3,940 matches
-
aicea, și tu nu vorbi așa cu mine!... țipă Faliboga cu ochii holbați. Măi, de ce plouă atâta, de mi-i lehamite? de ce-i glod de se-neacă omul! Măi, de ce-mi stupesc sufletul de necaz? Eu trebuie să mă ușurez și să plesnesc cu harapnicul pe cineva! și eu pe tine, măi Lepădatule, am să te plesnesc cu harapnicul! Faliboga rânjea. Niță își păli gluga lepădând-o pe umeri și se trase înapoi cu sprâncenele încruntate. Aha! nu-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încordată persoană cu care a lucrat și când pedichiurista s-a plâns că n-o să-mi poată face unghiile până când nu încetez să dau din picior. Apoi a venit noaptea de duminică; supraviețuisem unui nou weekend. Dar, în loc de a fi ușurată, am fost cuprinsă de o deznădejde cumplită. Ceva trebuia să se întâmple în curând. Capitolul 29tc " Capitolul 29" S-a întâmplat în cele din urmă. Aidan a apărut în sfârșit. La două săptămâni și jumătate de când mă întorsesem din Irlanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
N-ar fi trebuit s-o primim în veci înapoi după ce bărbată-su... Franklin era alb ca varul. Apoi s-a întors și m-a văzut și aproape că m-a pufnit râsul când i-am văzut expresia. Era prea ușurat ca să mai fie furios. —Ai ajuns. —Mda. Teenie, îmi pare foarte rău că te-am încurcat. — Nici gând, a zis. Este prezentarea ta, este creația ta. Mi-a dat un pupic. —Bravo. Capitolul 50tc "Capitolul 50" — N-au ajuns încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vârsta ta, fiule, și niciodată n-am mai revăzut Granada. Dumnezeu n-a vrut ca soarta mea să fie scrisă toată într-o singură carte, ci să se desfășoare, val după val, în ritmul mărilor. La fiecare traversare, m-a ușurat de un viitor pentru a-mi dărui un altul; pe fiecare nou țărm, a legat de numele meu numele unei patrii părăsite. De la Almeria la Melilla, timp de o zi și o noapte, existența mea a fost dată peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și plătisem cu bani peșin. A trebuit să mă resemnez cu ideea că mă voi întoarce în pierdere din prima mea călătorie de negoț, spunându-mi că nimeni nu poate învăța meserie fără să-și zdrelească mâinile sau să-și ușureze punga. În ajunul plecării, maică-mea veni să-mi toarne, înnebunită, zvonurile pe care le auzise la hamam: la Tefza se petreceau lucruri grave, se vorbea despre o expediție condusă de oastea din Fès pentru restabilirea ordinii. Dar, în loc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doi marinari sicilieni, unul tânăr și celălalt bătrân, care stau să te asculte cam cu prea mare interes. Am întors capul pe furiș. Înfățișarea vecinilor mei nu era deloc menită să mă liniștească. Am schimbat atunci subiectul și am fost ușurați văzându-i că pleacă. Un ceas mai târziu, am ieșit la rândul nostru, veseli și sătui, mulțumiți să mergem de-a lungul plajei, pe nisipul ud, scăldați în lumina unei luni strălucitoare. Tocmai trecuserăm de câteva colibe de pescari când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
afla de la telefonista hotelului? Mi-am bătut joc recent de viața cuiva? Nu că nu mi-aș putea aminti... — Ei, haide odată, am spus, numai așa ceva nu-mi mai lipsea. Închid. — AȘTEAPTĂ! a spus el - după care am gândit brusc, ușurat: O, e nebun. Deci nu e o problemă în adevăratul sens al cuvântului. Nu e vina mea. Totul e cât se poate de bine, excelent. — Perfect. Spune ce te doare. — Bun venit în New York, a început el. Zborul 666, camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tale. Asta e. Nu prea am timp de citit. Atunci, imaginează-ți, îmi spuse el. Și a început să citească din nou. — Hei, am spus. Tatăl tău e și el scriitor, nu-i așa? Pun pariu că asta ți-a ușurat treaba. — Sigur că da. E ca și cum ai prelua o afacere de familie. — Zău? — Ora închiderii, spuse barmanul. Gata, gata. — Mai bei ceva? l-am întrebat eu. Un scotch? — Nu, îmi ajunge. — Aha. Și eu sunt destul de bine făcut Prietena mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îi interpretează pe Blake și Shakespeare. Ossie a vrut să-l întrebe despre cei doi tineri din Verona. — O! Ce trupă, mi-am spus eu. Hai, povestește-mi. Și ea mi-a povestit Nu era chiar așa de rău. Eram ușurat Fie vorba între noi, eram chiar impresionat. După câte se pare, mi-am făcut apariția la zece fără zece, cu trei sticle de șampanie, pe care le-am scăpat în jongleria catastrofală care a urmat. Podeaua bucătăriei, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am trezit simțindu-mă grozav, ca un copil, mi-am întins brațele și mi-am spus: — Acum o să-mi beau ceaiul și o să ies afară să...! După care mi-am dat seama. — Uau. — Da. Dar mă simt teribil de ușurat. Am crezut că, din cauza accentului meu, voi fi făcut bucăți sau futut ca hoții de cai la cinci minute după ce voi fi intrat aici. Dar nu e așa. Cred că e singurul loc din Anglia unde se mai respectă ierarhia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plic mare. În el se afla o carte de credit americană, o cărămidă de cecuri de călătorie, o cartelă pentru automatele bancare de la o bancă de pe Fifth Avenue pentru o mie de dolari pe zi, dacă era cazul. Atât de ușurat am fost, încât am rămas în pat două zile. De fapt, nici nu prea aveam alte alternative. Ușurel, mi-am zis eu, ușurel. Banii sunt plini de forță, dar tu nu ai nici o putere. Mi se pare că, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cancer), cea mai bună prietenă (accident de mașină), tatăl (sinucidere), și în ultimul an, propriul ei frate (înec). Asta s-a întâmplat vara trecută, la Cape. Nu știam nimic din toate astea. — Doamne, am exclamat eu. Sigur că bogații îți ușurează suferința provocată de moartea lor lăsându-ți moștenirile lor. Acolo de unde vin eu, lucrurile stau exact pe dos. Trebuie să stai tot timpul cu mâna în buzunar pentru a achita vechile datorii, taxele de înmormântare. — Totuși, am continuat eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dimineața, când m-am trezit, Doamne, (și să nu râzi - nu, nu râde), m-am simțit ca o floare: puțin ofilită, desigur, cu gâtul puțin căzut, și fără o viață adevărată, doar o viață artificială, viață de vază, care îi ușurează petalele și îi înalță capul pentru a se bucura de noua zi. — Să-l las liber? Ce părere ai? — Da, dă-i drumul, am spus eu. E liniștit. — Ar putea să fugă. Odată și-odată tot va trebui să încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
păienjenișul propriei amăgiri de sine. Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse Virgil, aducându-și aminte, oarecum rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
important. Și iată al doilea moment: atunci când, fără să-ți dai seama, ai spus Elfrina în fața Cerkasovei. Sunt sigur că ai remarcat cum acel moment neînsemnat ți-a schimbat cursul vieții. Deși, ca să fim cinstiți, dacă nu mi-ai fi ușurat atât de mult sarcina, ar fi trebuit să găsesc altă cale ca să te izolez... în fine. înțelegi ce vreau să spun. Puncte de răscruce. Te-am îndrumat un timp îndelungat - pe tine și pe alții - pe drumul cel bun. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
joc cu elasticul. Oamenii care treceau pe lângă mine, coborând, se uitau curioși la picioarele mele. Părea a fi o coborâre interminabilă. Simon alese legătura înspre nord a Northern Line, care se îndrepta către Camden, locul meu preferat de întâlniri. Asta ușura considerabil lucrurile. Dacă mă vedea, doar aș fi spus adevărul, în cea mai mare parte: fusesem la bancă să-mi văd sculptura, iar acum mergeam la Sainsbury să îmi fac niște provizii de fast-food. Și ce surpriză să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aveam să luăm trenul spre București, și nu îndrăzneam să fac un act atât de firesc și de necesar. N-am reușit să-i mai spun cum se terminase povestea. M-a întrerupt morocănos. — Mai rău e că, după ce mă ușurez, mi se face brusc sete. Trebuie să dau ceva imediat la jgheab, că altfel se tulbură glicemia și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească: împuțită, neigienizată, fără minime accesorii sanitare. S-a făcut un salt (?!) totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bolnavi, părăsiți de viață, fantome ale unui timp fără dimensiuni. Gândul mi-a încolțit într-o dimineață la „Colombo“, prin ultimul an de studenție. Primisem cadou un aparat de fotografiat „Smena“ de la o mătușă care se gândea să-mi mai ușureze și să-mi mai înveselească, prin astfel de daruri, zilele studenției. Mai îmi dădea și bani, să-mi diversific alimentația. Să nu mă surmenez, Doamne ferește, cu atâtea cursuri, seminarii, examene și alte daraveri. Îmi dăduse o mie de lei chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la cursuri de pregătire, celebrele „reciclări”, acum însă, când am pășit într-un nou mileniu, se cere o abordare a actului educațional puțin mai...altfel. Influențele externe ar trebui considerate ca venind în ajutorul copiilor și cadrelor didactice, pentru a ușura procesul de predare învățare - evaluare, dar trebuie să păstrăm și din învățământul clasic românesc ceea ce este valoros. Să nu uităm că acesta ne-a format pe noi dascălii cărunți de astăzi și să căutăm a ne îmbunătăți stilul de predare
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
de predare - învățare - evaluare, se face prin participarea tuturor cadrelor didactice, indiferent de vârstă, la toate cursurile de formare continuă. Al doilea pas, ar fi acela de a aplica ceea ce constituie noutate, ceea ce dă o anumită dinamică orelor de curs, ușurând munca de însușire a cunoștințelor. Din acest capitol face parte și îmbunătățirea capacității de evaluare a elevilor, motivarea lor pentru a învăța, consolidarea relațiilor de colaborare dintre ei, școală și familie. Pare de necrezut dar, întreaga activitate didactică urmărește și
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
ca și o poveste de război. Oamenii simt că pot să audă lucruri mai puțin obișnuite și că, până la un moment dat, o poveste cu minți rătăcite e ceva mai veselă decât una cu morți, răniți, explozii și Împușcături. Răsuflă ușurați Într-un fel; acceptă să asculte și povestirile, poate interesante, ale unui șofer de Salvare, mai ales dacă acesta a avut și ocazia să-l ducă până acolo, la ospiciu, pe unul pe care-l cunosc și ei: Sică. „Pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atent pe rănit. Cel care-l susține de picioare privește undeva Înainte, peste capul plecat al tovarășului său, fără a ne da posibilitatea să ghicim ce anume privește. Este evident că celor doi le lipsește o targă ce le-ar ușura foarte mult munca. Să-i numim totuși brancardieri. Ei poartă haine subțiri de culoare ceva mai deschisă, haine militare, desigur, haine de simpli soldați. Ei poartă și un fel de pălării fără bor care par să facă parte din uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
meu deriva din Grigore, adică din slavul Grigorii diminutivat În rusă sau În ucraineană la Grișa, Grița sau Grițko, articulat apoi, după obiceiul vechi moldovenesc În Grițul și pronunțat Grițu. Probabil că n a fost intercalat mai târziu pentru a ușura și mai mult pronunțarea În română, dar asta nu fără o legătură cu diverse alte substantive comune (grinda, grindul etc.) aflate În uzaj la vorbitorii din locul meu de origine. — De unde ești de fel? - m-a Întrebat. Nu prea știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un tâlhar o înșfăcase și dispăruse cu ea în bezna peșterii. Bradabanta, suflet nobil și curajos, a crezut numaidecât această minciună a trădătorului. Dornică să vină în ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul și văzând un ulm cu coroană largă a tăiat dintr-o lovitură de spadă una dintre cele mai lungi crăci ale copacului, aruncând-o peste adâncitură, i-a spus lui Pinabel să apuce capătul cel mai gros, în vreme ce ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]