1,704 matches
-
În picioare. Unul dintre ostași scăpără amnarul și, la lumina faclei, văzută că pereții erau par dosiți cu piatră de râu. Totul era Întocmit cu mare price pere și dădea impresia a fi foarte trainic, fără pericol de prăbușire. Doar umezeala și mirosul de mucegai care-ți tăia respirația arătau că nu se mai trecuse pe acolo de ani buni. Înaintau cu fereală, orbecăind la lumina din ce În ce mai slabă a faclei. Bodo simți cum Îl cuprinde amețeala. Era mult prea slăbit și-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ciurlanilor. Față de acestă situație, fermierii de aici au Început să aplice așa zisa metodă dry-farming. Practic, metoda ar consta În obținerea producției de grâu o dată la doi ani, cu apa a doi ani. Deci, un an ogor sterp, necultivat, păstrând umezeala solului. Se obține astfel o recoltă mult mai sigură, mai mare, și cu cheltuieli mult mai reduse. În anul de ogor sterp, se ară ușor pământul, Începând din primăvară și se grapează după fiecare ploaie. De asemenea se ține pământul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
indienilor. Povestesc unii vânători, că pe alocuri erau atât de numeroși, Încât puteai merge pe spinările lor. Pe câmpiile pe care pășteau, pe alocuri erau așa numitele walows, gropi făcute de bizoni cu copitele și cu coarnele, În a căror umezeală și noroi se Îngropau pentru a se răcori și a se feri de insecte. Adânciți În noroiul acestor gropi, nu ofereau omului decât greabănul (cocoașa) lor. O altă urmă a lor o constituiau așa numitele „horele zânelor”, care nu erau
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
celulă, în celula alăturată, cu încă cîțiva, era închis și generalul Diaconescu. În momentul cînd a fost scos din celulă, tatăl meu, vă dați seama, după atîția ani, doisprezece ani și ceva de detenție grea, dormind pe ciment și în umezeala de la Jilava și din alte închisori pe unde a fost, avea probabil un reumatism foarte accentuat și nu a putut să se ridice, nu a putut să meargă prea repede. Și atunci, unul dintre cei trei gardieni care l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o nenorocită de saltea jegoasă într-un colț, pe un pat șubred, pe care l-a descoperit pipăind cu mâinile în gol, ca un orb. O saltea care puțea izbitor a urină și jeg, pe lângă mirosul înțepător de mucegai și umezeală din celulă, care i-a stârnit imediat câteva crize de tuse puternice, până când fața toată i s-a umflat și a vărsat din nou. Îi era sete și n-avea nimic de băut. Abia la dușuri reușise să soarbă puțin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vântului mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Pământul era ud și vâscos și, încercând să mă ridic, m-am împiedicat de o brazdă cleioasă. Dar când am pus mâna jos, mi-am dat seama că nu era umezeală ci un fel de peliculă soioasă care mirosea a ceva murat și am continuat să încerc să mă ridic fiindcă ceva se apropia tot mai mult de mine. Vântul trânti ușile de la bucătărie. Ce se apropia de mine era cuprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a trezit brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a repezit asupra noastră, orbește. Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele lui încolăcite în jurul brâului. Tremura. Am ținut lanterna îndreptată spre arătare și când s-a apropiat i-am mirosit umezeala, putreziciunea, mortăciunea. Gura îi rămăsese deschisă în timp ce înainta împleticindu-se. M-am izbit cu Robby cu tot de perete ca s-o evit. A vâjâit pe lângă noi. (Pentru că nu vedea și se bizuia pe miros - asta o știam deja.) M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de acuarelă... - Da, am scos-o, domnule Ellis. Era Miller, ținându-se de DCE de parcă l-ar fi ghidat undeva. ... cum eram noi altădată... Camera de zi deveni instantaneu fierbinte. Era o seră, iar mireasma Pacificului se insinuă treptat în umezeala aerului. ...fotografii înșiruite de zâmbete trecute... Brusc, de sus: - A apărut ceva aici, strigă Sam. Tocmai s-a materializat. Pauză. Bob, m-ai auzit? ...zâmbete dăruite unul altuia de... - Ce e? strigă Miller. Vocea lui Sam, mai puțin entuziasmată: - E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acela îmi amintesc că am început să alerg pe scări. Și aproape instantaneu ceva - botul lui Victor - se înfipse în coapsa mea când am ajuns pe la mijlocul scărilor. Am simțit o presiune imediată, apoi o durere usturătoare și o senzație de umezeală. Am căzut pe scări cu fața-n jos, urlând. M-am întors într-o parte, să lovesc câinele cu piciorul, dar se retrăsese deja. Câinele stătea aplecat trei trepte mai jos de locul în care mă tăvăleam de durere. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete îndrăgostite. În poiana de sus, unde facem jumătate de ceas popas după suișul greu, de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se încredințează și ucide pe boer? Nu știu. Dar boerul a fost găsit ucis. Eu trag în gazdă ca totdeauna la pădurar și mă primește cu bunătate. Femeia trăiește acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o pun în torbă. Mai merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin umezeală, prin ploae, soldații intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit parcă nu de mult de o năvălire tătărască, băntuit în adevăr din vechi vremuri de nemila arendașilor și a proprietarilor. Din ploaea și din răceala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
14-15 și a durat ziua toată și până în noaptea de 16, ploae grozavă, cu vânt și răceală. Uzi până la piele soldați și ofițeri au intrat în bivuac. Cum de nu s-au bolnăvit și n-au murit oamenii în ploaia, umezeala și glodul acela, nu înțeleg! La Balta de lângă Zimnicea am petrecut 8 zile, cu frumoase zile line cu răsărituri și asfințituri pe baltă, dar cu niște înspăimântătoare roiuri de țânțari și cu o grozavă plictiseală... Am avut și ploi viforoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
național românesc, ne mărturisește preferințele sale pentru Anatole France și J.J. Rousseau și ne declară cu vocea-i domoală și rostirea-i ciudată că nu-i place țara aceasta joasă și monotonă. Nu se împacă cu negura, cu ploile și umezeala, cu tot pământul acesta de glod deși cu oamenii din partea locului, foarte serioși și foarte cinstiți, se împacă de minune. Când convorbirea a ajuns la cafea, atunci domnul Tocilă are plăcerea să ne trateze c-un coniac vechi dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rog cu lacrimi, nu vă supărați! [BUCUREȘTI MILIȚA PETRAȘCU]1*1 27/XI.948 O sculptoriță găsește în atelierul ei, într-o dimineață de ianuarie, un fluture cap-de-mort; un somptuos fluture viu, proaspăt ieșit din gogoașa lui, din pricina căldurii și umezelii din atelier. Soarta lui era, se înțelege, pecetluită. Trebuia să moară în câteva ore, sau în câteva zile, fără să fi străbătut etapele normale următoare ale vieții lui. Nu va avea primăvară, nici flori, nici cer albastru, nici zborurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova 30 nov.-17 dec. 1953] Luni 30 noiembrie 1953 Plecăm cu trenul la Moscova, pe o vreme moale cu vânt de vest și umezeală, ce se menține și zilele următoare. Drumul durează 56 de ore. Găsim la Moscova vremea aproape ca la București. Zilele de 3-4-5 decembrie, desgheț și în vremea nopții. Am revăzut peisajele cunoscute ale Moscovei și Rusiei centrale cu plăcere; mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cel prostănac într-un chip surprinzător ca naturaleță. Instinctiv, fără sforțare, c-o forță cu adevărat remarcabilă. L-am văzut anul trecut jucând rolul unui țăran cam surd în Roadele Culturii de L.N. Tolstoi. Duminică 6. Vremea destul de blândă, cu umezeală și ceață; în dimineața asta a început a ninge ușor. Plecăm către amiază la o casă de țară a lui Ehrenburg la vreo sută treizeci de km de Moscova. Am mai văzut în una din sările trecute Lacul lebedelor, balet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din nou frumoasa grădină botanică (Dendraria); am revăzut corpul principal de pe înălțime, unde am fost Vineri, și am trecut și în altă parte peste drum, drept lângă țărmul mării unde sunt plantate specii de arbori și arbuști cărora le priește umezeala. În lungul unui pârău tufișuri de bambus. O alee mărginită de magnolii care încep să înflorească. Vor mai avea o înflorire la Septembrie. Am găsit într-un colț un fel de stejar-răchită, american din nord, care crește extrem de repede și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Era amarnică și nu-i era drag bărbatul." În alte părți orășenii fugind de căldura de cuptor a orașelor, se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile... Natura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tărâmul fără timp feciorul devine fiara sacră, după vânarea ei comunitatea lui preia puterea fiarei prin valorificarea trupului în social. Solul pe care umblă frații abandonați oferă un alt indiciu pentru momentul sacru: este reavăn și plin de urme sălbatice. Umezeala fertilă, absența unei cărări bătătorite și fauna implicată misterios sugerează un spațiu rezervor de energii propice lumii în care pământul începe să se usuce. Exact vârsta inițiatică constituie momentul metamorfozei din pădure: „Tocmai ajunsese flăcăiandru, când o dată, bând apă dintr-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în Cuba, dar în general și în restul Antilelor, era datorată și faptului că din Spania corăbiile ajungeau după îndelungate călătorii de traversare a oceanului, timp în care vi-nurile prețioase spaniole se transformau până la destinație în... oțet, datorită căldurii și umezelii. Dacă se reține că la 1797 Havana avea 50.000 de locuitori și la 1841, 180.000, că la 1592 deja existau la Havana 80 de taverne, că timp de mai bine de 3 secole zona a fost bântuită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în orice caz, care sunt trăitor în urbea legen darului Bucur de peste patruzeci de ani. Să mai notez că la București îl atrăgea pe Zaciu și clima, mai caldă și mai uscată decât a Clujului în care, toamna și iarna, umezeala și frigul îl paralizau. Deși fiu al meleagurilor românești nordice, Zaciu iubea, ca Alecsandri, căldura și cerul senin. Am venit la București să mă mai dezmorțesc, la Cluj frigul m-a amorțit, l-am auzit spunând nu o dată, deși, desigur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
noastră are longevitate și o să trăiesc și eu până la 90 de ani !”, povestește Radu („Anii detenției”, în vol. „V. Voiculescu - contribuții buzoiene”, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1993). Tot Radu relatează că tatăl său nu putea să meargă, frigul, umezeala, lipsa de lumină, hrana proastă și insuficientă, 50 de grame de pâine și 250 de grame turtoi rece, rația zilnică, ca și vârsta destul de înaintată, suferința fizică și morală îl copleșiseră. Ajutat de niște ceferiști binevoitori, l-au așezat jos
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
penitenciarul de maximă securitate de la Aiud. Acolo, într-o iarnă, povestesc supraviețuitorii, părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită „Alba” sau „Frigiderul”, la temperatura de minus 20 de grade Celsius. O celulă fără geamuri, numai gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil cu Vasile Voiculescu, amândoi incomozi, destinați ca să moară. După ce gardienii le-au ferecat ușile, până la împlinirea celor 8 zile cât dura recluziunea totală, Daniil și-a privit tovarășul, s-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pământ păstra o văgăună Înnegrită. Și am mai cotrobăit prin ogradă, cu riscul de a nu mai fi Îngăduit și la anul; da’ de unde! Interesul meu a fost răsplătit de gazda Încântată cu o sticlă de samahuncă... Și astfel, În umezeala din spatele casei, am găsit leagănul a ceea ce văzusem la Începutul micii mele expediții: temelia casei era verde. La Iași, același microscop avea să-mi lămurească vinovatul: algele, mai precis Chlorella. Ici-colo, câte o pată ruginie, un lichen, indica locul unde
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]