13,247 matches
-
din anii democrației populare și să ajungă la miezul oamenilor sufocați de ele. Nu atât să "redea" atmosfera obsedantului deceniu, cât respirația stricată, de bolnav, a individului integrat într-o comunitate rămasă fără repere. Regatul Danemarcei este putred și adevărul umblă cu capul spart; dar important e să trecem dincolo de această amară constatare, adâncind problema, ridicând miza, ajungând înlăuntrul Omului disputat între bine și rău. Număr trei modele tutelare pentru scrisul lui D.R. Popescu: Dostoievski, Faulkner și - deasupra tuturor - Shakespeare. De la
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
a decis Curtea Constituțională că nu există temeiuri serioase pentru a considera încălcări ale Constituției interpelările (când blânde, când rostite cu glas tunător) ale președintelui. Pentru politrucii de clasă nouă aciuiați în Palatul Poporului, oricine îndrăznește să le spună că umblă cu cioara vopsită devine automat un dușman de moarte, care trebuie eliminat cu ferocitate. N-am să obosesc, cât voi mai avea unde să scriu, că, în opinia mea, formula parlamentară actuală trebuie anihilată cu fermitate. Ori scăpăm de ei
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
de cădere din dans/ gândurile mele se pulverizează în resturi/ ca atunci când cineva trece un creion peste piele// ochi roșii polaroid în întuneric/ gâlgâie iubire la unison" (stupid little piesă mp3); "capul meu alb printre capetele albe/ o senzație biologică umblând pe vârfuri/ ieșind liniștită din casă/ exact ca restul rețelei/ așteptând o minune în fiecare zi// 1 câine doarme neajutorat în mijlocul trotuarului cu/ coastele tremurând// capul meu fosforescent printre restul de capete/ fosforescente/ nici unul nu-mi folosește la nimic/ îmi
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
profesorului, stăpânul cățelei. De atunci, câine mai fidel, mai cuminte, n-am văzut. , din contră, era zburdalnică, neastâmpărată, voia să știe tot și să plece la vânat oricând și imediat. Altă generație. Ca azi. Toți tinerii vor să circule, să umble, să cutreere lumea. Nu ca altădată. Când Fofo a întâia își culca botul pe genunchiul profesorului, în timp ce conducea mașina, ea privind câmpia săracă, oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
contestatar, al poeziei cu mesaj social. Eul devenea un receptacol al suferinței colective, iar indiferența factorilor de putere îl urca pe revoltatul poet pe un piedestal al geniului neînțeles și batjocorit. Abia posteritatea urma să-i facă dreptate. Deocamdată, adevărul umbla cu capul spart, iar artistul își unea huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori îndoielnic efect. Cele dintâi o expuneau amestecată cu obsesiile intime ale creatorului, urcând împreună cu ele
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
să descoperiți, așa, pur și simplu, în aburii cafelei obișnuite, că ceva nu mai e la locul lui? Sufletul, mîna, amintirile, iubirile, prezentul, poveștile sau mai știu eu ce? Că au dispărut în cel mai misterios chip cu putință și umblă cu nerușinare, hai-hui prin lume, în văzul și spre curiozitatea dezmățată a tuturor? Numai așa, pipăind această experiență fabuloasă și, într-un fel, devastatoare, putem să ne închipuim ce a fost pe bietul Covaliov cînd și-a pipăit fața. Numai
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
să-mi dau cu părerea despre acest poem muzical compus de Ada Milea și Bogadn Burlăcianu. Mi-a căzut foarte bine. Auzului și simțului, emoției față de nebunia lui Gogol, față de modestia lor. Un proiect care va bucura cetatea. Noaptea tîrziu umblu pe străzi. Nu caut nici un nas. Caut povestea din mine. "Orice s-ar spune, asemenea tărășenii se întîmplă pe lume. Rar, dar se întîmplă."
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
femei. În compartimentul rece și Întunecat, Rică Olaru pufni Într-un râs Înfundat care o făcu pe mama militarului să ridice iute capul de sub flanela cu care se Îmbodolise. Văzând că nu a deraiat trenul și nici hoții nu-i umblă prin bagaje, femeia Își trase colțul de flanelă peste cap și rămase cu visele ei. Rică Olaru reveni la gândurile sale și nu știa cum să catalogheze anii În care vorbele Anetei și cele ale domnișoarei Elisabeth-Reby Stenmayer au căpătat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
rece și voit indiferentă. Îl privi neutru și Începu cu ceea ce știa el cel mai bine: Numele? Ștefan Girovescu, tov. căpitan! Ocupația? Șef de atelier la Moldosin Vaslui, așa cum bine cunoașteți! Cine nu-l cunoștea pe căpitanul de securitate care umbla civil prin tot combinatul, ținea adunări despre importanța secretului de stat și profesional, despre legi referitoare la siguranța statului și În biroul căruia, pus la dispoziție de conducerea combinatului, se găseau fișe pentru mai toți salariații. Grație lui, „elementele” dovedite
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
când s-a Încercat a merge mai departe, umbra fugară a sărit ca arsă și a plecat cu gesturi ce păreau de scuză dar care puteau să Însemne orice. Știa ce s-a ales de ea, se dezvoltase foarte frumos, umbla numai cu șmecheri bruneți și Îi zâmbea mereu când se Întâlneau. Erau experiențe copilărești, cine nu a avut? Deodată, În universul său afectiv scăpără o amintire care Îl Înfioră și-l făcu să se cutemure ușor În fotoliul avionului și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
noi ... ne prefacem că „nici slănină n-am mâncat...”, păi nu?, continua șeful să-l tachineze. Rică se Îndreptă, Îl privi În ochi și Întrebă: Nu știu despre ce vorbiți și vă rog să mă lămuriți, știți că eu nu umblu cu ...”subtilități de asfalt”! Ei, gata, ne-am supărat de-o glumă acolo. Ești chemat la Birouri, etajul I, ultimul birou pe stânga, știi tu, ai mai fost, nu? Niciodată și nu știu nimic! Mergi și vezi că are un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îi apăru un nod și o lacrimă imperceptibilă Îi apăru În colțul ochiului drept. Pentru prima dată, corpul său de sportiv bine clădit arăta bine Îmbrăcat și În minte se compară cu Nelu Nutwailer, stoperul naționalei de fotbal, cel care umbla Îmbrăcat numai cu echipament de firmă și era iubit de cele mai frumoase bucureștence. O privi pătimaș, a strânse În brațe și se iubiră fără cuvinte, dar cu multe cuvinte nespuse și cu trăiri speciale, pentru care În multe milenii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Chavel se depărtă. Se apropie de Pierre și se opri: Poți să-mi spui cât e ceasul? întrebă el. —Douăsprezece fără cinci. De undeva, din apropiere, primarul mormăi răutăcios: — Iar e-n urmă. Prin natura meseriei tale, cred că ai umblat mult prin lume, nu? zise Chavel. Spuse aceste cuvinte pe tonul binevoitor al celui care, în timpul unui interogatoriu, încearcă să-l prindă pe martor cu minciuna. Și da, și nu, răspunse Pierre. Nu cumva ai trecut, din întâmplare, prin gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ăsta cine e? Omul-bun-la-toate care lucrează pentru tine? Am aflat și noi despre el, în St Jean. —E un prieten. Voi, ăștia veniți de la Paris, ar trebui să fiți mai cu băgare de seamă, continuă Roche. Voi nu cunoașteți ținutul. Umblă pe-aici tot felul de cerșetori care n-ar fi rău să rămână tot cerșetori. Cum mai clevetiți, voi, ăștia de la țară, zise Thérèse morocănoasă. Și tu, de ce taci? i se adresă el lui Charlot. N-ai nimic de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
eu calul, spuse Charlot cu amabilitate ironică, jignitoare. Fă bine și scoate-ți acte ca lumea, astea nu sunt în ordine. Apoi, întorcându-se spre Thérèse Mangeot, adăugă: Te sfătuiesc să fii cu mare băgare de seamă. La vremea asta umblă tot felul de indivizi dubioși, cei mai mulți caută să se ascundă. Aș putea să jur că pe ăsta l-am mai văzut undeva. — Se duce la piață în fiecare săptămână. Poate l-ai văzut pe-acolo. Nu știu. Nu e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dar spiritul are nevoie de lucruri mai rafinate. Iar astea, continuă el zâmbind, nu se obțin decât dintr-o singură sursă. — Dar ce te-a făcut să vii prin părțile astea? — Poliția, amice, și tinerii ăia cu mintea înfierbântată care umblă cu pușca în mână și zic că fac parte din rezistență. Intenția mea era să ajung undeva în sud, dar, din păcate, figura mea e mult prea bine cunoscută peste tot... mai puțin în casa asta, adăugă el cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Charlot îi distingea silueta ca pe o grămadă de saci cu făină aruncați la întâmplare. Băgă mâna în buzunarul lui Carosse și dădu de patul rece al unui revolver. Nu se miră: ne-am întors la vremurile când fiecare cetățean umblă înarmat, în ziua de azi e la fel de firesc să ai o armă cum era să ai o sabie acum trei sute de ani. Totuși, își spuse el, arma asta stă mai bine în buzunarul meu decât în al lui. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nu. — O fi fost Chavel, zise fata. Mult timp n-am putut să dorm, m-am tot gândit la el. Să dai un om afară pe o vreme ca asta... Ne-am rugat întruna și eu, și mama. Iar el umbla sub cerul liber. Am spus Pater Noster de nenumărate ori și n-am putut sări peste partea cu iertarea chiar de fiecare dată, pentru că mama ar fi observat. —Mai bine să umble sub cerul liber decât să fie împușcat. —Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
rugat întruna și eu, și mama. Iar el umbla sub cerul liber. Am spus Pater Noster de nenumărate ori și n-am putut sări peste partea cu iertarea chiar de fiecare dată, pentru că mama ar fi observat. —Mai bine să umble sub cerul liber decât să fie împușcat. —Știu și eu? Poate... Depinde... Când l-am scuipat în obraz... Fata se opri, iar Charlot își aminti limpede de actorul tolănit în pat fălindu-se cu gestul său. Gândul ăsta o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
acceptase și pe lașul Chavel. Nu-l mai interesa nimic pe lumea asta decât să reușească să înalțe între ei doi un zid indestructibil... cu orice risc, își spuse el, cu orice risc... — Știi ceva, ia-ți patul tău și umblă, zise Carosse. Aici nu mai ești deloc bine-venit. —Mademoiselle Mangeot este stăpâna casei. Să vorbească ea. Ce escroc nenorocit! A venit la mine ieri, continuă el punând o mână pe brațul fetei, și mi-a spus că de fapt casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Geoană, iar Cristian Diaconescu l-a lăsat cu ochii în soare pe Miron Mitrea. Nici pentru Vanghelie n-aș băga mâna în foc. Organizația sa, având cei mai mulți delegați (225), a votat ultima și a avut puterea de a înclina balanța. Umblă vorba că vreo 90 de voturi au fost pentru Ponta. Însă cea mai gravă formă de înșelăciune comisă de PSD se manifestă în raport cu propriul electorat. Apărătorul săracilor și pensionarilor din România este partidul cu cei mai puternici baroni, cu cei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dreapta se ține departe de instituțiile publice. Presa și intelectualii au intrat într-o horă periculoasă. Rolul lor va crește în epoca post Băsescu, în lipsa unor lideri politici suficient de puternici cât să nu aibă nevoie de proteze ca să poată umbla singuri. Alegerile din 2012 și 2014 vor fi câștigate pe câmpul bătăliei ideologice. Presa și intelectualii vor suferi cumplit în anii ce vin, dacă se vor preda necondiționat unor oameni și ideologii rizibile și nu-și vor apăra, întâi de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
De ce românii nu se bucură, de ce nu sărbătoresc căderea comunismului? O poveste lungă, le-am spus cu toții. E o poveste încâlcită și tristă despre o revoluție confiscată, despre milioane de speranțe năruite după ’89, despre călăi în libertate și victime umblând mai departe pe străzi cu capul spart. Discuția, firește, a murit repede. Vine Crăciunul. Nu mai miroase a porci arși cu baloți de paie, iar sașii mei au plecat. și lumea lor a murit de mult. La televizor și prin
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
drum. Ii semn că Măriuța are de gând să facă plăcinte poale-n brâu... Parcă le simt miroazna de aici. D-apoi ce tochitură face! Vrednică fimeie!... Si ce ochi are!... De când te știu, Pâcule, tot cu vorbe de aiestea umbli. Numai ce te aud: „Ia te uită la aiasta ce șolduri i-o dat Dumnezeu și cum le poartă!” Sau: „Doamne! Ce subțirică-i! Parcă îi o nuielușă de alun!” Ori: „Privește colea ce bujori are în obraji și ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu-l șiret. De ce sunt o pacoste, Dumitre? a întrebat Pâcu, cu mutră de arțag. Păi cine umblă cu focul în jurul șirului de care? Tu! Cine altul? a răspuns moș Dumitru, trăgându-și pălăria pe frunte, să nu-i vadă Pâcu unda de râs din colțul ochilor. Il știa pe Pâcu arțăgos când venea vorba de luleaua lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]