6,525 matches
-
de nedescris, și-au bătut joc de dânsa și implicit de mine. Apoi pe-aceeași cruce cu ură ne-au ucis. Ea a murit. Eu încă, în cuiele meschine, agonizez alături de îngerul trimis să-mi spună că sunt liber să urlu de rușine. Anatol Covali Referință Bibliografică: Liber / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LIBER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385047_a_386376]
-
Toate Articolele Autorului ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat
ULTIMUL ȚIPĂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385137_a_386466]
-
de crăpau și pietrile, da* aveam sticla cu „încălzitor” la subsuoară, din prună curată „întors” de două ori, din care „trăgeam câte o dușcă” fără să o iau însă pe calea lui Gargantua, ci doar să nu-mi înghețe oasele. Urlau lupii.. îi vedeam trecând în haită, la vreo 30 de metri de mine. Se opreau, urlau, și-și vedeau de drum; urlam și eu cu ei .. Viața continuă și acum la fel de neschimbată pe meleagurile Țării Loviștei, unde, parcă Moș Timpul
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
două ori, din care „trăgeam câte o dușcă” fără să o iau însă pe calea lui Gargantua, ci doar să nu-mi înghețe oasele. Urlau lupii.. îi vedeam trecând în haită, la vreo 30 de metri de mine. Se opreau, urlau, și-și vedeau de drum; urlam și eu cu ei .. Viața continuă și acum la fel de neschimbată pe meleagurile Țării Loviștei, unde, parcă Moș Timpul s-a îndrăgosti de acest loc de basm, păstrând totul nealterat de trecerea sa: ființe și
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
o dușcă” fără să o iau însă pe calea lui Gargantua, ci doar să nu-mi înghețe oasele. Urlau lupii.. îi vedeam trecând în haită, la vreo 30 de metri de mine. Se opreau, urlau, și-și vedeau de drum; urlam și eu cu ei .. Viața continuă și acum la fel de neschimbată pe meleagurile Țării Loviștei, unde, parcă Moș Timpul s-a îndrăgosti de acest loc de basm, păstrând totul nealterat de trecerea sa: ființe și locuri. Mirific Plai Loviștean, loc ancestral
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
magice descoperiri din viața mea. Seara ascult, cu sufletul liniștit, muzică și poezie de cea mai bună calitate. În contextul actual, când majoritatea posturilor de radio comerciale ne sufocă și ne bulversează cu o subcultură a manelelor, a cântecelor țipate, urlate fără noimă, acest post de radio online vine cu promovarea unei culturi autentice, valoroase, artă pentru inimă, minte și suflet. Ce înseamnă un radio pentru visători, în contextul actual? A.M: Ideea de radio pentru visători mi-a venit în
“MINŢILE LUMINATE DISCUTĂ IDEI” INTERVIU CU ADELLE MAYA (PSEUDONIM) [Corola-blog/BlogPost/385167_a_386496]
-
30 martie 2017. ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o ultimă dimineață în parcul însângerat
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut ... Citește mai mult ULTIMUL ȚIPĂTîmi era fricăîngrozitor de fricădurerea îmi izbeafruntea obosită de gânduriși am țipatîntr-o noapteîn tăcerea cuvintelor nerostitenimeni nu a auzitpereții vieții s-au scuturat, de durereiar vântul urla aiurea prin ungheredincolo,orașul era liniștit, prea liniștitnu avea ce să audăsau nu a vrut să audăultimul țipăt...privirea s-a stinsîntre stelele ce plângeau agonicîntr-o dimineață,o ultimă dimineațăîn parcul însângeratde anii ce s-au scursm-am așezat pe o
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
de neputință , uneori plângem în tăcere , alteori doar din suferință . Când ne plângem de milă, însă e cel mai trist, pentru că nu putem acuză pe nimeni de eșecul nostru că și oameni , și am smulge carnea de pe noi sau am urlă precum lupii de atâta durere.... Și totuși lacrimile ne și vindecă , după un plâns sănătos; luăm decizii și ne transformăm în stanca ! De azi voi fi un alt om mai puternic și mai înalt sufletește , căci nu mă voi mai
CIOBURI DE VIAŢĂ ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384376_a_385705]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ADIO, TOAMNĂ !.. Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ADIO, TOAMNĂ !... versuri, Bertoni D Albert Toți plopii au rămas fără de frunze Și vântul rece urlă printre ramuri Un "te iubesc" îmi stă lipit de buze Iar fruntea, -mi stă lipită pe la geamuri E rece caldarâmul, și e ud... Doar ploaia ce -l mai biciuie -n rafale Eu vag îmi amintesc de al tău nud Pierdut
ADIO, TOAMNĂ !.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384392_a_385721]
-
bărbați peste 40 de ani!) Acoperă-mi ridurile acestor ceasuri goale! Să nu le prade deznădejdea, Sau frunza de trifoi cu patru foi. Să nu le doboare secure de vânător, Sau lacrimă de fecioară Nepurtată -n pârg de roua dimineții. Urlă-mă, adună-mă , între cer și despletita poiană de dureri ! Tânguiește-mă ca pe o frunză de nuc în apa de limpezire a pletelor tale ! Leapădă-mă-n via de boabe de struguri vineții, Sau în căușul palmelor tale plânse
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
12-lea, Când am învățat să mă prefac că e primăvară-afară, Că mieii zburdă-n gânduri neastâmpărați ca trecerea anilor, Că melcii sunt la locul lor încuiați în livadă Și minciuna nu e decât o altă față A lupului ce urlă la luna ! Referință Bibliografică: După ce mă dai uitării / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Florescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
că doar fericirea nu-ți pândește patria Cum și tu ești infernul Și nu crezi că-i a glomerație Delicat de periculos amurg de fată mare Orchestra-i de lacrimi Ro tunjimi lacrimogene Biografia iese la su prafața paginii albe urlând sânge sânge My job est failure Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA EȘECULUI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile
EREZIA EŞECULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384442_a_385771]
-
Dumneavoastră le-ați spus să nu raporteze decât peste zece la sută concentrația de metan în abataj, pe când normele prevăd doi la sută cel mult. Ziceați că vă toacă ăia de sus dacă nu dați cât cărbune ați promis. - Barbule, urlă directorul cu glasul tremurând , ești tâmpit ? Vrei să mă bagi la bulău ? Taci dracului, că te mai aude careva ! Presa unde-i ? - Deocamdată jandarmii pe care i-ați cerut i-au oprit la poarta minei ! Greu este însă cu familiile
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
s-a dus dracului concediul meu. Ce bine m-aș fi odihnit pe plaja însorită din Palm Beach ! Doamne, ce ghinion ! Mama lor de prostănaci ... Tânăra femeie ieși în grabă. Directorul se răzgândi și se întoarse către ușa capitonată. - Frăguța ! urlă el. Secretara reveni, își aranjă fustița scurtă care făcuse o cută deasupra genunchiului stâng și gunguri suav: - Da șefu’ ! - Dăm și noi un comunicat, spuse ceva mai calm directorul exploatării miniere. Scrie : datorită incompetenței celor trei gazatori, le dăm și
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
cale ferată, circuitându-i sufletul. Simțea că în fața lui se deschisese o infinitate de drumuri, ca niște raze, dar toate erau blocate cu bariere, care clipeau cu luminițe roșii și alarme șuierătoare. Încerca să oprească mașina, dar în spatele mașinii alergau și urlau ca lupii, Casapu, Spârcâiac, cu toți bețivii lui de la cârciumă, iar după ei, toți oamenii din sat, până și Dora cu maică-sa. Toți strigau: hoțule,hoțule,hoțule! Se pomeni că strigă:de ce sunt hoț, mă! Noroc că la ora
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
de unde pot să mă scufund. Si tocmai când să mă arunc cu forță înainte,un skijet înaintează vijelios spre mine ,tulburându-mi apele și plăcerea de a înota. - Dă-te dom′le la o parte, nu vezi că am demaraj ?! urlă în disperare cineva pe care nu apuc să-l văd fiind prea ocupat cu fuga. Ies... mai repede decât am intrat. Se pare că nu-mi merge bine.Dar cine știe,poate mai tarziu? Marea n-a reușit să-mi
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
zărit pe Tache cum sare gardul precipitat și cum rupe o scândură în cădere. --Stai, Spârcâiac nenorocit, stai, că te omor! A sărit gardul după el, însă Tache a intrat rapid în casă, s-a încuiat și a-nceput să urle ca un apucat: --Ajutoor, ajutooor! Mă atacă hoțuu’, criminaluu’! Hărmălaie, lătrături furioase de câini, vecini treziți din somn, ieșiți buimaci pe uliță, năuciți de strigătele lui Tache și ai lui din casă. Nu se știe cine a dat telefon șefului
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
care i-a trântit o amendă pentru tulburarea ordinii publice, violare de domiciliu și amenințare cu moartea. A doua zi șeful de post a plecat de noapte în altă localitate, chipurile cu treburi, lăsând secția încuiată, cu Mărășteanu în arest, urlând ca o fiară turbată. Degeaba s-a ținut biata maică-sa după ei până la secție, degeaba l-a rugat pe polițist să-i dea drumul. Acesta, nici n-a vrut să o asculte, a îmbrâncit-o, a înjurat-o și
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
Unde lebedele de zăpadă/albe ca zăpada roiau pe țărmurile tăcute, Unde ultimul lor cântec este cântat și ultima stea rezistă Contemplând singuratică noaptea Și omul cu mâna lui mi-a arătat malul Unde mortul sta tăcut în mijlocul mărilor ce urlau Și el însuși sta acolo unde întunecoasa stea a căzut Și, deși era mort, știam destul de bine Că o zi va fi răsărit/ se va fi ivit pentru amândoi. CRISTINA IOANA DOBRIN , COLEGIUL NATIONAL DE ARTE ,,REGINA MARIA''CONSTANTA. CLASA
DE ZIUA REGINEI MARIA UN COPIL A TRADUS DIN ENGLEZĂ ÎN ROMÂNĂ O POEZIE A EROINEI NOASTRE, FRUMOASA REGINĂ A ROMÂNIEI MARI! de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384629_a_385958]
-
nea Ioane? Afacerile sunt afaceri! --Ai rămas în urmă cu tehnica! râse și Vasilică. --Bă, tată, sări și Floricel, dacă nu te pricepi, stai în banca ta! Și flăcăii continuară să râdă, fapt ce îl înfurie pe moș Ion, care urlă cu voce tunătoare: --Bââăăă! Orătănii nenorocite! Cum de vă mai rabdă pământul? Ați uitat să fiți oameni, mă? Urletul și fulgerele din ochii lui moș Ion spulberară zâmbetele de pe fețele celor trei, care amuțiră și înțepeniră, ca niște statui. Erau
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
avariția spurcată?!!! Coșmarul e definitoriu : Oroare,fum,multe salvări, un caracter de acum notoriu plus un noian de întrebări A fost o întâmplare-n noapte! Crimă multiplă,loc de spaimă... Cine răspunde pentru fapte plătind amar,o tristă faimă ?! Se urlă-n gând,se strigă-n piață dorind răspunsul la-ntrebare: De ce să poți lua o viață, când alt păcat nu e mai mare ?! Referință Bibliografică: Mă iartă mamă / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1777, Anul V, 12
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
înțelegi ? Am spus că mă mărit ! - Cu cine ? Nu mi-ai spus niciodată că ar exista altcineva .... - Nu eram foarte sigură ,dar tu nu ești aici când eu am nevoie să fii . - Și el este ? - Da,este.... Îi venea să urle de durere, avea dreptate într-un fel ,el nu era mereu acolo,doar gândul și câte un telefon,două, pe zi nu puteau înlocui strângerea în brațe . Poate că trupul își cerea drepturile mai mult decât sufletul. - Te-ai culcat
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
marcajele spre parcare la ieșirea din policlinică. Reținuse doar numărul locului unde parcase. 181. Îi repetase și lui numărul. Îi era frică să nu-l uite din cauza emoțiilor. Florin o întrebă dacă poate să conducă. Aproape că îi venea să urle. Cu ochelarii de soare și tot nu putea să privească, decât printre gene. Se lăsă convins să se așeze el la volan, dar tot drumul se simți incomod, iar furia lui era vizibilă. Așa se comporta de câte ori o vedea bolnavă
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
fruntea. Eu, însă, fulg de pământ, mă topeam. Rănile-mi plângeau astă-noapte-n palma ta... în focul acesta lumesc topindu-mă-n lacrimă, strălucind sidefie, în a Lunii lumină, pustie, agățată în barbă de cer, când tu..., tu plecai. În urma-ți urla vântu-n mine, ca o fiară. Stârnind furtuni, năvalnice urgii... când versul trist se zbătea, încă,-n călimară, strigându-ne c-o voce, parcă, înecată-n fum: - Pribegi prin pânza vieții, voi, purta-mă-veți prin vreun, străin, ungher... sau poate
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]