1,424 matches
-
în toi, pe ușa crîșmei intră Vasile M., un gospodar care avea vreo trei fete măritate în țară. Cînd vede teroristul, Vasile se repede spre el. Ce-ai făcut? Ce-i cu tine? Teroristul, țipă oamenii în cor. Vasile rămîne uluit, năucit, cu gura căscată. Apoi reușește să articuleze. Este ginerele meu... l-am trimis după țigări... Oamenii rămîn și ei cu gura căscată. O mare tristețe se citește pe fața lor. Teroristul nu era terorist. Ce dezamăgire ! Pișca la Ghireni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așa. Dar în cazul ăsta, Bădie, rămîi... consilier municipal. Ei, nea Costică, Dumnezeu este mare... Ce vrei să spui, Bădie? Vreau să spun că... un accident sau o boleșniță în cei din față... Cînd vrea Dumnezeu totul este posibil. Rămîn uluit! Omul meu chiar vorbește serios. Dorește un accident sau o molimă ucigașă pentru cei din partea de sus a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mașinilor poliției ne fac loc. Convoiul șerpuiește maiestuos prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice solicită loc, mașinile trag pe dreapta și noi trecem sub privirile curioase ale trecătorilor... Sîntem invitați în sală. Intru și rămîn uluit. Toată sala arhiplină era în picioare și aplaudă delegația ieșeană. Sînt acolo guvernatorul provinciei, viceguvernatorul, primarul și viceprimarii, directorii și șefii marelui oraș de 6,5 milioane de locuitori. Erau în jurul a 200 de persoane. Într-o atmosferă copleșitoare, începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prietenul Tao, traducătorul, se bîlbîie de emoție. Domnul Mihai Teodorescu, directorul regiei Citadin. Alt ropot de aplauze. Domnul Grosu, directorul regiei autonome... "Merge strună", gîndesc eu ușurat. Se ajunge la directorul Constantin Cuza. Domnul... Alexa, director cu tramvaiele, aud eu uluit. Tao traduce însă corect: domnul Cuza... Seara, la hotel, îl abordez pe amicul Tudose glumeț. Bine, coane, doar aveai hîrtia în față... Cine mai vedea, domnule primar, ce scria pe hîrtie? N-ați văzut ce atmosferă era? Cea mai măreață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dragoste, găsită doar la unii călugări care migălesc miniaturi în fildeș sau sidef. Cu dăltițe cît un ac, în ani și ani, scot din iubirea lor, din sufletul lor, o icoană, un crucifix, un obiect sfînt. Doctorul Ortiz a rămas uluit de superba operă pe care o reprezenta acest baston. Era greu, dar nu obositor, un sprijin la făcut plimbări lungi prin oraș, prin parc. A mulțumit tuturor și, din momentul acela nu se mai îndura să se despartă de baston
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O mîngîi pe cap. Fetița mă mîngîie pe mînă. O face delicat, cu duioșie. După un timp îmi vorbește, continuînd să-mi mîngîie mîna. Dacă aveam și eu pielea albă ca tine, mama m-ar fi iubit mai mult. Rămîn uluit. Nu-mi vine să cred că am înțeles bine. Verific. Ce-ai spus micuțo? Mama îl iubește numai pe frățiorul meu, că are pielea ca a ei. Dacă și eu aveam pielea albă ca tine, m-ar fi iubit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
El nu vroia să meargă mai departe, știa că nu o să ne mai vedem. Era atît de delicat și frumos. Eu am început să mă dezbrac singură, apoi l-am ajutat pe el. Tac, pur și simplu, sînt surprins și uluit. Nu respir. Ea continuă. După, a început să plîngă, spunînd întruna: "Ce-am făcut, o, Doamne?''. Am început și eu să plîng. Dar nu-mi părea rău. Eram fericită și-mi asumam consecințele... Se lasă o tăcere grea, chiar apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în Domenique al meu, mi-a spus-o babalawo... Continuă. Duhul rău mă bîntuia nopțile, cînd simțeam că sîngele fiebre și mușcam perna plină de lacrimi... Sfînta Ochun m-a ocrotit și ghidat, însă... Iese din birou și eu rămîn uluit de ce oameni naște Africa. Acești oameni care își acceptă resemnați soarta. Cînd revine, o întreb neutru. Aș putea să-l întîlnesc pe domnul acesta babalawo? Sigur, o să vorbesc cu el. Babalawo Zulueta m-a fascinat cu catolicismul ei amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tăcerea: -«No mă rog frumos, dar dumneata de unde vii, că parcă n-ai fi de pe la noi». -«Ba că chiar de pe aci îs, de-ndată ce m-am născut la Chirpăr» -«D’apoi cum ? Negru la Chirpăr ?», insistă Ion tot mai uluit. -«Ie, negru la Chirpăr, de ce nu?» -«Da’ explică-ne și nouă» mai continuă Ion din ce în ce mai nedumerit. -«Apoi domnule dragă povestea mea e lungă. Mama, de fel din Chirpăr, o fo’ la tinerețea ei slujnică la niște domni în Conștanția, și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
legate cu panglicuțe, purtând buchete de flori și dansând în timp ce mergeau. ─ Reprezintă grădinăresele și florăresele. Treceau și autovehicole pe a căror platformă se arătau diferite etape ale obținerii vinului, coșurilor împletite, tricotajelor, etc. Fiecare grup avea muzica lui. Am rămas uluită în fața unei puzderii de culori, de forme, de cântece, de dansuri. Nu mai văzusem până atunci pe viu așa ceva. Parcă aș fi fost la carnavalul de la Rio de Janeiro, deși poate că în timpul acela nu știam nici despre acest
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Copilul a fost deopotrivă un privilegiat al satului, ca fiu al conului Ghiorghieș, căminarul, dar și unul al universului fabulos al marginilor pline de mister. În felul acesta, lumea a început să se învârtă în jurul său, iar el, marcat și uluit, a străbătut-o cu nesaț. La rândul ei, lumea aceasta l-a ars pe dinlăuntru ca un foc (dureros de dulce) pe care nimeni nu l-a mai putut stinge. Cât privește elementele traiului comunitar (pășunea, ogorul, pădurea, apele, stâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sistemului care l-a persecutat și întemnițat? Devenise ciufut, extrem de irascibil, definitiv supărat pe viață și societate. La urma urmei, avea și de ce. Nu putea uita tratamentul umilitor și degradant pe care i l-a aplicat anchetatorul Onuțiu: "Mă întrebam uluit: ce a mai rămas din respectul pentru demnitatea omului ca să nu mai vorbesc de cea a intelectualului dacă cetățeanul român cel mai nevinovat, precum mă socotesc eu, poate fi maltratat în așa chip de un oarecare securist lipsit de scrupule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
camere TV, o femeie strigă suficient de tare pentru a fi auzită de cei din jur : „Sfânta, draga de ea, nu este a parlamentarilor și nici a popilor ! Ea este a noastră, a poporului !”. Recunosc că m-am oprit în loc, uluit. Strigătul acelei femei închidea în el toată complexitatea relației dintre pelerinaj și religia populară. Biserica îi percepe pe sfinți ca pe niște intermediari între om și divinitate. Religia populară nu gândește însă așa, pentru că ea se oprește pur și simplu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
deci unde se putea dormi. Jandarmii care Însoțeau această coloană aranjau cu populația ucraineană din diverse localități să ne lase să dormim. La un moment dat lângă noi a oprit un camion german, cu doi soldați germani, și erau foarte uluiți că noi eram vorbitori de limbă germană. Fratele mamei mele a avut curajul să aranjeze cu cei doi soldați germani și să le Încredințeze doi copii, În plin război. Și soldații germani ne-au luat pe mine și pe vărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era un om cumsecade, dar era mai cumsecade decât niște kapo obișnuiți, tot verde cu vârful În sus. Unul blond, știam și cum Îl chema. Era călăul. A venit Lagerführer-ul și a spus o condamnare pentru fugă. Noi am rămas uluiți: „Pentru Înaltă trădare și trădare de patrie sunt condamnați la spânzurătoare”. Înțelegeam să-i condamni la moarte pentru că au fugit, că au omorât, dar cum puteai să condamni un cetățean rus pentru trădare de patrie? Că nu patria lui „a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
xerox? Ted: Nu, de la bizhub. Dom: De la bizhub? Ia stai puțin, mi-ai mai făcut copiile alea? Ted: Imediat după ce scanez tabelul. Dom: Scanezi la un aparat de trimis e-mail-uri? Ted: Ce aparat de trimis e-mail-uri? Sunt la bizhub. Dom (uluit): Faci copii? Ted (Încercând să nu-și piardă cumpătul): Trimit e-mail, după care scanez, după care o să fac și copii. Dom (după o lungă tăcere): Bizhub zici? Vocea de fundal (suprapusă unei grafici animate a unui bizhub, arătându-i multiplele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
cunosc, dar dacă purtați ca armă în suferință Crucea Domnului Hristos și ați văzut zbuciumul sufletului meu, mă încredințez că mă aflu în fața unor oameni cu frică de Dumnezeu. Ascultați-mi mărturisirea, căci n-am spus nimănui până acum. Eram uluiți și așteptam, cu temere, spovedania unui preot monah, în fața noastră, a unor mireni nevrednici. Fraților, eram preot și ajutorul starețului de la Mânăstirea Horezu. Toamna trecută am plecat cu două căruțe ale mânăstirii, cu doi frați călugări grăjdari la Râmnicu Vâlcea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bucuros, ce ne-ai adus pentru vindecarea lăcomiei trupești”. Gustă o măslină și-i plăcu. Gustă și o smochină, la fel. „Bune, bune, ia să vedem și prunele și cartofii!”. Unul din frați dezlegă un sac cu prune și... rămânem uluiți. În sac erau numai coji și sâmburi, în ceilalți la fel. Desfăcu și sacii cu cartofi, erau stricați și mucegăiți. „Frate, ce-ai făcut?”. I-am povestit cum s-a întâmplat. „Frate, a zis el, negustorul te-a văzut naiv
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cauciuc, se repezi și, prinzându-ne de mâini și de cap, ne arunca în coridor. De acolo, târâș, ca pe niște zdrențe ne-au depozitat în fața camerei 5 bis. Rămâneau ici colo cheaguri de sânge năclăite în fecale. Sub privirile uluite ale celor din cameră ne-au aruncat în mijlocul hrubei și ușa iar a gemut sub zăvoare. Nu ne puteam ridica. Abia mișcam mâinile sau capetele. Câte 2-3 frați s-au repezit la noi, ne-au spălat cum au putut; și-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-ne în sus, la Hartley. Purta tot halatul meu de mătase neagră cu brandenburguri roșii. Îi ajungea până la călcâie și, cu gulerul ridicat, pentru a-i ascunde părul, avea ceva din efectul unei rochii de seară. Ochii ei, mari și uluiți, căpătaseră o nuanță violetă; și, cu toate că părul cărunt, ciufulit, îi dădea aerul unei bătrâne nebune, în clipa aceea de nemișcare avea prestanța unei regine. Mi-am revenit într-o secundă și m-am repezit pe scări. Când m-a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
până la ora 12. După-amiază cu Elisabeta, mică promenadă la pârâul Peleș și la castel. Seara anunțat la masă că mâine toată lumea va pleca la București. Nu am schimbat nici un cuvânt cu femeile. Elisabeta seara la mine, e foarte obosită și uluită. Aer foarte cald, nu bate vântul, lună plină. Seara scris până la ora 10. Cotroceni Sâmbătă, 16/28 octombrie. Sinaia-București Vreme minunată, foarte cald. Cu Elisabeta la castel până la ora 11½. Vorbit mult despre situația fatală. Venit colonelul Fălcoianu, invitat la
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
în plus. Am avut, într-adevăr, vizite ale unor copii de grădiniță și vă pot spune cu satisfacție că, după spectacol, ne-au asaltat, pur și simplu, cu întrebările! După cele văzute, vă mărturisesc sincer că și eu am rămas uluit de câte se pot face sub cupola vechiului castel de apă. Singurul inconvenient ar fi temperatura din sala de spectacole a Planetariului, care nu mi s-a părut prea... îmbietoare. Din păcate, nici acum, după mai multe luni de la inaugurare
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
plecat, Michelangelo a început să deseneze schela și câteva scăunele, împreună cu toate ustensilele și cu câți‑ va ucenici care lucrau. Întorcându‑se și văzând desenul lui Michelangelo, Do‑ menico a spus: acesta știe mai mult decât mine - și a rămas uluit de noua manieră și de noul fel în a înfățișa lucrurile, calități cu care cerul îl înzestrase pe un tânăr de o vârstă atât de fragedă, deși te‑ai fi așteptat ca asemenea însu‑ șiri să le întâlnești mai degrabă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
plecat, Michelangelo a început să deseneze schela și câteva scăunele, împreună cu toate ustensilele și cu câți‑ va ucenici care lucrau. Întorcându‑se și văzând desenul lui Michelangelo, Do‑ menico a spus: acesta știe mai mult decât mine - și a rămas uluit de noua manieră și de noul fel în a înfățișa lucrurile, calități cu care cerul îl înzestrase pe un tânăr de o vârstă atât de fragedă, deși te‑ai fi așteptat ca asemenea însu‑ șiri să le întâlnești mai degrabă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
a dus la șeful Securității, căruia i-a spus: „Știu că au fost arestați domnii cutare și cutare și cutare. Urmează deci să fiu arestat și eu. M-am prezentat singur, pentru că nu vreau să-mi sperii familia”. Șeful Securității, uluit, pentru că nu i se mai întâmplase până atunci, a zis: „Păi, n-ați fost planificat”. La care, prietenul meu i-a spus: „Nu-i nimic. Mă duc la hotelul X. Vă dau cartea mea de vizită. E de ajuns să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]