4,882 matches
-
a fost hărăzită nașterea și în care au crescut. În această zi să devenim și noi copii, să le facem ziua frumoasă, să se simtă înconjurați de atenție, veselie și dragoste. Copilăria este partea cea mai frumoasă a vieții, când uimirea și miracolul însoțesc toate clipele copilului, dar trece repede, lăsând cele mai frumoase amintiri. Copilăria este regatul în care nu moare nimeni, spunea cineva, deoarece copilul în naivitatea și optimismul său, nu conștientizează actul morții, micile lui spaime și înfiorări
ZIUA COPILULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367195_a_368524]
-
dar foarte prețioase și pline de false dureri despre soarta crudă a omenirii. În fine, nu insist fiindcă mulți dintre noi au avut deja neșansa de a citi așa ceva. Prin urmare, prima lectură a cărții mi-a provocat o oarecare uimire. Nu credeam că este posibil ca o tânără să poată scrie în acest fel profund, dovedind nu numai cultură ci și mult spirit de analiză, o remarcabilă putere de sinteză dar și un fel, elegant și fermecător, de a pune
CALEA CUVÂNTULUI SPRE ÎNŢELEPCIUNE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368560_a_369889]
-
mici, la intervale regulate de timp. În final, recomand oricărui fericit cititor căruia îi reușește lecturarea întregului volum, să memoreze unul, maximum două, aforisme iar la prima întâlnire cu prietenii să-l lanseze ca subiect de discuție. Va constata cu uimire că amicii îl vor privi cu invidie, iar soția cu alți ochi. Iar dacă nu are soție cu atât mai bine pentru el... ---------------------------------- Mihai BATOG-BUJENIȚĂ Iași, aprilie 2017 Referință Bibliografică: Mihai BATOG-BUJENIȚĂ - CALEA CUVÂNTULUI SPRE ÎNȚELEPCIUNE / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe
CALEA CUVÂNTULUI SPRE ÎNŢELEPCIUNE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368560_a_369889]
-
situații despre fiecare sătuc sau defileu prin care a trecut! Dar nu este doar atât această carte. Ne invită autoarea în lumea ei lăuntrică, ne face părtași la cele mai mici amănunte ale pregătirii ei de călătorie, la emoțiile, fricile, uimirea că i se întâmplă tocmai ei acest lucru, la fericirea că trăiește toate acestea, dar, mai ales, la recunoștința ei... Două fire roșii, împletite armonios, ținându-se mereu „mână în mână‛ răzbat de la început până la ultimul cuvânt al Jurnalului: recunoștința
ELENA CIUBOTARU: „ODĂ PRIETENIEI – JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎN NOUA ZEELANDĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368585_a_369914]
-
să plece, cu hainele în dezordine și furios la culme, se ciocnește de un altul pe alee, care i se postase în cale. Se întoarce spre acesta, înjurând și gata să se apere cu pumnii când își aude strigat cu uimire, numele: -Marco! Ia uite de cine dau. Ce dracului faci aici, la ora asta amice? -Pe toți dracii! Nu sunt amicul tău ticălosule! Îl repede el furios pe unul din acoliții lui Nicola, pe numele său Fabio, cunoscut în anturajul
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
scriitor, în viața mea de ființă umană. Locul nașterii, copilăria și perioada istorică tragică, absurdă, grotescă, în care am trăit și am scris, m-au format ca scriitor. Tot universul acela de lumină antică, plină de suflet, de vrajă, de uimire, de povești, de sunete, de cântece de turturele, de pupeze, de privighetori, cântecul cucului, al pitpalacului, nopțile cu lună, basmele pe care le-am auzit în primii ani de viață, cântecele fetelor mari, tristețea toamnelor înnegurate, dulceața primăverilor și a
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
scriitor, în viața mea de ființă umană. Locul nașterii, copilăria și perioada istorică tragică, absurdă, grotescă, în care am trăit și am scris, m-au format ca scriitor. Tot universul acela de lumină antică, plină de suflet, de vrajă, de uimire, de povești, de sunete, de cântece de turturele, de pupeze, de privighetori, cântecul cucului, al pitpalacului, nopțile cu lună, basmele pe care le-am auzit în primii ani de viață, cântecele fetelor mari, tristețea toamnelor înnegurate, dulceața primăverilor și a
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
țărănească, oferă o puternică imagine de viață datorită scoarțelor cu motive geometrice, în culori vii, una expusă pe jos și alta pe perete. Pe scoarța de pe perete se află portretul lui Vasile Voiculescu, complet încărunțit, cu privirea profundă și o uimire tristă pe față. O imagine mai puțin obișnuită, pe unul din perete, este alcătuită din patru icoane așezate în cruce, fortificare a credinței, a puterii de apărare, a binecuvântării locuinței. Tot aici sunt expuse un tablou care înfățișează o casă
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
La scurtissim interval, răsună repetitiv cel mai anglo-saxon NEXT, urmat de un vivant și milităros MAI CU VIAȚĂ! MAI! Îndemnul iese din gura unui părinte vârstnic, ajutat și gestual. Drept să zic, asta mă cam distrage din cumpătata mea stare. Uimirea crește când observ cum din șirul dornic să-și descarce păcatele înainte de a se împărtăși din vinul bisericesc, se repede în pas de recrut câte cineva, mai volnic ori mai puțin, mai tânăr ori mai vârstnic, numai să nu tulbure
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Happening stradal meeting street lunch se inundă la Șatra găzdoilor Baci Ghiuri Ciocăneaua care au adus port joc grai busuioc zamă de părădaică în uimirea a peste cinci sute de trecători.Zilele Aradului sub denominația actanților măceni Cocovețu Zmăuu Grițari Nepotu lu Maria Litău au colorat decorul au jucat steagu oferind pită cu unsoare și piparcă usturoaie râjinită.Corturari adevărați iată felia lor de unicitate
FELII DE MĂCENISME de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368690_a_370019]
-
pe care mă străduisem din răsputeri să le pun pe mine. Aceasta era toată averea unei primărițe de comună la sfârșitul anului 1989. Înainte de a ieși pe poartă, am privit cerul. Se lumina de ziuă. Dinspre răsărit am observat cu uimire trei sfere albicioase, aproape egale, care se deplasau foarte încet pe deasupra plopilor. Neputând să‑mi desprind ochii le‑am urmărit minute în șir, până când au dispărut... Ce zi aveam să trăiesc! M‑am dus ca de obicei la Consiliul Popular
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
și de prezența cucuvelei pe acoperișul meu, sinistru încremenită, piază rea și aducătoare de vești proaste. Trece o oră, trec două, iar eu eram tot singură în primărie. M‑am uitat de câteva ori pe geam și am constatat cu uimire că spre școala care se afla vizavi de primărie se îndreptau grupuri, grupuri de săteni. Nici un angajat nu și‑a făcut apariția, deși ar fi trebuit să vină la serviciu înaintea mea. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
alunga? Eram atât de convinsă că sunt un om bun, că i‑am ajutat și am suferit foame, frig și lipsuri alături de ei, încât mă simțeam încă „de‑a lor”. Mă ridic de pe scaun și mă uit pe geam. Cu uimire văd zeci de oameni care stau în stradă grupuri, grupuri și privesc în sus, spre ușa primăriei. Sunt țărani, mecanizatori de la secția de tractoare, sunt câțiva profesori de la școala de peste drum și mulți elevi mai mari, dar și unii foarte
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Eminescul nostru bun, Chip al crengii de alun, Cer născut doar din mătase, Flori de gânduri luminoase, Tei cu-aromă de iubire, Ochi adânci plini de uimire, Și Luceafăr, și comoară, Ce înfruntă într-o doară Timpul nemilos și rece, Luna nopții ce petrece. Eminescul nostru blând, De la Tatăl - Lin Cuvânt - Tălmăcit în înțelesuri Și purtat de vânt pe șesuri, Cânt de Lie-Cocârlie Cu podoabă arămie, Frunza
EMINESCUL NOSTRU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363775_a_365104]
-
Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului CREAȚIE În fine sunt satisfăcut, Statuia mea arată bine, Mâine toți oamenii din lume Vin ca să vadă ce-am făcut! Sigur un murmur de uimire Va izbucni spre cerul mut: Solemnă, mare și din lut Pune pe veacuri stăpânire. A mea creație, îmi place, Cu plete în vânt și cu colți, Cu degete băgate-n ochi, Cu nări ardente și spumoase. Doamna e minunăția Pusă
CREAŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364721_a_366050]
-
că “iubirea este haina mea de fiecare zi”, metaforă pe care o găsim și în titlul volumului apărut în limba germană. Poemele erotice excelează prin prospețimea și simplitatea expresiei, prin schimbarea cu naturalețe a registrului stilistic, prin voluptatea privirii și uimirea în fața miracolului lumii, prin cantonarea într-un univers al purității. Poetul percepe iubirea ca pe un miraj, ca pe o stare mereu dorită, mereu pierdută, fiind preocupat de elucidarea misterului ascuns dincolo de imaginea aparenței, erosul declanșând stări reale de reverie
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
căutarea mult râvnitei poșete. Știam că eventualitatea de a găsi ceea ce vroiam era inexistentă, dar nu mă dădeam bătută. Așa că înainte de a părăsi prăvălia, întrebam vânzătoarea dacă nu cumva are idee de unde să cumpăr o minaudiere. Inutil să mai descriu uimirea cu care mă privea aceasta, când auzea ce doresc. Astfel, mi-a trecut vara. Venise toamna și de la 1 octombrie reluasem cursurile la Universitate. Timpul îmi era limitat acum, iar dezamăgirea că toată căutarea mea de până atunci se dovedise
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
un interes personal nu mai poți rosti adevărul pentru că dorințele și interesele îți vor sugera întotdeauna o dreptate și un adevăr al tău personal care nu are nimic a face cu adevărul adevărat. Ponțiu Pilat îl privi din nou cu uimire. -Vorbești ca un elin, Iocentus. Slujitorii tăi greci te-au atras în filozofia lor? Și mai spui că n-ai nici un amestec cu filozofia! -Trăind printre greci mărite ajungi să gândești ca ei. Te molipsești și nu alta. Iar aici
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
care se simțea mereu vinovată de iubirea sa pentru el. Întânirea celor două familii a fost un amalgam de sentimente, de simțăminte și de emoții. Dacă te uitai când s-a întâlnit Ramona cu Mircea, în ochii lor se citea uimirea, surpriza și chiar o senzație plăcută, că după atâția ani în care nu au știut nimic despre evoluția vieții lor, se reîntâlnesc când sunt părinți și au copii mari, existând chiar și perspectiva de a se înrudi. Când priveai cum
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
orhidee,/ Le mai păstrăm în lacrimă și gând/ Când rătăcim pe Calea Lactee” (Ploi la malul mării) Între genetic și apocaliptic este marcată o poetică a intervalului, de aceea tot ce-i iese de sub peniță devine o combinație de bucurie și uimire, așa cum întâlnim doar la poeții veritabili. Limbajul este readus la originea lui stupefiantă. Pare că nici nu găsim psihologie sau meditație psihologizantă. Circul obișnuit al interiorității este înlocuit, așa cum bine observa în prefață distinsul critic literar ieșean Iulian POPESCU, de
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
tot hazul, ori de spaimă de-a dreptul...despre care habar n-am avut...de prietenii și rivalități nebănuite...impresii despre mine și despre colegii mei...știute și neștiute. Mă reflectam, ca într-o oglindă a vremii, redescoperindu-mă, cu uimire. În ochii lor, totul părea altfel. Anii de liceu își decantau clipele...feerice sau de coșmar. Ascultăm cu ochii măriți de bucurie. Am crescut frumos, împreună cu colegii mei, alături de părinții lor naturali, niște copii reușiți. Mereu simt o strângere de
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
Moș Crăciun care aduce daruri multe pentru mine și părinții mei. Idealul perfecțiunii nu ar trebui căutat în viitor, ci în trecut, prin revenirea la inocența copilăriei. Copilul din noi ne învață nevinovăția și ne aduce la acel stadiu de uimire, de stare harică necesară oricărui început, oricărei căutări. Fie ca Moș Crăciun să vă aducă multe daruri, iar Pruncul Iisus să vă aducă multă iubire și să vă dăruiască har și pricepere pentru a putea desluși tainele acestei lumi. Crăciun
GÂNDURI DE COPIL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349691_a_351020]
-
vernil sclipitoare, ceva de neimaginat pe Pământ. Fetița a privit cerul și straniul astru minute în șir, ca hipnotizată, fascinată de imaginea ce i se oferea privirii, apoi s-a așezat pe o băncuță de piatră. Aiko a observat cu uimire cum în scoarța copacilor ce se aflau în jurul său se aflau încrustate multe ceasuri cu ecrane mari, de diferite dimensiuni, și care nu arătau aceeași oră. Fiecare arbore avea câte unul sau chiar două astfel de ceasuri - și erau zeci
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
care ar trebui să evoce respectul nostru. Există oameni și instituții care trebuie să primească respectul nostru. Bineînțeles că nu poate fi vorba despre o impunere a respectului. Avem mai degrabă nevoie de a fi captivați de acel sentiment al uimirii și al misterului în prezența lui Dumnezeu. Pentru aceasta este însă nevoie să exersăm auto - disciplinarea. Atunci când Samuel l-a informat pe Saul că Dumnezeu l-a ales să fie rege a lui Israel, i-a spus: "Spune slugii tale
CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ? de IONEL CADAR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350293_a_351622]
-
accept și văd pe parcurs ce se poate face. „OK”, am răspuns. M-a condus la mașină și a demarat după ce și-a aprins o țigară. În zece minute eram acolo. Ceea ce am văzut la intersecție m-a umplut de uimire, m-a pietrificat, m-a făcut să îngheț. Mică țiganca cu vioară își făcea numărul obișnuit. Era mai inspirată și mai... vie că niciodată. „Hai, spectacolul s-a terminat! Dacă te mai văd vreodată, te omor! Să te duci acolo
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]