2,898 matches
-
a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile, din care se vede
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
al destinului omului, perceput cu o acută și obsesivă conștiință a limitei: materialitate, timp, trecere, Dumnezeu. Existența e, pentru el, pribegie ori ocol într-un spațiu închis, zbatere în menghina condiției umane, o captivitate fără ieșire. Reacționând ca un primitiv, uimit și copleșit sub povara urgiilor iscate de potrivnicia naturii, a sorții, de păcat și de rău, reface experiențe originare: eros, moarte, individul înaintea divinității. Traseele căutării Ființei, percepute în adevărul și intensitatea dramei personale, sunt, în esență, filosofice, fără ca expresia
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
acuzației de trădare și alte crime, pronunțate împotriva sa, de către poporul englez.» « Este o minciună! nici măcar o jumătate din ei!» a exclamat aceeași voce. «Unde este (poporul, n.n) și acordul sau? Oliver Cromwell este un trădător!» Întreaga adunare era uimită; toate privirile s-au întors către galerie.« Jos cu f--!» a țipat Axtel. « Trageți!» S-a aflat că vorbitorul era Doamna Fairfax. Acum agitația a devenit generală; soldații, desi numeroși și amenințători, a avut mari dificultăți în a-i pune
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
a exilat-o la castelul Blois. Apoi a decis să se alieze cu ducele de Savoia împotriva armatei spaniole - să nu uităm că Ludovic era căsătorit cu infanta Spaniei - pe care a înfrânt-o. Incapabilă de a reacționa, regina-mamă privea uimită cum fragilul și labilul sau fiu, Ludovic, scoate la lumină o nouă ipostază a personalității sale, aceea de rege autoritar, lucru întărit de hotărârea regelui de a o căsători pe sora să, Chretienne, cu unul din fii ducelui de Savoia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Sta în genunche, sfânt, Iar părul peste spate ajunge la pământ, Prin cozile de aur se vede umăr, gât Mai alb decât omătul..." Ce te mai rogi atît? " Ai întrebat, Bogdane. Cu mînile unite Ea te privi atuncea pin genele uimite, Cu mâni așa de albe, degete subțirele, Unghii așa curate încît te vezi în ele, {EminescuOpVIII 92} Pe buze cu sfială, cu focul în priviri, ..................... nici mare nici prea mică La piept mai potrivită, la mijloc subțirică Așa că de la mijloc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lungi, bălaie, Iar purpura se mișcă de-al undelor cutreier, În iarba cea înaltă suspină trist un greier Și vânătă e umbra și rumenă e sara, În farmecul naturii pare c-aud ghitara; Văratec, caldul aer mă adormea cu zvonul; Uimit, cu ochii țintă, priveam atunci balconul Ce-i încărcat cu frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite cu fel de fel de fețe. Deodată... ușa sună... un pas sfios [din fire] Uscat foșnea pe scânduri matasa cea subțire: Prin flori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe, Apunerea cereas[c]ă era sub raze ninsă, Ca pâsla erau albe dumbrăvile sub dânsa, În râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi; Apoi, când răsăritul cu ochiul îl cuprinz Uimit priveam la ploaie de pietre scumpe eu, Spre răsărit văzut-am deodată curcubeu: Juca în șapte fețe și-n acelaș răstîmp De [la] un colț la altul prindea acelaș câmp; Deodată văd un altul mai mare, mai frumos: Pe cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stea senină Privește și atinge cu raza ei de nea Pe vergina-nviată ce plânge cătră ea... MAIO M[ăria] Ta! ce-ți este? Ce ai? ȘT[EFAN] ............... Ce am? Nimică! Copil!... Numai icoana te-a înghețat de frică! Tu stai uimit și nu știi, să crezi or să nu crezi!... Deschide pieptu-mi rece... deschide, și să vezi! Noptosul cimitiriu ce doarme sub coline, Purtând în pieptu-i pacinic atâtea mii lumine Ce s-a stins mie lumea... Bisericuța sântă În care nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noapte vană cu aer amorțit În inima stârpită, în capul pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort cu ochi de foc a căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El își întinde brațul ca pentru a se feri de razele ce-i ard creierii) Cu raza morții negre eu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! (Dispare-n pământ. O melodramă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe cu geniu-ți aprind. (Mureșanu a-ngenuncheat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus răpită de-un nor aurit) {EminescuOpVIII 263} LUMINA (solemn, invocând cerul) 2260 Cu bolta ta de stele coboară, univers, Cu lamură de pace tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aripi, ca marmură de pal, Și se coboară dulce pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi învoluntară Se mișcă tremurândă în acea sântă oară. Pe coardele de fier, Dar ce i-am zis, ce-mi zice ÎN van eu samă-mi cer. Când, provocate de-arfă-mi, răspund valuri o mie Ea vine... Cine-i dînsa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Serrei, fără a o întreba nimic asupra purtării ei, nici asupra pricinilor ce au adus-o să facă acea nebunie, îi zise: - Regele Engliterei mă cheamă înapoi la Londra; chiar desară vom porni... Pe urmă ieși afară. Mis Henrietta rămase uimită; sună să vie camerista sa: - Juană, astă seară noi pornim din Neapol; tatăl meu este chemat înapoi la Londra, vrei să faci bine a te însărcina ca să faci a intra în mâna maestrului Pergoleze biletul ce voi scrie? - Bucuros, doamna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe carul tras de balauri cu aripi (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 219-235 ; vezi și Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 51 ; Euripide, Medeea, 1321 ; Apollodorus, Bibliotheke, I, 9, 25). Puterile sale hidrometeorologice sunt nelimitate : ... când vreau, eu întorc spre izvorul lor râuri, uimite Ale lor maluri privind, răzvrătitele mări potolesc și Le răscolesc prin descântec, când sunt liniștite ; împrăștii Norii și-i strâng ; eu pe vânturi le-alung și le chem (Ovidiu, Metamorfoze, VII, 199-203). Citit cu atenție, din textul lui Ovidiu reiese
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și vegetarian) și o inițiază pe eroină. El o face „solomonăriță”, dăruindu-i „căpăstrul cel fermecat” și puterea de a stăpâni „stihiile firii”, de a înfrâna și călări balaurii furtunii. Eroina urmează sfaturile și învățăturile solomonarului și reușește, sub privirile uimite și înspăimântate ale împăratului și ale suitei sale, să îmblânzească monstrul fără luptă. „Bala vine ca mielul și fata-i pune căpăstrul și deodată-i sare în spinare [...]. Atuncea fata i-a dat pinteni balaurului și sorbul furtunii i-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
noastră se descarcă toate, și atât de falsă, atât de izolată e poziția noastră prin inepția celor ce conduc destinele țării, atât de bine au știut pretinșii noștri oameni de stat să stârnească toată Europa în contră-ne, încît stăm uimiți și ne așteptăm la o mai mare comedie, ne așteptăm să vedem pe acești oameni pretinzând să-și facă și un merit din această nemaiauzită stare de lucruri. Am arătat ieri că de la 1881 încă, dintr-un timp în care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
2270 Scriind acele șiruri pline de amărăciune ne-a trecut prin minte raportul ambasadorului bizantin, Priscus, trimis la Curtea lui Attila. Acolo găsi un roman care fusese adus ca prizonier, dar își recâștigase libertatea și se afla bine. Acesta spuse uimitului Priscus: că aci nu e eternă șicană, ca-n Imperiu, că judecățile sunt strict drepte, că judecătorii nu. sunt venali, că generalii nu mănâncă continue bătăi ca ai romanilor, încît prin aceasta birurile să devie în permanență insuportabile. Ceea ce cineva
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dar nu dorea să-și riște viața. Se apropie de tânăr și îi desenă cu vârful lamei sale un cerc perfect pe mijlocul frunții. Apoi se depărtă rapid, așa încît tot ceea ce văzu Stin fu cum quintul se trage înapoi. Uimit, tânărul își duse mâna la frunte și simți usturimea rănii deschise. ― Să nu mai încerci niciodată să te apropii de mine. Te-aș fi putut ucide. ― Poate că asta și căutam! strigă Stin uimit și furios în același timp. ― Ești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fu cum quintul se trage înapoi. Uimit, tânărul își duse mâna la frunte și simți usturimea rănii deschise. ― Să nu mai încerci niciodată să te apropii de mine. Te-aș fi putut ucide. ― Poate că asta și căutam! strigă Stin uimit și furios în același timp. ― Ești doar un băiețandru plin de ifose. De aceea am să te las să te cațeri înapoi în copac și de acolo să mergi în coliba ta din Sat. ― Nu pot. Trebuie să merg și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu un anumit fel de viruși pentru a îndeplini cele mai gigantice sarcini. Am văzut lucruri uimitoare înfăptuite de ei... Nu mănâncă prea mult, nu au problemele oamenilor... Dar ce spun eu? întreabă-l pe el. Abatele își mută privirile, uimit, spre Kasser. ― Așa este. Dacă vor reuși vreodată să sintetizeze virușii cu care să-i controleze pe zeți, Lumile Agricole cu clone umane vor dispărea în cel mult două decenii. Pur și simplu zeții sunt mult mai buni decât oamenii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cadă în genunea timpului, zâmbi sălbatic tânărul. *** Alaana își ținea fruntea în palme. Urlase în mintea băiatului când simțise că pata din mintea lui e pe cale să orbească tot restul gândirii, dar nu fusese în stare să oprească șuvoiul. Ascultase uimită vorbele lui Xtyn, cu senzația clară că se mai întîlnise cu ideile acelea, fără a ști însă exact cui aparțineau. Nu se îndoia însă că originea lor era doctrina călugărilor augustinieni. Preț de câteva momente, încercase să se amăgească spu-nîndu-și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iarăși cu urzelile lui Zuul, că zău, nu mai ai nici un haz... - Nu, zise Maestrul quinților. Nu-i vorba de asta. Mă întrebam ce-o să facem daca mâine, de pildă, cucerim puterea. Ce ar trebui să întreprindem? Împăratul se opri uimit. - Ce întrebare e asta? Am restabili ordinea! Dinastia Boszt ar redeveni ceea ce a fost, Consiliul de Coroană ar fi reinstaurat în drepturi... Bătrânul clătină din cap. - Cred că va fi ceva mai complicat, Sire. Ordinea de care vorbiți a suferit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-i cruțe astfel pe ei. Actul ăsta, inventat acum șapte mii de ani, este încă și acum cel mai eficient mod de guvernare. - Nu sunt sigur că înțeleg exact ceea ce spui. Pilotul acela care a deschis focul... L-am simți uimit! Încerca o uluială de genul celei pe care o resimt aceia care nu mai sunt stăpâni pe ci înșiși. Era foarte nervos. A avut nevoie doar de un imbold. - Riști mult. Acum un an intervenția asupra minții lui ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cred că aș fi găsit alte argumente care să-i oprească. Heyyn Tars intră în camera de control arborând un zâmbet triumfător. - Patru sute douăzeci și doi de ani putem trăi cu rezervele pe care le avem aici. Bella îl privi uimit. - Și de ce ești așa de bucuros? Ce motive avem să ne bucurăm că am schimbat o închisoare cu alta?... Tars tăcu brusc sesizând mânia împăratului: - Îmi permit să vă atrag atenția, Sire, că situația noastră nu e nici pe departe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
face că Alaana asta a voastră a fost de neatins preț de șaptesprezece ani și chiar acum, când avem mai multă nevoie de ea, este în pericol... - Cu tot respectul, Sire! repetă pe un ton ceva mai ferm Heyyn Tars. Uimit, împăratul se întoarse spre quintul său, care dădea cu frenezie comenzi camerei de luat vederi de pe micul satelit spion instalat pe orbită. Imaginea își pierdu o vreme din claritate și apoi se focaliză asupra unui grup de puncte care părea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
punte dintr-un culoar lateral, înecat de fum. Cine dracu' trage în noi? - Îmi dați voie? întrebă pe un ton senin un tânăr care se strecură pe lângă Durdrin și se așeză în fotoliul din fața celui mai mare pupitru de comandă. Uimit, bărbatul îi făcu loc fără să întrebe cine era. Privi spre Barna, care îi făcu însă semn să fie liniștit. Degetele lungi ale tânărului începură să alerge pe o consolă și cel mai mare dintre monitoarele din sală se lumină
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]