1,827 matches
-
dar duse de fiecare în stilul lui propriu. - Florica iasta iar umblă cu bățu cela. O să pălească pi cineva într-o zi. - Cred cî s-o tuns așa cî avea păduchi... - Ci zîci?... - Cî avea păduchi, di asta s-o tuns așa... - Ei, apoi arz-o focu’ di treabă cî cine știe ci mai are și fata asta în cap... - Păduchi, fa, n-auzi... Bătrânele priveau pe geam la o fată de vreo douăzeci și șase de ani. Micuță, cu trăsături
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a dominicanilor și nu era mascat, ci cu fața descoperită: o față slabă, ascetică, căreia ochii strălucitori Îi dădeau o expresie de o fermitate fanatică. Părea să aibă În jur de cincizeci și ceva de ani. Părul cenușiu Îi era tuns scurt, În formă de calotă În jurul tâmplelor și cu o mare tonsură În partea de sus. Mâinile, pe care și le scosese din mânecile rasei intrând În Încăpere, erau uscate și descărnate ca ale unei mortăciuni. Păreau a fi Înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mergea la grădiniță și adora să îi pieptăn părul. O culoare minunată și bucle rebele, pe care cu greu reușeam să le domolesc. În timp, s-a închis la culoare și s-a îndreptat. Mi-aduc aminte că atunci când am tuns-o pentru prima oară, a plâns. Am păstrat cosița. Cea mai dulce amintire de atunci. Mama Mariei vorbea încet, aproape șoptit, ca și cum ar fi vrut să nu tulbure somnul cuiva. Privea fotografia fiicei sale cu ochii plini de lumina dragostei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ea și ar fi fost în stare să se așeze de-a curmezișul șinelor de tren numai ca să-i vadă genunchii. — Am văzut-o acum un an. Știi că era adventistă. Între timp s-a lăsat de prostii, s-a tuns, s-a căsătorit și are doi copii. Reușiți. Mai luăm un rând? Gigi încercă un refuz. Își simți însă mâna moale, lipsită de voință, așa că o lăsă să urmeze o traiectorie destul de neconvingătoare prin aer pentru ca, într-un final, să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cort foarte frecventat a fost cel al artelor. Aici, doritorii se puteau alege cu un tricou personalizat (realizat cu o pictură după fața fiecăruia), măști funerare egiptene (portretul imortalizat în ghips după modelul antic), coafuri cool (orice formă sau literă tunsă în păr), body-painting, căni de sticlă sau ceramică pictate de vizitatori, diverse tatuaje temporare sau piercing-uri și un inedit concurs de graffiti. Nici competițiile sportive n-au lipsit din acest perimetru: fotbal, aerobic, baschet, badminton, lupte în nămol, volei de
Agenda2005-32-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284056_a_285385]
-
pe care acesta o refuză delicat. Când Silenul nostru intră în salon, dădu ochii cu Ioanide, care se afla în cadrul ușii de la odaia alăturată, opusă sufrageriei, într-o ținută ce s-ar fi numit dezordonată dacă faptul de a fi tuns rusește în cap și energia trăsăturilor de cvincvagenar spiritual n-ar fi înlăturat orice idee de neorânduială. Pe umerii arhitectului se încolăceau două mâini puternice, deși lustruite ca sideful, iar pe un obraz se apăsau buzele cărnoase ale unei femei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mare, cu Napoleon? Adevărata sursă a gloriei este războiul și numai cine se bate și învinge devine ilustru. (Ioanide: "E zăpăcit de tot".) Am invidiat adesea viața bandiților și am citit ca licean isprăvile lui Iancu Jianu și ale lui Tunsu. Chiar gangsterii din America au ceva măreț în ei, bucuria de a lupta, care e cea mai înaltă manifestare a vieții. Terente al nostru a fost sublim și va trăi în poezia populară, și n-aș fi fost deloc rușinat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Titlul fusese luat la întîmplare, după un roman obscur dintr-o colecție populară, Le bandit vierge, iar piesa, combinată din imaginație de un grup de actoriscriitori. Teatrul avea de gând să monteze o a treia piesă, Viața eroică a banditului Tunsu, dezgropând o piesă din repertoriul vechilor trupe din epoca Millo-Pascaly. Dar atunci trupa se dizolvă brusc și aparent fără motiv, dat fiind succesul. Adăugăm, ca un amănunt, că la prima reprezentație apăruse, negrimat, în figurație, un actor de comedie foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe intimidare. Voiau să lucreze fair. La opt și cinci portiera se deschise și un soldat pipernicit, cu prea mari bocanci în picioare, sări pragul prea înalt pentru el. Avea pușcă cu baionetă în mână. După el urmă un om tuns în cap, cu haine civile cam ponosite. Acesta era prizonierul. În urmă venea alt soldat cu arma. Atât. Duba fusese cu puțin înainte trasă în fața porții. Cei doi membri ai clanului Hangerliu, îmbrăcați în cel mai fashionable chip posibil, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schițe și din memorie, perspectivele lui preferate fuseseră deja topite într-una, cînd a apărut o nouă problemă. Intenționase să populeze pînza cu diverse activități de duminică după-amiază: copii care pescuiau pești mărunți cu borcane de gem, o femeie care tundea gardul viu din jurul căsuței paznicului ecluzelor, un pensionar care își antrena cîinele pe un edec. Acum însă ecluzele arătau atît de solide, că dorea să le transforme într-o ramă pentru ceva mult mai vast. Deschise ultima carte a Bibliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oftă și-i mulțumi, iar ea îl urmări cum mănîncă. — Ți-am luat hainele, zise ea - erau groaznic de murdare. Dar ai un costum și lenjerie nouă jos, în sacristie. — A. — Cred că trebuie să te bărbierești și să te tunzi. Jack a fost frizer pe vremuri. Vrei să-l rog să se ocupe de asta? — Nu. — îi permiți lui Sludden să-ți vorbească? El o privi lung. Ea roși și zise: — Adică, dacă vine să te vadă, n-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ciobite și-a unor oglinzi cu luciul dus. Stătusem de-atîtea ori pe scăunelul de mușama, așteptîndu-mi rândul la tuns "numărul zero", alături de alți băieți din clasa mea, toți cu cîte-o cruce făcută-n cap de foarfecă învățătoarei. Trebuia să ne tundem acum toți la chelie. În jurul celor de pe scaune, frizerii, bătrâni și burtoși încă de pe-atunci, se-nvîrteau, clănțănind mașina de tuns. Părul negru-strălucitor să-rea-n toate părțile, depunîndu-se-n grămăjoare imponderabile pe podea. Frizerii vorbeau despre meciul de duminică, despre Pârcălab și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămași. Tovarășa scotea atunci un forfecoi uriaș, uns cu grăsime, îl clănțănea fioros pe sub nasul lor și le făcea apoi cîte-o cruce-n cap fiecăruia, înțepîndu-i înadins și împrăștiind pe jos buclițe de păr întunecat. Trebuiau după asta să se tundă la chelie, ajungând de râsul școlii. Nu doar pe țestele lor își încerca tovarășa forfecoiul. La ora de aritmetică socoteau pe ciupercu-țe și iepurași de carton, decupați de dânsa tot timpul cât stătea la catedră. Nu putea sta fără să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-și vadă capul în întregime în oglinda liftului, dar trebuia să se ridice pe vârfuri ca să-și vadă și cravata. Mai toți copiii erau mai înalți decât el, în afară de cei ai doamnei Marconi de la trei, Cristi și frati-su. Era tuns foarte scurt, doar în față avea un mic breton. Ciudat că fetele puteau să poarte părul lung, pe când băieții erau tunși tot timpul. Dar erau o grămadă de diferențe-ntre ei, și la haine, și la urechi (fetele aveau cercei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toți copiii erau mai înalți decât el, în afară de cei ai doamnei Marconi de la trei, Cristi și frati-su. Era tuns foarte scurt, doar în față avea un mic breton. Ciudat că fetele puteau să poarte părul lung, pe când băieții erau tunși tot timpul. Dar erau o grămadă de diferențe-ntre ei, și la haine, și la urechi (fetele aveau cercei), și la păr. La-ncepu-tul anului venea asistenta medicală și-i controla. Stăteau la grămadă, și fetele, și băieții, și trebuiau să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după aceea. Așteptară să vină și Marioara, cu paharele ei pline de ceva evident chimic, căci nici o substanță naturală din lume nu putea fi atât de intens portocalie. Dacă Ionel și Costel păreau din cam aceeași lume, destul de eleganți, sobri, tunși de curând cu părul lins pe spate, cum se purta pe-atunci, cu cravata-n dungi oblice și butoni auriți la manșete, diferența-ntre cele două femei era izbitoare. Erau fără-ndoială nu doar din altă lume, ci aproape din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în casa părintească. Cu aceste batiste și cu ramuri de pom cu fruct dulce, fetele chiuiau voalul miresei, prilej pentru alte strigături: „U, iu, iu pe dealul gol Că mireasa n-are vol Ș-o să-i facă mirele Când o tunde cânile Și cânile e flocos Ș-o să ias-un vol frumos.” Nașa începe să-i așeze voalul pe cap, în timp ce fanfara cântă: „Ia-ți mireasă ziua bună De la tată, de la mumă, De la frați, de la surori, De la grădina cu flori. Plângi mireasă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot în sicriu se pun unghiile tăiate și părul tuns de la mort. Sicriul este așezat cu fața spre răsărit. La capul mortului se pune un sfeșnic adus de la biserică în care arde „toiagul”, o spirală obținută din topirea a nouă lumânări, toiag ce are menirea de a-i lumina drumul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mai bun. Doamne, Dumnezeule, slugile întunericului se dezlănțuie năprasnic. Dă-mi putere! ― Fie, Rimio de Vassur, vorbi într-un târziu Abatele. Mi se pare corect. Peste o oră va avea loc testul de luptă și, dacă îl treci, vei fi tuns sub numele de Rim. Urmează-l pe Aloim; el te va duce în chilia ta, ca să te reculegi înaintea încercării. Vassur se întoarse fulgerător și văzu că în spatele lui se strecurase pe nesimțite un călugăr tânăr și bucălat, ceva mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vechi ca să mai poți afla vreodată cu adevărat calea blândă a lui Dumnezeu, spionule. Nu vei sta niciodată pe tronul Sfântului Augustin! Abatele bătu cu sceptrul în podeaua lojei sale și spuse apoi cu voce adîncă: ― De mâine vei fi tuns ca Ucenic, sub numele de Rim. Vei fi trup din Abația noastră și ți se va garanta un tratament egal cu al celorlalți. Vassur înclină din cap și se întrebă ce s-ar fi întîmplat dacă l-ar fi lăsat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Pentru că voi sunteți Lucrarea ultimă a lui Dumnezeu, însărcinarea noastră cea mai importantă, rosti Abatele cu glas tunător. Stin nu își putea lua ochii însă de la cel pe care Abatele îl numise Rim. Nu era un călugăr obișnuit. Era proaspăt tuns și avea un fel ciudat de a ședea nemișcat. Își concentra privirile și văzu cum trăsăturile feței lui Rim erau dăltuite parcă în piatră. Parcă stă la pîndă! Parcă e un hultan care stă la pîndă! Stin se hotărî să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dumnezeu e infailibil, că nu se poate înșela... Ei bine, există și momente în care chiar și El are noroc. Pe mine m-a ales fiindcă am un săculeț cu părul tuturor celor O Mie de Voluntari. Eu i-am tuns înainte de a pleca și, nu știu de ce, în loc să arunc părul acela, l-am păstrat. Dumnezeu mi-a spus că dacă îi voi putea clona vreodată pe cei O Mie de Voluntari, El mă va învăța cum să fac un Alambic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Bună ziua, răspunde Shizuko. - Buazia, se aude. Mă prezint pe scurt. Fratele ei mă ajută. Shizuko încuviințează. A fost înștiințată dinainte de vizita mea. - Întrebați ce doriți, spune Tatsuo. Mă încurc. Oare ce ar fi mai bine s-o întreb? - Cine te tunde? Asta a fost prima întrebare. - Asistenta, mi-a răspuns. S-a auzit ceva de genul Aienta, dar în acest context e foarte ușor să ghicești cuvântul. Răspunsul a venit repede. Nu ezită. Conexiunile sunt rapide în capul ei, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Era pe punctul de a începe să studieze pentru doctorat, dar a renunțat la tot și s-a alăturat sectei. În cadrul sectei aparținea de Ministerul Științelor și Tehnologiei, Departamentul de Chimie. La proces Toyoda Tōru stătea în boxa acuzaților, era tuns periuță, purta o cămașă albă și o jachetă neagră. Avea pomeții foarte proeminenți și era tras la față. Avea privirea aspră, scrutătoare, a unui tânăr serios. Părea că este în căutarea adevărului. Probabil că e genul de om care, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că intrăm. Mai întâi intra proprietarul în baie. Dacă dura mai mult, cei mai tineri trebuiau să aștepte până la miezul nopții. Aveam stabilite și zilele în care să ne spălăm pe cap. Băieții doar miercuri și sâmbătă. Trebuia să fim tunși într-un anumit fel. Era sufocant. Doar aveam douăzeci și cinci de ani. Dar cea mai gravă problemă era mâncarea. Aveam asigurate trei mese pe zi, doar că erau reci. Cât timp am stat acolo, n-am servit niciodată ceva cald. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]