse anchetatorilor. Ei îl priveau, așteptând hotărârea lui. — E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
revolta profetică a avangardei, „arghezianul”, „naturistul” Fundoianu din Herța, Priveliști sau Cîntece simple se află de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putea să vadă pe nimeni din liceu. - O să-ți treacă și acest sentiment; la revedere, Laur ! - Sărut-mâna, doamnă Ghiurcă! S-a îndepărtat de el și a luat-o în cu totul altă direcție decât mersese înainte să îl vadă. Era tulburată și nu a întors capul, știa că o urmărește. A stat privind cum dispare printre trecători, realiza că greșise față de ea însă faptul era împlinit. Mâhnirea puse stăpânire pe el, a nedreptățit un om, exact cum se întâmplă adesea în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tine, nu mai doresc nimic! Eram în clasa a 8-a când ne-am mutat aici și<.m-am îndrăgostit de tine ca orice fată de vârsta aia< acum ești al meu! Îl sărută fugar și se oprește. El tace tulburat, se frământă în interior, devine neliniștit. Știa că niște avantaje materiale o opresc să continue la nesfârșit relația cu el, pentru niște bunuri pe care el nu i le poate oferi și în plus ai lui desigur se vor împotrivi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Cum să lași destinul țării și tot sufletul din ea În răspunderea acestor parveniți de mahala?! Să nu ne-amăgim cu gândul că doar ei sunt vinovați, Ci tot neamul ce trăiește de la Istru la Carpați; De la Bărăganul negru până-n tulburata mare, Suntem victime-ale unei tehnici de manipulare. Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare, Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare. Cum să mai clădim destinul, viitorul țării ntregi Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi, Ce răsar de prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un ton plin de convingere. Vorbele ei fură din nou urmate de tăcere. Hm, într-adevăr foarte ciudat! rosti Stelian, negăsind pentru moment ceva mai bun de spus. În fața lui, de cealaltă parte a mesei, Mitică al lui Caloianu tăcea tulburat. Apoi limba i se dezlegă și țăranul îi destăinui că în ultima vreme Culae al său avusese iarăși niște purtări mai ciudate decât de obicei... Pe la sfârșitul iernii parcă nu mai avusese răbdare să stea locului, umbla de colo până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se ridice de pe scaun ca să părăsească adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci Gheorghiu-Dej socoti de datoria sa să intervină, pentru a liniști apele tulburate. El îi ceru imperativ lui Ceaușescu să se așeze la loc pe scaun, apoi i se adresă părintește și consolator: Lasă, Niculae, nu-ți face sânge rău degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde-am ajunge?... Am rămâne fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
partid își întoarseră cu oarecare nedumerire și iritare privirile spre el, de parcă de-abia atunci ar fi realizat cu adevărat că discuția lor confidențială avusese drept martor pe acest vizitator străin și necunoscut. Dar Nando Rossi nu se arătă deloc tulburat. După o scurtă și calculată pauză, el le aduse solemn la cunoștință că trebuia să le transmită un mesaj din partea comuniștilor italieni. Gheorghiu-Dej, care păruse să fi uitat de oaspetele său, își ceru scuze și bătu cu palma în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]