17,506 matches
-
însuflețite, nu-i mai puțin adevărat. Aceasta mai ales când țara este atacată sau luptă pentru dezrobirea unor frați subjugați de puteri străine. Dar indivizii luați în parte, cei care duc greul războiului nu sunt neapărat agresivi și plini de ură. Citeam într-un ziar că în timpul primei conflagrații mondiale, soldații francezii și cei germani, pentru un moment, au fraternizat, sărbătorind laolaltă noaptea Anului Nou. Și nu e singurul caz. M-aș referi acum la noi, și anume la scriitorii români
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
articol și nu de ei depindea apariția lui. Impersonal, mecanismul funcționa implacabil și excludea responsabilitatea individuală. Posibile erau doar eschivele, sustragerile discrete și disimulate. Cine a citit 1984, romanul lui George Orwell, își reamintește desigur fără efort de ședintele "de ură". Cu această simplă diferență: 1984 era o ficțiune literară, ceea ce se petrecea în România anilor 1984-1985 nu era ficțiune. Cărți ca Un om norocos pot fi "dăunătoare pentru educația tineretului", se avertizase la acea aducere a literaturii "în fața instanței", unde
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
însuși, sculptorul va fi acuzat de crimă și condamnat la moarte de un tribunal constituit ad-hoc de senilii pacienți al Azilului. Nu se poate trăi fără un stăpîn, fie el și nevăzut. Viața din Azil se bizuie pe frică, pe ură, pe denunțuri, pe lașități agresive, pe violență și amenințare. Nu se știe cine e supraveghetor și cine e supravegheat. Zvonuri, isterii individuale și colective, spaime, ură vîscoasă, promiscuitate întinsă ca o cangrenă a universului. Sculptorul însuși se nutrește din vitalitatea
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
un stăpîn, fie el și nevăzut. Viața din Azil se bizuie pe frică, pe ură, pe denunțuri, pe lașități agresive, pe violență și amenințare. Nu se știe cine e supraveghetor și cine e supravegheat. Zvonuri, isterii individuale și colective, spaime, ură vîscoasă, promiscuitate întinsă ca o cangrenă a universului. Sculptorul însuși se nutrește din vitalitatea negativă a resentimentului și a instinctului de distrugere. Nu are talent, nu are vocație de artist, este un fiu rău, un prieten odios și un amant
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
autorul schițelor apartamentului în care locuia Vlad Georgescu, cerute de Securitate probabil pentru a-l lichida pe directorul "Europei Libere". Ce credibilitate puteai să ai, când ideologul en titre al ziarului era veninosul Adrian Severin? Pro-cesele de intenție, insinuările mârșave, ura ideologică drapată în principiile resentimentare ale corectitudinii politice au fost, ani în șir, armele prin care acest personaj marginalizat a încercat să cucerească pozițiile de odinioară. S-a dovedit că nu are nici anvergura, nici talentul necesare unei cariere pe
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
are nici anvergura, nici talentul necesare unei cariere pe măsura ambițiilor. Cum să reconstruiești un ziar alături de Ion Spânu și Roxana Iordache, niște condeie pe cât de agresive, pe atât de avide de răfuială cu valorile politice și culturale? Sudalma grosolană, ura viscerală, neputința creatoare metamorfozată în stil jurnalistic au adus ziarului prejudicii pe care doar ani de onestitate fără fisură ar putea să le facă uitate. Pentru mine, metamorfoza din ultimii ani a vechiului specialist în chestiuni economice de la Radio Europa
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
literare, domeniu în care nu era chiar ultimul dintre novici. Enunț aceste fraze cu îngăduință și înțelegere, deși știu că-mi va primi cuvintele cu obișnuita aroganță - dacă nu va găsi cumva în ele un prilej de a-și reînnoi ura. Prin darea afară a șapte dintre cei care au construit, în ultimii ani, profilul moral-publicistic al ziarului "Ziua" se creează posibilitatea aducerii unor noi colaboratori. Nu se știe, deocamdată, care va fi soarta Zoei Petre și a lui Eugen Simion
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
înfrîngere mai gravă decît succesul, acceptarea, consimțămîntul, aplauzele, de la oricine ar veni, chiar și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decît aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decît pe un piedestal" (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amîna măcar păcatele eului. Iată: "Nu mă iert cînd simt o cît de mică amărăciune din cauza tăcerii în jurul activităților mele - imperceptibile, trebuie să recunosc" (idem). Să spună asta
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
celui care găsește aici singura justificare a prezenței sale. Iubirea eșecului este alternativa la soluția sinuciderii. De fapt, iubirea eșecului ascunde la Cioran iubirea de sine. Cum e vorba despre un narcisist, dar despre unul care știe deopotrivă ce este ura de sine, eșecul hrănește și orgoliul, întemeiat acum pe cunoaștere. În fond, convertind eșecul în șansă, boala în sănătate, nebunia în extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui cod al supraviețuirii. Nu-i e oricui dat să
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
imposibil, e greu să stabilești cu el un dialog normal. Nu mai pun la socoteală că imediat după 1990 a jucat un rol nefast în viața politică a țării. Articolele sale din "România Mare" au uluit o lume întreagă prin ură, virulență naționalistă și șovinism. Pus în slujba lui Vadim Tudor, Romulus Vulpescu a depășit în grobianism, intoleranță și delir naționalist cele mai înveninate condeie ale comunisto-securismului. Și, cu toate acestea, trebuie să fii, la rându-ți, îmbibat de ură și
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
prin ură, virulență naționalistă și șovinism. Pus în slujba lui Vadim Tudor, Romulus Vulpescu a depășit în grobianism, intoleranță și delir naționalist cele mai înveninate condeie ale comunisto-securismului. Și, cu toate acestea, trebuie să fii, la rându-ți, îmbibat de ură și resentiment pentru a trece în uitare marile sale performanțe de traducător. În clipa de față, o versiune integrală a operei lui Villon, în patru volume, ce cuprinde și apocrifele, își așteaptă tipărirea. La un moment dat, în 2005, am
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
fiul său - să rămână în România, integrându-se exemplar în istoria unui popor în mijlocul căruia a cunoscut nu numai bucurii, ci și - mai ales după 1948 - multă suferință. Iar mobilul acestei integrări nu este în nici un caz ceea ce se numește "ură de sine". Care este imaginea-hologramă care rămâne la capătul acestui destin remarcabil? Să-i dăm din nou cuvântul lui N. Steinhardt: "Dar la urma urmei, ce și cine este? Un ovrei bătrân din București, un foarte mic pensionar, câteva amintiri
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
de provocarea morții, în proprie regie în Antimemorii. Limitele angajării Există personaje care degajă un farmec, exercită o seducție și totodată stârnesc prin anumite trăsături repulsie. Nu mă refer acum la discontinuitatea caracterelor, la trecerea aproape imperceptibilă de la dragoste la ură, de la devotament la trădare, stări care inspiră de la Dostoievski încoace literatura psihologică. Mă restrâng aici la zonele separate, contrarii, albe sau negre, care nu desființează totuși unitatea individului. Vorbind de tandemul Malraux - Drieu La Rochelle, am pus accentul pe ceea ce
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
împăca cu deviza libertății asumate. Nu putea justifica legitimitatea sentimentului de uzurpare. Nu se putea desprinde din carcasa biologicului (dreptul la posesiune), nici din cea a sentimentului univoc care nu admitea pluralitatea. "Că era totodată separat de ea nu din pricina urii cu toate că era și ură în el, nu din gelozie (sau era tocmai gelozia factorul de dezechilibru), era copleșit de un simțământ fără nume, tot atât de distrugător ca timpul sau moartea, el n-o putea regăsi". Îi zărea trupul mlădios culcat lângă
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
asumate. Nu putea justifica legitimitatea sentimentului de uzurpare. Nu se putea desprinde din carcasa biologicului (dreptul la posesiune), nici din cea a sentimentului univoc care nu admitea pluralitatea. "Că era totodată separat de ea nu din pricina urii cu toate că era și ură în el, nu din gelozie (sau era tocmai gelozia factorul de dezechilibru), era copleșit de un simțământ fără nume, tot atât de distrugător ca timpul sau moartea, el n-o putea regăsi". Îi zărea trupul mlădios culcat lângă el, fără să simtă
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
anteriori publicația promitea, prin câteva semnături de marcă (de la Gabriel Andreescu la Ioan Groșan), să joace un rol în modernizarea României, ne-am trezit în fața unui spectacol aiuritor: o echipă de condeieri apăruți ca la comandă, din cotloanele resentimentului și urii, a dezlănțuit o serie nesfârșită de atacuri împotriva unora dintre cei mai importanți reprezentanți ai societății civile. Dacă nu știi puțină istorie, n-ai cum să înțelegi această bruscă centrare pe oameni și idei care, orice am spune, nu sunt
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
o presă normală. Alcătuiți, parcă, din alt aluat decât omul de rând, o seamă din protejații lui Roșca Stănescu (Roncea, Spînu, Alexe, Damian, Iordache) au reușit, în ultimii ani, să construiască imaginea unei Românii deșuchiate, născută din și hrănită cu ură viscerală. Partea cu adevărat deranjantă e, însă, alta. Dacă de la personajele cu pricina nu puteai avea, obiectiv vorbind, alte așteptări, e șocant să constați procesul de involuție morală al unor personaje care, pe vremea comunismului, păreau să fie de partea
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
societatea românească. În afara unui potop de sudalme și-a includerii - care mă onorează, așa cum, sub comuniști, mă încânta fiecare atac la care mă supuneau "Săptămâna" și "Luceafărul" - în lista celor bălăcăriți cu avânt, nu m-am ales decât cu o ură pe care-o presimt durabilă. Promit că, la rându-mi, o să-mi exersez memoria și voi ține minte acest interval în care o mână de intelectuali au preferat să devină anexele financiare ale unui turnător precum Sorin Roșca Stănescu. Rostind
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
agendei "intelectualilor critici", pe care a folosit-o cu un succes năucitor. Prin urmare, acești primejdioși inamici ai planurilor de îmbogățire și dominație asupra României visate de aliații lui Roșca Stănescu trebuia călcați în picioare. Ceea ce s-a și întâmplat. Ura clocotitoare a unor mercenari pe cât de netalentați, pe atât de lipsiți de scrupule, nu s-a soldat decât cu o serie de procese în care ziarul "Ziua" are de dat explicații în fața justiției. "Moștenirea Roșca Stănescu" va atârna greu în
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
decât să-i investești în campaniile rușinoase de tipul celor dezlănțuite de individul alintat cu drăgălașul apelativ "Ciripoi". Așa cum s-a întâmplat cu Ceaușescu, Roșca Stănescu nu e singurul care-a girat dezastrul de la ziarul "Ziua". Complicii săi hrăniți cu ură și scurtcircuitați de boala mortală a invidiei și resentimentului sunt parte a căderii acestei publicații în prăpastia insig-nifi-cației și totalei lipse de credibilitate. Roșca Stă-nescu nu scria el singur, de la un capăt la altul, ziarul. Bietul de el, îl simțeai
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
aventurat adeseori într-un câmp al pole-mi-cilor unde absența lecturilor și-a informației de calitate s-au dovedit fatale. Nu ne rămâne decât să sperăm că o dată cu căderea lui Roșca Stănescu un episod rușinos al presei românești, marcat de securism, ură, incultură, resentiment, mahalagism și impostură se va încheia.
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
poezia cuiva ca e simpatică. Un asemenea certificat de distrugere în alb poate, însă, închide în el consolarea diferenței. Într-o schemă simplificată, dar destul de funcțională, a mersului generațiilor, literatura congeneră te predispune la critică, cea de-abia trecută, la ură, cea trecută bine la empatie. Așadar, simpaticul Topârceanu, cu poezia lui de serbări, de radio din alte vremuri, ar fi putut să aibă succes ca intertext. Nu-l are, n-am auzit prea multă lume citînd amestecat din Balada unui
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
sale, a nu-i accepta retorica apodictică de mentor? Cum mai poate să-i trateze ca pe niște "frustrați și impotenți culturali", să incrimineze de sus "agitația impură" a "resentimentelor", "acumularea sistematică a insatisfacției", "autointoxicarea psihică, cu cortegiul ei de ură, invidie și răzbunare"? Pesemne, spre a-l cita pe Borges, "cu o candoare mult superioară reputației sale". Singurul filosof care se bucură de prețuirea lui Liiceanu este Platon, care gîndea "rămînînd pe terenul vieții". Tot ce i-a succedat ar
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
mediul lor propriu-zis periculoase unde de șoc, propagate temeinic în straturile tulburi ale societății. Popularitatea, absolut incredibilă și inexplicabilă pentru mine, a unui personaj precum generalul Antonescu își are originea în ideile vehiculate în cadrul unora din galeriile marilor cluburi fotbalistice. Ura de rasă și xenofobia au devenit forme curente de exprimare a insatisfacției sociale. Mai vechilor categorii, tocite prin suprauz (țiganii, evreii și ungurii), li s-au adăugat recent chinezii și arabii. Am avut prilejul unei discuții stupefiante cu un reprezentant
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
meserie în care nouăzeci la sută din timp trândăvește. Burta imensă, revărsată peste curea cam de-un an încoace, arată că omul se simte bine în această postură. Are timp să dea frâu liber complexelor, prostiei fără leac și unei uri tulburi. Conversația a fost mult mai lungă și mai neplăcută decât mi-aș fi imaginat. Și asta pentru că nimic din comportamentul său anterior nu lăsa să se vadă imensa doză de xenofobie ce stătea la pândă în personajul jovial pe
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]