4,112 matches
-
că „[...]vorba nu e să umpli lumea largă cu o operă strâmbă s-o umpli cu lumea” și o operă trebuie să trăiască în lume ca „[...]o rază care pătrunde drept înainte, ca un balon de la o luminație, care se umflă în lături”. Pentru ca arta să-și atingă scopul creării ei, pentru ca ea să pătrundă în cele mai largi pături de cititori, pe lângă conștiință, onorabilitate literară, cinste profesională și prestigiu de atelier, trebuie să aibă o limbă vie, pe înțelesul tuturor
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima des.» (p. 40). (5) În Bețivul (pp. 61 - 68), ori, mai bine spus, în interesanta „povestire a pseudobețivului“, vocea auctorială se ivește „prin transfer“ de la eroul panoului central al schiței (evident, fără tangență cu personajul Victor
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
gaz lampant, cumpărat de la singurul magazin sătesc, gestionat de nea Bădiță, un om bun ca pâinea caldă. Acum, Hodăița nu mai este, căci a luat-o pârâul, ce trece pe lângă casă și se varsă în Valea Găujanilor, când a venit umflat într-o primăvară, de zăpada ce se se topea sus pe munte. Eu, sunt ultimul dintre cei trei frați mai mari. Suntem perechi; două fete: Ilinca și Maria, și doi băieți: Sorin, și eu prâslea, Aronică. Fetele s-au născut
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
terminat, a scăpat furculița pe jos și vrea altă că ăsta este murdară acum. Corect, că eu așa l-am educat, să fie atent cum și cu ce mănâncă. Bravo, vezi că se poate dacă te ții de el. Se umflă Mamy în pene fără să știe că furculița noastră a căzut pe jos din magnet. Sigur că se poate, întărea și Taty ideea, doar este băieat cuminte și educat.( dacă ar ști adevărul...) Taty s-a întors cu alta furculița
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
mai sus dacă veți reciti împreună cu mine veți vedea ce frumos trăiește dragostea în oameni. Dragostea “agape”, căci despre ea este vorba și în adevăratul său sens este: „îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată”. Când doi oameni se iubesc au încredere unul în
DESPRE DRAGOSTEA DINTRE OAMENI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368190_a_369519]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > MÂNA Autor: Gheorghe Neagu Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pe domnul Costache Agarici îl cuprinse teama. Mâna i se umflase brusc. Și cât de fericit fusese. Ani de zile nu știuse ce-i stima. Ani de zile tânjise după ea. Ani de zile se străduise să fie luat de cineva în seamă, dar nu reușise să stârnească nici interesul portarului
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
grijuliu cu ea, de parcă l-ar fi avut pe șef de dus într-un loc anume. Zilele treceau. Mâna rămânea la fel de adulată, intangibilă, onorată... Curând, depunerile repetate de praf și de mizerie produseră crăpături în epidermă. Mâna începu să se umfle. Durerea o simțea ca pe un tribut adus onorurilor. Din epiderma crăpată, o supurație ciudată își făcea loc printre degetele umflate. Când se hotărî s-o arate unui chirurg era prea târziu. Trebuia amputată. „Ce simplu se mai pronunță și
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
alese un loc bun în care să își ascundă câteva provizii așa încât să nu fie nevoită să se întoarcă acasă pentru masă și porni să învețe cum să tragă cu arcul dăruit de Spiritul Izvorului. În curând degetele i se umflară și sângerară, umerii și brațele începură să o doară, dar copila nu lăsă din mână arcul. Trase săgeată după săgeată, până ce le sfârși pe toate. La adună și reluă. O dată, încă odată și încă odată, până ce se lăsă înserarea și
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
urmare a apariției cărții... Ei, criticii, n-au decât să scrie ce-or vrea, mamei nici că-i pasă. Pentru dânsa validarea ultimă, supremă, este impresia pe care o lasă cartea acasă, la Poiana, iar acum simte că își poate umfla pieptul ca un cozonac. Pentru dânsa aceasta fusese proba de foc și cea mai importantă. Este astfel bucuroasă să afle despre carte că a fost bine primită exact acolo unde contează! Ultima fotografie a lui Oara și Nică îi arată
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
inutilă surdă apoi eram tras pe dreapta și agățat în așteptare de moarte ca de un cui durerea crează dependență iar orice bucurie sau zâmbet provoacă migrene sevraj sau nevroze în jurul meu un zgomot alb ca și cum bobul de grâu se umfla a pâine în cuptoare de piatră am văzut odată cum morile își ridicau fustele și plecau în câmpie și se transformau în sperietori pentru păsări și cumva nu mă miram dimpotrivă mă așezam lângă ele și fluieram după ciori când
SISIFŞI MUNCILE CÂMPULUI de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353469_a_354798]
-
de la țărm unde vântul este mai capricios. De-ar fi lacu-ocean am putea ajunge pe alt continent ca Vikingii sau Columb. America este la doi pași pentru un vânt cuminte și la trei pentru unul mai cu toane. - Curios. Vântul umflă vela cum îi spui tu de se vede cu ochiul liber iar eu nu-l simt. - Este doar o palidă briză, adică un vânt domol moldovenește. Văd că te-a doborât totuși, pari obosită moartă. Oare vei avea forța necesară
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
îl știam cât de cât, fiind locuitor al dealului vecin de-al baciului Teodor și care ne-a rugat ca la următoarea dată când vom reveni pe acele meleaguri să-i cumpărăm o pompă, aceasta fiindu-i necesară pentru a umfla roțile de cauciuc dela căruța sa... Ceea ce am și făcut! La aflarea acestei vești baciul Teodor a fost și mai supărat pe vecinul obraznic care a îndrăznit să îi „exploateze” pe mosafirii săi. De fapt, conflictul cu vecinul era unul
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
adăugat un altul. - Bunicule! - am auzit-o pe Catincuța. Uite, știu și eu să înghit această bilă! Și nepoțica schița gestul de a înghiți bilă de cauciuc pe care o palmă între degetul mare și podul palmei, iar cu limba umflă falca, creandu-mi impresia că are bilă în gură. După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se lașase peste oraș. Drumul spre casă ne alunecă sub tălpi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Materializare în cuvânt / Al Florin Țene
MATERIALIZARE ÎN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354354_a_355683]
-
suicid. Nu a existat niciodată într-o țară mare un program de austeritate incununtat de succes. Abordarea europeană este cu siguranță cea mai puțin promițătoare. Austeritatea ca soluție va conduce la niveluri ridicate ale șomajului, inacceptabile politic și care vor umflă deficitele", a arătat pofesorul Stiglitz la Viena, într-o întâlnire cu presa din data de 27 aprilie 2012. Simona BOTEZAN Washington D.C., SUA 9 Mai 2012 Referință Bibliografica: Simona BOTEZAN - GENOCIDUL ROMÂNESC ȘI SUICIDUL EUROPEI / Simona Botezan : Confluente Literare, ISSN
GENOCIDUL ROMÂNESC ŞI SUICIDUL EUROPEI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354335_a_355664]
-
condițiile date, decât câteva perspective, privind viața sau moarte: să treacă Nistrul în Basarabia aflată sub administrație românescă, cu riscul de a fi împușcați de soldații armatei rosii (în postură de grăniceri), să se spânzure sau să moară de foame (“umflați”), să se revolte, cu prețul impușcării sau deportării. Iată, în întărirea celor de mai sus, căteva exemple. Numai în trei luni din iarna anului 1933, doar într-o arie limitată a hotarului pe care îl reprezenta Nistrul, au trecut frontiera
O CARTE CÂT (ŞI CA) O BIBLIE: “TEROAREA COMUNISTĂ ÎN RASSM (1924-1940) ŞI ÎN RSSM (1940-1947)” DE ALEXEI MEMEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354383_a_355712]
-
în aleph-ul fenician, în grecescul alpha, pentru ca etruscii să-i deseneze forma grațioasă de literă de început a oricărui alfabet, romanii s-o cizeleze iar societatea modernă s-o modeleze de la Arial pînă la Zurich XCn BT, și ar fi umflat-o rîsul dacă cineva i-ar fi spus că acea literă, inutilă cumva, “q”, s-a născut din hieroglifa egiptenilor pentru maimuță. Caiafa era, pentru ea, nu numai vecinul și nașul copilului ei, dar și acel reazăm de care au
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
oprește, Se strâng gospodarii la poartă în grabă Și numai din ochi megieșii întreabă: E liniște-n casă? Îi pace pe-afară? Răspuns nu așteaptă și-ntorc o țigară. Tac crâncen și doar mai privesc pe sub ploaie, Pârâul din poartă umflat de șuvoaie. În urmă îngână un Doamne ferește! Aproape de ziuă când tihna sporește, Se-ntorc pe la case, se bagă în pat, Pe haturi muiate nu-i loc de arat. Abia mai târziu vor ieși prin ogradă, Cătând pe la grajduri și șură
DIN NORII CEI MARI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353903_a_355232]
-
de la țărm unde vântul este mai capricios. De-ar fi lacu-ocean am putea ajunge pe alt continent ca Vikingii sau Columb. America este la doi pași pentru un vânt cuminte și la trei pentru unul mai cu toane. - Curios. Vântul umflă vela cum îi spui tu de se vede cu ochiul liber iar eu nu-l simt. - Este doar o palidă briză, adică un vânt domol moldovenește. Văd că te-a doborât totuși, pari obosită moartă. Oare vei avea forța necesară
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
avea nevoie de pachet dimineața, de hăinuțe pregătite . Mofturile creșteau întreținute de buni care se întâlnea pe furiș cu fosta "pentru liniștea fetei". Sarcina creștea și ea, și își cerea drepturile . Obosea din ce în ce mai mult , picioarele începuseră și ele să se umfle. Avea pofte . Într-un cuvânt n-o mai putea ascunde mult timp, mai ales ca se rotunjise binișor. Într-o seară obosită adormise. Era sfarsitul lui octombrie, focul ardea in sobă , el privea la televizor și cum ea se dezvelise
POVESTEA UNEI SPERANŢE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353020_a_354349]
-
aduse întregii nații române printr-o sumă nesfârșită de acte pragmatice (ușor de remarcat în cadrul discursiv caracteristic chiar și pentru un nespecialist într-ale comunicării) aruncate ostentativ în ochii alegătorului de către cei care simt în permanență cum forța banului le umflă cu o putere uluitoare foalele măruntaielor proprii, măruntaie umplute până la refuz (tot pe bani publici) cu grăunțele cele mai scumpe și mai apetisante ale artei culinare diversificate a prezentului. Căci flegme retorice scuipate emfatic peste destine umane pierdute în mâlul
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
mare, am văzut o minu¬ne, cei cărora ni s-a dat s-o vedem, care pentru aceea am fost păstrați în viață ca să vestim și altora cele întâmplate. Căci focul, luând forma unei cămăși, ca o pânză de corabie umflată în vânt, înconjură ca un cerc tru¬pul mucenicului. Iar el stătea în mijloc, nu ca un trup care arde, ci ca o pâine ce se coace, ori ca aurul și argintul, ce se prelucrează în cuptor. Tot în acel
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
curgătoare, dar am văzut pești prin copaci și la rădăcina lor! Cum o putut s-ajungă în aceste locuri? Asta-i făcătură sau vrăjitorie! Nime' nu mai vre' să vină la pădure. Tăți țăranii din Lăzăreni îs spăriați!” M-a umflat râsul și am încercat să-l liniștesc pe bietul om povestindu-i că „mâna necurată” a fost a mea... că eu am pus peștii acolo, să fie mâncați de furnici... S-a uitat sceptic la mine și simțeam că nu
BANCA AMINTIRILOR (2) – FANTOMELE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353093_a_354422]
-
în relația cu un astfel de ins. Cert e că jupân Dumitrache îi atribuie apelativului musiu numai valoare depreciativă, folosindu-l în relație cu Rică Venturiano: „Era să mă-ntorc în poarta , să-i zic numai : și să-l și umflu;” și cu Spiridon „Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai culcat pân-acum;” Apoi parcă ne-a fost vorba musiu Spiridoane băiete, să nu te mai găsesc dormind când vin acasă!” Absența oricărei valori de reverență este susținută de asocierea
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Tralala.... Ce minune vom mânca ! Focul pâlpâie în vatră, Foc și-n inimă avem; Bătrânețea nu-i o piatră, Când mâncăm gulaș și bem. În mireasma de parfum, Ce s-a îmbâcsit cu fum, Spunem bancuri și cântăm, În timp ce burta umflăm. Tralala.... Bătrânețea nu-i chiar rea ! Bem apă de la izvoare, Setea să ne-o potolim, Gulașul ne arde tare, Dar cu vin îl liniștim. Adormind în ciripit, Visăm c-am sărbătorit, Într-un cadru pitoresc, Unu Mai gulășeresc. Tralala.... Unu
UNU MAI GULĂŞERESC de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352688_a_354017]
-
ciudat, nu mai visasem până atunci lebede negre, adormisem pe Național Geographic pesemne, Natasha plecase să culeagă roua zilei din zori nici nu-mi băusem cafeaua la răsărit Soarele înota înjunghiat într-o baltă de sânge, mărul din fața geamului se umflase într-o mare de alb strălucitor ca pop-cornul, ziua mă găsise singur în acest cub dureros de perfect între aceste șase pătrate perfecte din tot atâtea posibile cuburi între care mă simt ca în muzeul figurilor de ceară al Doamnei
DIMINEȚI DE CRISTAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352744_a_354073]