5,770 matches
-
munte ne agățăm de ultimul dans când păsările ciugulesc din palme atunci învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în ramă îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole care întârzie să dea roade fără să trimiți acasă păsările călătoare Suzana Deac Referință Bibliografică: Timpul ascultă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336
TIMPUL ASCULTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341471_a_342800]
-
venit și vremuri mai bune. Regele a reușit să-și redobândească regatul și a domnit în continuare fericit în cetate. După ani și ani, prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă greutate
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
reînființarea comunei a cărei centru administrativ este și se numește întocmai Itești. Păstrarea satului se datorează celor care l-au apărat înainte, ridicarea lui de pe genunchi se datorează celor care au grijă de el azi! La Itești, au mai rămas ulițe scăpate de plugul tractoarelor, necontopite de țarini, au mai rămas case pitorești pitite, pe ici, pe colo, pe sub nuci și salcâmi, și încă nu s-au ivit prea multe monstruozități arhitecturale. La Itești se află mormintele străbunilor satului, iar printre
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
fi văzut El Privind și gândind cu alean Aceea minune „Sară pe Deal”. L-am căutat pe Eminescu Pe străzile întortocheate Ale Vienei sau de la Berlin, Să-i aflu urmele prin toate, Pe lungi, istovitoare drumuri, În biblioteca Humbold Pe ulițele Bucureștiului, La Blaj acolo-n mică Romă Din inimă Ardealului. Am rătăcit pe Canal Grande, Doar, doar îi voi auzi râsul Mereu alături de Chibici, Ce-l însoțea-n Veneția Pentru că erau buni amici. Și îmi mai este dor de țărmul
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342102_a_343431]
-
spre casă. La țară nu-i ca la oraș, unde dacă nu are la un magazin, pleci la altul și tot găsești. Așa îmbrăcată într-un pantalon alb scurt cu o bluziță trasă peste maieul fără sutien, o porni pe uliță, până la șoseaua principală unde era magazinul sătesc. Nu aveau decât „Inca”, un fel de surogat din năut făcut prin Cehoslovacia, în cutii de tablă de 200 grame. Dezamăgită, s-a întors acasă, însă când a auzit mama sa de necazul
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
un țipăt al zborului surd ce se sugrumă și cade învins ... lasă-mă să te privesc chiar dacă iubirea se stinge odată cu amurgul toamnei să-ți simt ultima licărire din ochi precum ultimul jar din sobă înainte de a deveni cenușă ... pe ulița mea pustie plouă cu gânduri de lumină și nu știu dacă ale tale vor putea fi spălate chiar de streașina toamnei ... iubitule se risipește în van clipa nu simți tăcerea și liniștea din noi? așa cum toamna se desfrunzește auzi cum
ELEGIE LA SFÂRŞIT DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342209_a_343538]
-
iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat văd
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
fără ele. Tare rău mi-a părut mai ales de unul din ele care, avea o peniță de sticlă, brăzdată spre vârf de o serie de șanțuri minuscule pentru scurgerea cernelii și pe care l-am pierdut jucându-mă pe uliță cu el. Școala elementară avea numai două săli de clasă la început și era ținută de familia Nițescu, soț și soție, care educaseră înaintea mea, multe generații de elevi. La școlă se străduia domnu' învățător cu noi toți să deprindem
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
de aceeași categorie socială cu ei, că erau pe plajă toate reprezentările societății românești, inclusiv dintre cei cărora le atârnau la gât lanțuri groase dintr-un material galben de puteai să legi și ursul cu ele să-l plimbi pe ulițele satelor. Relațiile dintre Dalia și Sorin au intrat și ele în normalitate după ce acesta a revenit din apă. Acum purtau o discuție civilizată ca între doi tineri de vârstă apropiată, uneori chiar filosofică, funcție de tema ce le trecea prin mintea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
dăruire sfântă Liniștea albă, îngerii ce cântă E nostalgia timpului fugară. Mă ning fulgi rari cu-aripi spre nicăieri Și umbrele spre-nchipuire zboară Zadarnic azi mai chem o primăvară Căci mă-nfășoară iernile de ieri. CĂLĂTORESC CU DOR Pe ulița copilăriei călătoresc cu dorul iar Într-o trăsură fermecată, cu murgul alb la trap, pe drum Cu timpul cel hoinar pe valea cea dulce-a anilor de-acum Și picături de veșnicie în preajmă tainic îmi răsar. Mă-ntâmpină aceeași
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
Acasă > Poezie > Pamflet > CHILOȚII DIN PAȘCANI Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 743 din 12 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Iera parcî o zi di sărbătoari Ca-n șientru la Pașcani or apărut Prin prăvălii și pi Ulița Mari, Chiloți atât di mulți ci n-am văzut, Și ni miram uimiți privind la iei, Fi'n'cî la noi pi străzi nu viezi chiloți, Ierau și mari, si miși, si mititiei, Și di frumoși, pot ziși, ierau toți
CHILOŢII DIN PAŞCANI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342418_a_343747]
-
Ediția nr. 53 din 22 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Prin anii ’50, o mare parte din străzile Sucevei (exceptându-le pe cele din „buricul târgului”, care fuseseră pavate încă din timpul administrației austriece a Bucovinei) erau încă niște simple ulițe prunduite. Din când în când, atunci când gropile se adânceau, iar căruțele și puținele automobile care circulau la vremea aceea nu mai răzbăteau prin băltoacele și noroaiele care se formau în urma dezghețului sau a ploilor, camioane rusești, „Molotov”, aduceau prundiș din
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > MINIEXPEDIȚII ÎN PĂDUREA CHELINȚEI Autor: Florica Bud Publicat în: Ediția nr. 53 din 22 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Era o mare bucurie pentru copiii de pe ulița noastră mersul, în timpul verii, la cules de pthitoi (ciuperci) și pomnițe de pădure (fragi) în Codrul Thelințanilor. Chelința este satul de peste Someș, un sat de români mândri și destoinici, din care s-au ridicat mulți oameni de seamă. Aici a
MINIEXPEDIŢII ÎN PĂDUREA CHELINŢEI de FLORICA BUD în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341650_a_342979]
-
tânără. Încălțate cu teniși sau bascheți, coboram sprintene din barcă și o luam în șir indian pe cărarea care ne ducea la marginea satului Chelința, acolo unde își duceau veacul românii vechi, cum erau numiți țiganii. Puradeii stăteau în colbul uliței dezbrăcați, jucându-se fericiți cu ce aveau la îndemână. Punctul nostru terminus era la pădurea din jurul colibei, unde nu o dată făcusem foc de tabără, la sfârșitul anului școlar. Primul lucru, odată ajunși acolo, era să aprindem un mic foc cu ajutorul
MINIEXPEDIŢII ÎN PĂDUREA CHELINŢEI de FLORICA BUD în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341650_a_342979]
-
dat viață. Ei, părinții (Cap. II), se așază rodnic, ancestral între Dumnezeire și Viață. În acest ciclu te învăluie nostalgia sau bucuria pură a întoarcerii în universul mirific al copilăriei: „Îmi caut urmele\ prin hățișurile timpului,\ prin colbul vremii, pe ulița satului. („Surâs... înapoi în timp...”). Oglinda retrovizoare a timpului prinde „o năzbâtie cu plete-zambile", apoi „fata bujorului", apoi „o femeie veselă, cu ochi surâzători cât o grădină de bujori" - tot atâtea ipostaze ale trecerii pe sub umbra tutelară a casei părintești
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
Ei poartă datina strămoșească și transmit generațiilor viitoare ceea ce orașele în efervescența modernismului au pierdut în decursul anilor. Pe aceste meleaguri nunțile au un ritual aparte, iar de sfintele sărbători de iarnă colindătorii satelor, de la mic la mare, cutreieră pe ulițe în costume naționale. Zona Maramureșului și cea a Bucovinei sunt renumite pentru alaiul sărbătoresc cu care întâmpină Crăciunul și Anul Nou dar și ritualul sacru al căsătoriei. Din Sighetul Marmației se ajunge la Săpânța, pe malul stâng al Tisei, râul
ALTARUL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340547_a_341876]
-
să-l impresioneze prea mult. Când a înțeles, din discuțiile purtate în casă, că vor părăsi aceste locuri pentru a merge la oraș, s-a strecurat pe ușă. În tindă și-a tras șoșonii în picioare și a ieșit în uliță. De ce a făcut asta nici nu avea habar. Nu a făcut însă prea mulți pași. Piciorele i-au devenit neputincioase. Sprijinindu-se pe un picior ca să și-l tragă pe celălalt, se afunda și mai mult în noroi. A început
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
mălai pe care o prindea în gură printr-o săritură atletică, apoi se așeza cu botul pe labe, mârâia și ne privea cu niște ochi sticloși, că ne apuca frica și o rupeam la fugă să batem băteam mingea pe ulița, până nu ne mai țineau picioarele, iar când eram frânți de oboseală o auzeam pe măicuța ta care ne striga: „Spălarea, copii!... Hai la masă! Gata!... Cred că vă ajunge pentru ziua de azi?” M-am oprit pentru câteva minute
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
din Drăgășani , venea adesea în orașul de la poalele Delului Viilor, și printr-un telefon mă chema la dânsul să ne întâlnim în casa ginerelui de pe strada dr.Baltazar.Ieșea în întâmpinarea mea, la ora stabilită, și ne plimbam,pe acea uliță care se oprea într-un lan de porumb, discutând despre literatură, dar mai ales despre istoria orașului nostru,punând la punct, totodată, și planul emisiunii următoare de la “Ora Locală“ trasmisă de Stația de Radioficare. Îmi spunea, părintește, citândul pe Panait
PREOTUL DUMITRU BĂLAŞA-PATRIARHUL LIMBII DACOROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340624_a_341953]
-
un glas extraordinar, cânta foarte frumos și era renumit în zonă”, astfel își zugrăvește așezarea sa natală și copilăria artistul care și-a scris viața în cântec, începând cu anii cei mai luminoși pe care și i-a petrecut pe ulițe și la „poarta mândruțelor”. A iubit, iubește și va iubi atât de mult cântecul încât se destăinuie într-un fragment de presă, la Taifasuri: „De multe ori mă întreb dacă nu cumva Dumnezeu, înainte de a lăsa omul, a lăsat cântecul
GHEORGHE ROŞOGA, CÂNTEC ŞI SLOVĂ SPOVEDITOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341062_a_342391]
-
prilej să devină cel mai bogat dintre boierii de care a auzit pe meleagurile acelea. Dar, pentru asta trebuia să fie harnic, acum, când avea o așa grozavă ocazie! Începu să alerge de-a binelea. Pașii lui treceau viguroși pe ulițele satelor, ori prin vâlcele și păduri. Într-un loc văzu, la marginea drumului, un căruț răsturnat în șanț și pe nefericitul căruțaș care se ruga de el stăruitor să-l ajute să repună căruța pe drum. Dar el n-avea
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
spre casă. La țară nu-i ca la oraș, unde dacă nu are la un magazin, pleci la altul și tot găsești. Așa îmbrăcată într-un pantalon alb scurt cu o bluziță trasă peste maieul fără sutien, o porni pe uliță, până la șoseaua principală unde era magazinul sătesc. Nu aveau decât „Inca”, un fel de surogat din năut făcut prin Cehoslovacia, în cutii de tablă de 200 grame. Dezamăgită, s-a întors acasă, însă când a auzit mama sa de necazul
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
Cu opere fără pereche Scriu zilnic laudatio NU ȘTIU CÂND PLEC Nu știu când plec, nici când revin Pe-a visului aripă Să revăd fi le din destin Trăite pentr-o clipă Nu știu de nu e prea târziu Pe ulița pustie Să călăresc un bidiviu În drum spre veșnicie Nu știu nici de mai are rost În locuri fără nume Să retrăiesc câte au fost Cu vechile cutume. De voi veni spre asfi nțit În gând survolând marea, Zăganu-n zboru-i
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
târâș. Sfatul vecinei, să îl duc dinapoi dacă din față nu merge, mi s-a părut zeflemitor. Poarta s-a închis, am oftat și am luat-o din loc. După câțiva metri, animalul a început să rărească pasul, la colțul uliței s-a oprit. L-am tras de ață cu nerv; n-am reușit să îi urnesc decât botul, întins cu scârțâit de oase. „Ciuș! Ciuș! Ciuș, ciuș!” răstit, dar degeaba. „Hai, ciuș, cal-cal, noa hai!” mieros și niciun pas înainte
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
închina lui Dumnezeu pe acest munte sau pe acela, ci vă veți închina în duh și adevăr căci și Tatăl din ceruri astfel de închinători își dorește (Noul Testament) Deci tu, când te rogi, nu te ruga ca fariseii, la colțurile ulițelor, să-i vadă tot poporul. Adevărat spun vouă, și-au luat plata lor. Ci încuie-te în cămara ta și roagă-te în ascuns iar Tatăl, care este în ascuns, îți va răsplăti ție. (Noul Testament) De câte ori i se aduce vreun
Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile () [Corola-blog/BlogPost/337864_a_339193]