47,287 matches
-
de o sfială spontană în fața lumii. Întrucît trăim într-o lume în care cuvinte precum "sfială" și "lirism" au început să capete tenta unor handicapuri psihice, fraze precum cele de mai sus par să fie semnele unei naivități ieșite din uz. Dacă așa stau lucrurile, atunci legătura noastră cu Blaga s-a rupt de tot. Dacă nu așa stau lucrurile, atunci șansa de a intui lumea lui Blaga va cere un efort sau, mai precis, o afinitate lăuntrică. Iar articolul de
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
filozofului, cartea va fi închisă la jumătate, ne putem da seama de proba căreia i se supun cei care deschid Luntrea lui Caron. Aproape că îți vine să spui că, așa cum cei care scriu astăzi poezie o fac exclusiv pentru uzul lor personal, căci aproape nimeni în afara lor nu mai poate vibra la constelația de emoții pe care o zugrăvesc ei înșiși, tot așa Luntrea lui Caron, în lipsa unei prealabile acomodări cu optica lui Blaga, riscă să rămînă o scriere pentru
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
lor personal, căci aproape nimeni în afara lor nu mai poate vibra la constelația de emoții pe care o zugrăvesc ei înșiși, tot așa Luntrea lui Caron, în lipsa unei prealabile acomodări cu optica lui Blaga, riscă să rămînă o scriere pentru uzul foarte strîmt al cunoscătorilor operei sale. Pentru ei însă, Luntrea lui Caron e ca o ședință lungă de inițiere într-un mister: simți cum iei contact cu buchetul de nuanțe și mirări al unui poet care, temperamental vorbind, nu putea
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
Rodica Zafiu Am putut constata, în mai multe rînduri, cît de recente sînt normele explicite ale românei literare și cît de puțin pot corespunde ele variațiilor pe care le cunoștea uzul în limba mai veche. Un caz interesant îl constituie construcția prepozițională a pronumelui relativ care, cu funcția de complement direct: "cartea pe care ți-am dat-o". Norma literară este în acest caz cît se poate de clară: pe face
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
stupefacție: pur și simplu nu poate pricepe cum de sunt oameni pe lumea asta care pot da crezare unor asemenea grăzăvii dogmatice. Dar să le luăm pe rînd. Am numărat cu totul unsprezece motive din cauza cărora un musulman își pierde uzul rațiunii atunci cînd descoperă creștinismul. În primul rînd, relația de asemănare ce îl leagă pe creștin de Dumnezeul lui este o pricină de stupoare pentru musulman. Ideea că omul este după chipul și asemănarea ființei divine cîntărește în ochii lui
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
făcută inculturii și ignoranței. Regula anterioară prevedea păstrarea caracteristicilor etimologice ale substantivului, media fiind forma de plural a neutrului latinesc medium. Adaptarea contrară etimologiei avea însă în acest caz argumente destul de solide: în primul rînd, a contat marea frecvență în uzul modern a termenului, contrastînd cu dificultatea de a-l utiliza sintactic în formă articulată, din cauza terminației atipice pentru un plural; apoi, faptul că termenul e oricum un compus modern, mixt, dintr-un element latin păstrat ca atare (media) și unul
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
actele lor fundamentale: Constituția unui stat sau documentele de statut ale unei organizații. De fiecare dată când indivizii se regăsesc la nivelul regulilor de acțiune colectivă, aceștia construiesc un anumit tip de bunuri publice, în speță noi reguli operaționale de la uzul cărora nimeni din grup nu va putea fi exclus. Așadar, odată confruntați cu regulile de acțiune colectivă, indivizii se regăsesc de fapt într-o dilemă de ordinul doi. Bineînțeles, schimbarea regulilor este cu atât mai ușoară cu cât problemele de
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
vechime de locuitorii județului, dar este și unul bănos, mulți se lăsaseră de meseriile lor pentru a se face olari. Scopul lui Mosil era să pregătească elevi și să formeze lucrători dibaci, culți, artistici tehnici, care să execute obiecte de uz gospodăresc dar și de artă, folosind ca ornamente motive de artă națională tradițională . Școala a fost deschisă la 9 octombrie 1900 cu 42 elevi aproape toți din Gorj, pintre ei și 3 elevi din Transilvania și 5 din alte județe
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
extrasă și apropriată individual, o unitate de resursă devine bun privat (Dietz et al., 2003, p. 18). Această distincție este identificabilă și în analiza situației din Vrancea. Astfel, proprietatea asupra zonelor economice ale satului era comună, însă teritoriile apropriate pentru uzul individual erau asimilate proprietății private, putând face chiar obiectul înzestrării de către un părintele a copiilor săi. Natura privată a unității de resursă devine evidentă în condițiile înăspririi regulilor de utilizare, prin impunerea de taxe sau limitări ale drepturilor de exploatare
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
responsabili cu monitorizarea comportamentului și impunerea sancțiunilor” (Ostrom, 2007b, p. 23). Atunci când analizăm regulile care guvernează sistemele de resurse, trebuie să ținem cont de diferențele care apar între regulile formale (scrise sau provenite de la o autoritate) și cele informale - în uz (cele care funcționează la nivelul comunității) (vezi Ostrom, 2007b, p. 24). În cazul satelor devălmașe, relația dintre regulile dezvoltate la nivelul comunității și cele dezvoltate la nivel național (nivel informal vs nivel formal) evoluează de la conflict (mai ales în ceea ce privește recunoașterea
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
În faza inițială, reglementarea situației juridice a terenurilor a ținut cont de sistemul existent în cadrul devălmășiei absolute. În Vrancea nu exista individualizarea drepturilor de proprietate, nu existau mijloace de măsurare a drepturilor, ci fiecare obștean avea doar un drept de uz personal viager și nelimitat. Prin urmare, cei care trebuiau să alcătuiască registrele adunau membrii satelor și îi înscriau în registru (Stahl, Serafim, 1939, p. 9). După cum am arătat mai sus, principala condiție pentru ca o regulă să fie respectată este ca
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
normelor dreptului civil (Stahl, 1998, vol. I, p. 17). Costa-Foru și Stahl (1932) susțin că membrii comunităților devălmașe nu cunosc termenii specifici dreptului civil. Accesul la proprietate se face prin naștere și este limitat de apartenența la comunitate, dreptul de uz al proprietății se face prin naștere, iar transferul prin înzestrare, fără a exista vreun act care să garanteze valoarea juridică a transferului. Departe de a fi acoperită de însemnătate juridică, înzestrarea este doar o chestiune de gestionare internă a familiei
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
164). Prin urmare, fiecare băștinaș avea un drept de proprietate peste tot hotarul asupra zonelor economice ale satului (Stahl, 1944, p. 323). Totuși, în funcție de modificarea modului de utilizare, regimul proprietății se putea modifica de la ținerile private (bazate pe dreptul de uz personal viager) și stăpânirile locurești (după putere și nevoi), la stăpânirea pe bază de stânjeni (drept de uz plafonat și egal), pentru a ajunge în final la drepturi inegale în cotă-parte din totalitatea satului devălmaș (Stahl, 1944, p. 323). Modificarea
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
Stahl, 1944, p. 323). Totuși, în funcție de modificarea modului de utilizare, regimul proprietății se putea modifica de la ținerile private (bazate pe dreptul de uz personal viager) și stăpânirile locurești (după putere și nevoi), la stăpânirea pe bază de stânjeni (drept de uz plafonat și egal), pentru a ajunge în final la drepturi inegale în cotă-parte din totalitatea satului devălmaș (Stahl, 1944, p. 323). Modificarea drepturilor de exploatare și acces se făcea în funcție de evoluția sistemului de relații din cadrul satului devălmaș. Pe măsură ce tipul de
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
Posibilitatea de a deține o stăpânire locurească era dată de munca depusă pe acel teren și de faptul că nu era atins dreptul celorlalți de a constitui propriile stăpâniri locurești (Stahl, 1998, vol. II, pp. 168-169). Existența unor drepturi de uz asupra terenurilor era supusă unui control obștesc destul de strict. Săteanul nu putea utiliza terenul după bunul-plac. Deși uzul asupra terenurilor era familial, proprietatea rămânea colectivă și obștea avea decizia finală asupra ei. Așadar, satul devălmaș avea două caracteristici distincte: „O
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
că nu era atins dreptul celorlalți de a constitui propriile stăpâniri locurești (Stahl, 1998, vol. II, pp. 168-169). Existența unor drepturi de uz asupra terenurilor era supusă unui control obștesc destul de strict. Săteanul nu putea utiliza terenul după bunul-plac. Deși uzul asupra terenurilor era familial, proprietatea rămânea colectivă și obștea avea decizia finală asupra ei. Așadar, satul devălmaș avea două caracteristici distincte: „O pluralitate de gospodării și o totalitate a lor care avea dreptul de amestec în fiecare gospodărie în parte
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
pătrundere a nebăștinașilor în obște. Pătrunderea acestora a schimbat însă, după cum voi arăta mai jos, stimulentele de acțiune ale indivizilor și a afectat echilibrul existent în regimul devălmășiei absolute. În regimul devălmășiei absolute avem de a face cu dreptul de uz asupra bunurilor, dar nu și cu drepturile de proprietate individuale transmisibile. Pe măsură ce devine posibilă tranzacția cu terenuri, sub influența Codului civil, drepturile se individualizează și devin transferabile. De asemenea, apar probleme în ceea ce privește puterea tatălui de a urgisi. Acest procedeu, prin
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
de Stahl, apare necesitatea elaborării unor reguli clare care să stabilească cine are dreptul să exploateze anumite bunuri. În lipsa unor bariere care să împiedice accesul din exterior la culegerea beneficiilor, stimulentele indivizilor de a manageria resursele scad. În satele devălmașe, uzul comun asupra bunu rilor obștii putea fi exercitat doar de către cei recunoscuți ca fiind parte a obștii. Această regulă a apartenenței la obște a fost considerată o regulă în uz pentru foarte mult timp, intrând în contradicție cu regulile formale
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
stimulentele indivizilor de a manageria resursele scad. În satele devălmașe, uzul comun asupra bunu rilor obștii putea fi exercitat doar de către cei recunoscuți ca fiind parte a obștii. Această regulă a apartenenței la obște a fost considerată o regulă în uz pentru foarte mult timp, intrând în contradicție cu regulile formale adoptate prin diferite coduri, cum ar fi cel silvic și cel civil. Interzicerea accesului la beneficiile comune a celor din afara obștii avea scopul de a limita posibila suprapopulare, care ducea
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
a proprietății comune, deoarece aceste loturi apar pe anumite țineri private care aduc doar un drept de uzufruct, și nu unul de proprietate. După terminarea ciclului agricol, terenurile trebuie să fie supuse procesului de izlăjire și să reintre în circuitul uzului comun ca pășuni colective. Munca în agricultură era dificilă și presupunea un efort colectiv al mai multor indivizi care exploatau terenurile. Defrișările și desțelenirile erau făcute după principiile caracteristice regimului devălmășiei absolute. Astfel, fiecare avea dreptul să taie pădure în funcție de
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
interveni pentru stabilirea, mutarea sau desființarea stăpânirilor locurești (Stahl, 1998, vol. II, p. 59). Caracterul temporar al stăpânirii locurești ține de caracterul devălmaș al proprietății asupra pămîntului. După strângerea recoltei, se revenea la sistemul devălmaș în care terenul devenea de uz comun prin procesul de izlăjire. Regula după care erau exploatate terenurile cerea ca acestea, odată ce înceta obiectul stăpânirii locurești, să fie deschise folosului comun devenind pășuni devălmașe. Odată cu evoluția capacităților de exploatare prin care devine posibilă exploatarea pe termen lung
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
acorda dreptul de acces la bunurile comune. Tot adunarea obștească avea dreptul de a monitoriza respectarea regulilor de exploatare a resurselor, de a stabili accesul asupra utilizării zonelor economice, precum și tehnicile de exploatare. De asemenea, adunarea dispunea asupra dreptului de uz ce revenea fiecărei gospodării, putând modifica teritoriile aflate la dispoziția sătenilor. Adunarea obștească avea și alte atribuții administrative, cum ar fi dreptul de reprezentare a statului, strângerea birului și judecarea unor chestiuni mărunte (Stahl, 1944, pp. 325-326). La nivelul obștii
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
un cerc vicios: taxarea era dificilă și ineficientă pentru că statul nu avea capacitatea administrativă de a colecta taxele, iar capacitatea administrativă lipsea tocmai din cauza inexistenței resurselor bugetare pentru a o menține (Mureșan și Mureșan, 2003, p. 78). Sistemul aflat în uz încă din cele mai vechi timpuri era birul colectiv sau taxarea comunităților (și nu a indivizilor) - procedeul cislei. Pentru comunitățile sătești, taxarea colectivă a rămas în vigoare până în secolul al XVIII-lea. După cum s-a văzut și în citatul din
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
rămas cu diverse solduri datorate lipsei de corespondență exactă a suprafețelor munților cu calculul au „decontat” reciproc „creditele” și „debitele” respective prin cedări parțiale de cote-părți de munte, calculate după aceeași regulă. Procedura este oglindită, identic, în repartiția birului și uzului resurselor comune în interiorul satelor. La ambele niveluri există și o procedură de avarie: dacă un individ sau un sat defectează, total sau parțial, de la plata obligațiilor care îi revin, nivelul imediat superior (satul, respectiv confederația) preia responsabilitatea acoperirii deficitului și
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
colectivități sătești a unei organizații de origini tribale, Vrancea păstrându-și, de fapt, stăpânirea întregii averi colective și dând satelor doar fragmente din patrimoniul total, fragmente din ce în ce mai mari, desigur, cu caracter din ce în ce mai statornic, totuși sub forma unor simple drepturi de uz, oricând revocabile de către colectivitatea satelor. Cu alte cuvinte, creșterea prețurilor unor bunuri (în special a lemnului, dar, foarte probabil, și a produselor animaliere derivate din pășunat) a indus un proces de stabilire a drepturilor de proprietate, care a condus la
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]