1,586 matches
-
alte obișnuite amabilități pe eterna temă a timpului care trece (ne ținuse și Bumbu câteva prelegeri pe tema aceasta, de la „eheu fugaces...“ și până la Origene și Meletie Pigas), profesorul a intrat direct în subiect: — Am platfus. Și ceva pe la metabolice. Urinez des și oriunde. E degradant, dar boala-i boală și, cum nu mai sunt vespasiene prin centru, apelez și la chestii de-astea, empirice, rurale, strămoșești. Că doar de la țară venim toți. L-am asigurat că toți trecem prin astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele omenești se micșorară pe pereții despărțitori de pe vas, iar un mus urină cu zgomot de pe punte. Timpul trecu, cina luă sfîrșit, cineva cîntă la prova, prost acompaniat de o lăută veche, și, după puțină vreme, atmosfera fu cît se poate de liniștită la bord, În timp ce luminile se stingeau una cîte una, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru a se arunca În brațele răului, În cea mai abominabilă dintre formele sale. Iar acum se afla acolo, așezată pe un pat vechi, În mijlocul unei grote enorme, uitîndu-se la cei trei bărbați Înlănțuiți trîntiți pe jos, dintre care doi urinaseră deja În pantaloni, și contemplînd o stîrpitură care fuma În timp ce se cufunda În lectura unui exemplar, citit de-acum de vreo sută de ori, din Odiseea. Ca și cum ar fi simțit că e privit, Oberlus ridică privirea și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o înjurătură. Dar ce înseamnă de fapt înjurătura și la ce slujește ea ? Rădăcinile - ca și funcțiile ei sociale - se întind de la maimuță la Dumnezeu, trecînd (cum altfel ?) prin limbă. Astfel, etologia umană ne atrage atenția că, la primate, masculii urinau și defecau în fața rivalilor pentru a-și arăta disprețul și superioritatea în lupta lor pentru dominație. Tot repertoriul general uman de înjurături scatologice n-ar fi tocmai departe de aceste origini. La extrema cealaltă, actul de injuriare (de la justus/injustus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar putea să mâncăm arpacaș cu soia. Nu a omorât poporul rus atâtea muște câți oameni a ucis Stalin în numai câteva decenii. În istorie rămân comandanții ignoranți, nu genialii lor consilieri. Hitler și Stalin - doi dintre cei care au urinat împotriva istoriei. Cu efectele cunoscute. Fiecare secol are buboaiele lui. Unii ajung pe Sf. Elena fără să treacă prin Austerlitz. Roșim pe rând : când eu, când tu, scumpul meu secol! De la Maria Stuart încoace, femeile își pierd mult mai ușor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sublimi piloni ai neantului. Bărbaților nu le poate distruge apetitul pentru adulter decât vârsta. Întotdeauna trecutul ajunge la mâna prezentului. Uităm prea des că suntem unici, deci irepetabili. Tinerețea are încastrată în ea tezaurul speranței. Cândva, de rușine, românul nu urina în fața vacii. Acum o face pe stradă, sau chiar în direct la televizor. Procesul cu timpul îl pierdem toți. Irevocabil și iremediabil. Conflictul dintre generații mi se pare firesc. Nici vârstele aceluiași om nu pot trăi în armonie. Pe bătrâni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de curmale coapte. Umplu un sac; de asemenea umplu cu apă toate gerbele pe care le luase cu el și înșeuă mehari-ul, care protestă zgomotos, dornic să mai stea la umbră, aproape de puț. Soldații începuseră să-și facă apariția, urinând la poalele dunelor sau spălându-se pe față în adăpătoarea celui mai mare dintre puțuri, iar sergentul Malik-el-Haideri își părăsi și el adăpostul și se apropie cu pas iute și sigur. — Pleci? întrebă, deși întrebarea era evident inutilă. Credeam c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vorbești cu el. întrerup și închid. înapoie receptorul, se urcă în picioare pe scaun, luă binoclul și privi din nou pustiul pietros, apoi se lăsă să cadă pe scaun prost dispus și în cele din urmă coborî din mașină să urineze cu spatele la oamenii săi, care profitară și-i urmară exemplul. — Și eu m-aș ascunde în iadul ăsta, mormăi cu glas tare. Aici el poate merge mai repede și poate înainta și noaptea, pe când noi am pierde și ultima piuliță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mod conștient, cu speranța că va deveni o ființă neanimată: o plantă lăptoasă, o piatră din erg, un grăunte de sare printre milioanele de grăunți din sebhka, învingând astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul, iar sângele i s-ar fi transformat într-o pastă groasă și lentă, care circula în ralanti, pompat de o inimă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pustiu când terminase să se acopere cu pietriș, lăsându-și descoperiți doar ochii, nasul și gura, care, în cele mai grele ceasuri ale dimineții și serii, aveau să fie protejate de umbra a doi bolovani mari. Oricine ar fi putut urina la trei metri distanță, fără să bănuiască măcar că acolo, chiar sub picioarele lui, se ascundea un om. în fiecare dimineață, când jeepul se apropia din nou de sebhka, s-ar fi spus că două sentimente duceau o luptă feroce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
beduin și-ar călări cămila o lună întreagă. Nu-ți face griji, îl liniști. Va veni cineva după tine. Acum, scoate-ți pantalonii. — De ce? se alarmă. — O să petreci zece zile în peștera asta, legat de mâini și de picioare... Dacă urinezi și faci pe tine o să-ți iasă bube - făcu un gest expresiv cu mâinile. O să-ți fie mai bine cu curul gol... Excelența sa, guvernatorul Hassan-ben-Koufra, autoritate supremă și indiscutabilă într-un teritoriu mai mare decât Franța, vru să protesteze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pagină fără să priceapă ce voia să spună autorul și îi sustrase atenția un susur inconfundabil. Își ridică privirea fără să-i vină să-și creadă urechilor: tot nemișcată, exact în aceeași poziție în care rămăsese din primul moment, fata urina fără nici o urmă de rușine și fără să i se clintească un mușchi, ca și cum golirea, în fața unui necunoscut, a lichidului care-i prisosea ar fi fost lucrul cel mai firesc și mai logic din lume. Simți că, pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la a îndeplini rostul pe care îl văzuse realizat de către toate femelele tribului: să-l elibereze pe mascul de cea mai mare cantitate posibilă de neplăceri. Cu siguranță, obiceiurile ei nu se dovedeau câtuși de puțin rafinate; râgâia întruna și urina acolo unde îi venea. Într-o dimineață, la patru zile de la vizita celor trei garimpeiros, fata privi spre cer, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare, se înarmă cu o macetă ascuțită și se apucă să muncească tăind lemnele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la grădina zoologică, care urina stând pe vine. Nu mai era copila fără forme care-și arăta inconștientă sexul fără păr. Era o femeie... Foarte tânără, de altă rasă, o „sălbatică“, dar femeie, la urma urmelor. Râdea în continuare, dar își dădu seama de expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu orbirea în fața viitorului, se va uni cu vântul și cu ploile, istoria Saharei sau a pășunilor americane se va repeta în Amazonia. Un câine vagabond, care-i aminti de Tom-Tom al copilăriei lui, traversă piața și se opri să urineze la singurul copac scheletic, ca și cum ar fi vrut să-l batjocorească pe supraviețuitorul solitar pe care oamenii îl lăsaseră din ceea ce fusese odinioară încă o porțiune din selva de nepătruns. Îi veni în minte fotografia care făcuse înconjurul pământului, distribuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
verifică încă o dată că arma era încărcată și se rezemă de un copac în așteptarea primelor raze de lumină ce încercau să se ivească de la răsărit. Un minut... Două... Trei... Și simți că îi e frig. — Trebuie să fie teama. Urină și avu impresia că zgomotul frunzelor, atunci când se udau, trezea întreaga lume. Când termină, era deja ziuă. Acum distingea contururile lucrurilor, diametrul copacilor, silueta frunzelor mari, întinderea luminișului, formele construcțiilor din tabără. Ceva se mișcă în fața lui, în dreapta. Putu zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gard și-mi fac uneori reproșuri că le tulbur liniștea. La rîndul meu, îi asigur că n-am intenții de dominare, că nu fac controlul averilor și că nu eu mă ocup de cîinii vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum stau lucrurile și se retrag în cușcă, mulțumiți de rezultatul conversației. Uneori însă stăpînii lor se alătură conversației civilizate și tulbură tihna mea sufletească. Un pic de asfalt ar fi mers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lua Fiara și se plimba în jurul căsuței izolate a minerului. Du-te, omule, în altă parte, îmi înnebunești cîinele, vrei să turbe? Puteți turba amîndoi, noi pe aici ne plimbăm și tot pe aici avem și drumul. Culmea neobrăzării, Fiara urina gardul pe dinafară și Cezar urla de se auzea la kilometri distanță. Liniștea fostului miner a dispărut și nervii începeau să-l lase. Din acest motiv, la un acces de furie, l-a trimis pe Cezar la luptă. Acesta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dăi să mănînce, plimbă-1, culcă-1, șterge-l la fund. Asta-i viața, morții cu morții, viii cu viii. Mă duc. Leon a murit acum paisprezece ani nespovedit, neîmpărtășit și fără lumînare. L-au găsit vecinii căzut deasupra ligheanului În care urina noaptea. Se pare că schizofrenia nu este ereditară, În schimb vocația eșecului i s-a transmis prompt primului urmaș odată cu onestitatea, cu discreția, cu intransigența, cu fuga de societate, cu dezinteresul lui pentru exterior - Își neglijează nu numai ținuta vestimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se pare că predase vioara la liceul de acolo și pe bunicu lui l-o fi chemat Weiss, tot ce se poate, și-a schimbat numele ca să nu fie privit ca un varia; am să Înnebunesc cu atîtea coincidențe a urinat și facultatea a ajuns redactor de editură colabora și la reviste o fi visat și el cîndva să plece În străinătate trimis de Asociația ziariștilor să fie Însoțit la gară cu flori) ...a fost obiectul unei ovații inimoase, mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă cuminți de o parte și de alta a terasamentului. Sticlele goale de lapte aburesc În sacoșă, muștele Înțeapă a ploaie, minutele trec. „Au dărîmat și biserica Sf. Vineri!“ LÎngă șină un cîine viu urinează pe un cîine mort. Bătăi În ușă, Întîi timide, apoi din ce În ce mai puternice. De ce n-o fi sunînd? Trebuie că e vreo sinistrată de profesie, din alea care tot vin de cîțiva ani Încoace cu copii atîrnați În broboadă la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura moale a cefei lui. Miroase a miez de pîine proaspătă. Trăiește. Respiră. Mănîncă. Plînge. Urinează. Îi cunosc fiziologiile pe de rost. E viața. E realitatea cu zgomotele ei, cu mirosurile ei, cu secrețiile ei; mi se oferă simțurilor, e asemeni mie alcătuit din carne și sînge, compus din toate elementele universului deopotrivă cu porumbelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fetiță de doi ani, oacheșă și vorbăreață. Nu-i simt mîna În mîna mea, nu-i aud rîsul, nu-mi lipesc fața de adîncitura moale a cefei ei, nu are miros. Nu trăiește. Nu respiră. Nu mănîncă. Nu plînge. Nu urinează. E fetița care am fost - Ficțiunea. Rece. Inertă. E doar clișeul unei vieți păstrat Într-un seif al creierului. Între aceste două imagini În care mă recunosc sînt eu. Între un viitor care aparține vieții și un trecut care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cincizeci de ani. În plus, faimoasa „criză de la patruzeci de ani” e adesea asociată cu fenomene sexuale, cu căutarea subită și frenetică a trupului unor fete foarte tinere. În cazul lui Djerzinski, aceste considerații erau neavenite: sexul Îi servea la urinat, și atât. A doua zi se trezi pe la ora șapte, luă din bibliotecă Partea și Întregul, autobiografia științifică a lui Werner Heisenberg, și o porni pe jos spre Champ-de-Mars. Zorii erau limpezi și răcoroși. Avea această carte de la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de closet. Bruno simte gustul de excremente. Urlă. Brasseur li se alătură celorlalți; are paisprezece ani, e cel mai mare dintre elevii de-a șasea. Își scoate mădularul, care lui Bruno i se pare gros, enorm. Se așază deasupra și urinează pe obrazul lui. Ieri, l-a silit pe Bruno să i-o sugă, apoi să-i lingă curul; În seara asta, nu are chef. „Clément, ai o puță cheală, spune el, zeflemitor; trebuie ajutat părul să crească...” La un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]