2,547 matches
-
sate și orașe. Iazurile și acoperișurile caselor sclipeau ca niște oglinjoare În mâinile unor copii ce se bucurau de soare, numai marea, ca și zborul, părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Timpul se scurgea cu o Încetineală uluitoare. Minutele și secundele erau parcă făcute din gumilastic. Cu cât doreau să treacă mai repede, cu atât se lungeau mai mult. Mașa se uita mereu la ceas, dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
exotice, o conduse la bătrâna pe care urma s-o Îngrijească. Bătrânica, Mașa nu știa de ce Îi uita mereu numele, În ciuda celor nouăzeci și trei de ani ai săi, avea o energie debordantă, mișcându-se prin casă cu o vioiciune uluitoare. Cu memoria Însă stătea cam rău. Ca și bătrâna Tatiana, confunda lucrurile Între ele. Inițial, văzând-o cât e de vioaie, Mașa nici nu Înțelese de ce ar fi trebuit s-o Îngrijească. Bertha părea să nu aibă nevoie de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se pomeni cocoțat În spinarea unei reptile care-i zâmbea complice...! De frica morții se agăță cu disperare de unul din brațele giganticei viețuitoare făcând corp comun, salvându-se! După câteva secunde reptila Îl privi semnificativ, apoi cu o viteză uluitoare descrise un arc de cerc scufundându-se În adâncul lacului ce părea fără sfârșit...! De frica morții se gândi să strige ajutor! Deschise gura opintindu-se să dea alarma dar nu reuși să scoată decât unele sunete nearticulate, abea perceptibile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să nu asiste la propia sa moarte, sfârtecat În bucățele, Tony Pavone Închise ochii. Îi ținuse așa, strânși, cine poate ști? Sute, mii, milenii de ani dar ce mai conta? Oare vreo dată va putea realiza la adevărata valoare imaginația uluitoare de-a călători În timp peste milioanele de ani...? Dece nu...? Însfârșit, sperând să mai fie În viață, Închise și deschise ochii...! La câțiva pași În față Nando la braț cu anteprenorul discutau cu Însuflețire. Contrariat, privi cu teamă luciul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la sfîrșitul programului să beneficieze de amabilitatea lui Tony Pavone până târziu după miezul nopții...! Însfârșit, când după zece zile de aprecieri, măsurând platforma betonată pe toate fețele, Șeful comisiei de la Banca de Investiții Îi aduse la cunoștință un fapt uluitor: Cooperativa mai avea bani de Încasat: turnase mai mult beton decât era Înscris În situația de lucru efectuat. Tony Pavone triumfa...! În această delicată situație credibilitatea anchetatorului se clătina, el urmând să justifice tărăboiul făcut. Lct.Col. Tudose Ion Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se uite la acest organ. Nici o presiune n-ar fi fost necesară. În orice caz s-ar fi uitat. Intervalul fu lung. Expresia omului nu era direct amenințătoare, ci atotstăpânitoare În mod straniu, senin. Lucrul era arătat cu o certitudine uluitoare. Domnească. Apoi fu Înapoiat În pantaloni. Quod erat demonstrandum. Sammler fu eliberat. Șlițul fu tras, haina Încheiată, cravata de mătase, roz-portocalie, curgătoare, minunată, netezită cu o mână puternică pe pieptul puternic. Ochii negri cu o lumină de o deosebită candoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se ducă direct la spital. — Cred că vreau să stau În față lângă tine, Emil. — O, bineînțeles. Sunteți șocat? Îl ajută să se urce. Lui Emil Îi tremura mâna, și și lui Sammler Îi tremurau mâinile și picioarele. O slăbiciune uluitoare Îl cuprindea de jos, de-a lungul picioarelor. Motorul uriaș se aprinse. Răcoarea se revărsă din aparatul de aer condiționat. Apoi Rolls-ul intră În trafic. — Ce s-a Întâmplat acolo? Aș vrea și eu să știu, spuse Sammler. — Cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de-o viață. Înapoi în Boise, Shawna Shearer e mereu acolo atunci când am nevoie de ea: îmi dă sfaturi de marketing și, mai încă și mai bine, stă cu mine de discuții prelungi la un pahar de vin. Magică și uluitor de devotată, Shauna mi-a oferit cel mai splendid și mai neașteptat cadou: mi-a devenit, la vârsta mea, acea „cea mai bună prietenă”. Părinții și profesorii de la școala Highlands Elementary: vă mulțumesc pentru sprijinul vostru de durată. Iar membrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
loc și-a înaintat târând-o pe Mary după ea. Curvă nenorocită și mincinoasă ! Conversația s-a oprit. Mary a plecat capul, fixând bulele de apă minerală din paharul cu suc de cireșe amare. Irene, a replicat Alice. În mod uluitor, Alice încă își mai păstra zâmbetul pe buze. E doar o carte. De ficțiune. Doar știi asta. Eu nu știu decât că ești o hoață, care ne-a înjunghiat pe la spate. Dac-aș fi vrut să-mi văd publicate toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca și când toate ar fi fost niște capodopere. Soția lui Ellis, Helena, a adus un recipient mare cu cafea. Femeia abia trecea prin ușă. PE cât era de micuță Jina, pe atât de mare și solidă era Helena. Gazda avea cel mai uluitor păr pe care Zach îl văzuse vreodată: o coadă grizonată de sconcs, lungă până la brâu. Jina i-a atins vârfurile când Helena i-a turnat cafeaua. Cafeaua la filtru era neobișnuită - condimentată, și-a spus Zach, cu chimen. După ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
țină lângă ea. Grupul a discutat cum s-o aducă la ei și pe Alice. Irene a întrebat dacă m-ai trebuiau totuși s-o aducă. O s-o aducă tata, a spus Drew, iar lui Mary i s-a părut uluitor că discuția nu se concentra pe faptul că ghidul o atinsese. Haideți să mergem la următoarea tabără. Două ore mai târziu, Alice a ajuns în tabără la bordul bărcii cu motor. N-a mâncat nici măcar o bucățică din cotletul pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a pus palma pe umărul ei și-a tras-o în jos, pe nisip. Nu prea mai am exercițiu, a spus el și Mary a surâs. Când l-a sărutat din nou, și-a folosit limba, nu dinții. Era uluitor cât de repede învățau și unul și celălalt. Alice stătea întinsă în cortul ei, în vreme ce restul se minuna de cotletul la grătar, iar Irene le spunea o poveste cu stafii, care nu era deloc potrivită pentru copii de vârsta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
parte de viață bună, dar oamenii de pe râu văd lucrurile altfel. Atât timp cât supraviețuiești, ți se oferă o doză de respect. Apreciem eforturile pe care trebuie să le faci pentru a ajunge aici. Iar ceea ce-a făcut Pearl a fost uluitor. Și-a luat copilul și și-a împachetat câteva lucruri. A condus până la capătul drumului, apoi și-a abandonat mașina și-a luat-o la picior. Aduceți-vă aminte că nu a fost vorba de-un bărbat solid. Ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un ciclon sau să fie mutat de-un uragan până peste Atlantic. Lui Andy îi plăceau la nebunie furtunile de vară, iar ochii i se aprindeau fericiți de fiecare dată când auzea mugetul tunetelor. Lui Pearl încă i se părea uluitor că ea își crescuse fiul într-un spațiu periculos și că el considera spațiul respectiv ca fiind cel mai sigur de pe fața Pământului. Pearl l-a pupat pe obraz și i-a dat o șuviță de păr de pe frunte - părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
părea tocmai potrivită pentru o dansatoare modernă. Și cum imaginația-mi prinsese aripi, Îmi făcea plăcere să fac un pas mai departe și să-mi Închipui și un cap mai potrivit pentru acest trup... Cu ochii minții vedeam un chip uluitor, mare, bine conturat, teribil de expresiv. Am Încercat zadarnic să-l schițez... Nu eram În stare... Cu picățele pe el, ca niște pete nedeslușite pe un zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu nimic mai prejos... Era ceva extraordinar de neașteptat În această a doua Întîlnire a noastră, În care tipul Își anunța șantajul, fără măcar să clipească. Ce tupeu! Nu trebuia să cred tot ce auzeam, dar fiind pus În situația aceasta uluitoare, mă simțeam ca o muscă Într-un borcan cu lipici. Mă gîndisem cînd l-am văzut Întîia dată că am să-i spun tot ce am de spus cînd mi se va ivi prilejul, dar nici nu sperasem ca visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe fratele dumitale și mi-ai arătat și albumul... — Ciudat, dar și eu am avut aceeași impresie. Am discutat toate acestea și cu fratele meu. Îi era silă. Nu putea suferi femeile și, normal, nu-i plăceau nici copiii. — Ești uluitoare! Nici prin cap nu mi-a trecut să zic ce ai Înțeles dumneata. Vedeam lucrurile mult mai simplu... un menaj În trei, de exemplu. El putea pretinde doar că este fratele dumitale, dar de fapt... Era și aceasta o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând în glumă: „Cam târziu, domnule judecător, cam târziu!” și ar fi râs cu toți dinții descoperiți, aducându-și fața și ochii, uluitor, spre tinerețe. Un minut, un sfert de minut cât țin unele foarte scurte secvențe de cinematograf - dacă privești viața ca pe o trecere oarecare, și numai într-un singur sens, cum este privită și înțeleasă îndeobște, nu se putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ani. Numai „ne cunoșteam?” Ea lăsă jos micul ei geamantan, și ghicind parcă încurcătura în care mă aflam, rezolvă încâlceala de ani luându-mă după gât și sărutându-mă de câteva ori, uitând de fiica ce stătea alături zâmbind, purtând, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, încât în clipa în care aceasta se desprinse de mine, privii cu năuceală la ele ca la două realități asemeni fotografiilor mișcate. Ea îmi observă mirarea. și puse asta pe seama emoției revederii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să nimicească timpul acela rămas nemărturisit (pe care eu însumi nu mi-l puteam explica) și-ar fi fost păcat, căci în realitate el reprezenta pentru mine, oricât de ciudat ar părea, puritatea unei vremi nenăscute, aducând fantastic cu perioada uluitoare a lui Keti, care trebuia păstrată, senzația că se trădează sau pângărește ceva, deci putea fie să nimicească timpul acela, în primul rând pentru ea, or fiecare are dreptul la partea lui de cer deschis, fie să-l revigoreze, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră ieși în lumină. Raruca se opri. Obrazul ei luă o expresie blândă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Se aplecă alene între spinii grindului, căutând o floare. Găsi un fir de ovăs sălbatic; îl culese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în serios sindromul premenstrual. Oricum, chiar înainte ca Jacqui să sufere de spasm muscular din cauza devitaminizării provocate de Luke, ne-am găsit o locuință proprie. Un studio (adică, o singură cameră) într-un bloc dărăpănat în Lower East Side1. Era uluitor de mic și de scump, iar dușul era în bucătărioară, dar cel puțin stăteam în Manhattan. Nu ne propuneam să petrecem prea mult timp pe acasă- aveam doar un acoperiș deasupra capului și o adresă, un prim pas în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ea însăși zvonul). Așa că mi-am îmbrăcat costumul cel mai bun și m-am înființat la firmă, spre a descoperi cu stupoare că birourile erau într-adevăr în Central Park (de la etajul treizeci și opt, vederea din biroul Ariellei este uluitoare, dar, cum ești invitat în locul de taină doar ca să ți se facă morală, e greu să te bucuri de ea). Toată lumea alerga isteric de colo-colo și nimeni nu îmi spunea nimic pe un ton normal, ci doar zbierau la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung răstimp, nici unul din noi nu a spus nimic. Umezi de sudoare și extenuați de plăcere, zăceam pe cearșafuri. Purtam frânturi de conversații cu mine însămi în gând: A fost uluitor. A fost incredibil. Dar nu am spus nimic: orice ar fi sunat ca un clișeu. —Anna? —Mmm? S-a rostogolit peste mine și a spus: Ăsta a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o mustață brună și deasă, ajustată la vârfuri, și o privire care m-a străpuns mai iute decât o lance. Pe moment, omul mi s-a păru foarte neplăcut. Dar mi-am schimbat curând părerea, sedus, ca atâția alții, de uluitoarea sa capacitate de a-și părăsi sufletul de gladiator pentru a redeveni, o dată ce trecuse pragul unui salon, un florentin, un Medici, uimitor prin finețe și perspicacitate. — Am auzit că ai fost la Pavia. — N-am zăbovit acolo decât câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]