3,550 matches
-
Nu-ți face griji, Îi spuseseră Os-de-pește și Limbă, șamanul i-a legat Încheieturile fixând-o astfel de pământ. A făcut o ceremonie pentru a Îndepărta fantoma verde a mamei tale. Iar soția ta i-a dat tinctura din frunze vârându-i-o sub limbă și În interiorul obrajilor. Face asta din oră În oră. Deci, vezi, s-a făcut tot ce se putea. Fiica lui Pată Neagră era acasă cu soția lui, undeva pe dealurile Înalte, Împădurite, Într-un Loc Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își scoase pătura Space și se Înveli cu ea; În reclamă spuneau că absoarbe și reține până la optzeci la sută din căldura corpului. În timp ce punea pătura pe care i-o dăduseră cei din trib peste a ei, o bătrână Își vârî capul Înăuntru. Se grăbi să ia pătura de pe Heidi, Întorcând-o invers și arătând spre ciucuri, care trebuiau să fie mereu la picioare, niciodată la cap - era strict interzis. Pe Heidi o amuză atenția pe care femeia o acorda unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi aparținuse. Sunt la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII după dorință. Maestrul își vâra apoi capul sub pânza neagră a aparatului, formând corp comun cu acesta o simbioză ciudată om aparat, un monstru compozit cu două picioare, bust, mâini, cap paralelipipedic de lemn, susținut de alte trei picioare de barză cu câte un deget
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte ape, de poate desluși limba dihăniilor și poate citi ursita
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
violență și cu zgomot. Copil, slugile se îndoiau de pe atunci sub ordinele lui despote. În războiul de la 77 s-a jucat cu viața altora fără nici o considerație, ca și cum numai pentru distracția lui s-ar fi început un joc boieresc. A vârât groaza și în inamici, și în amici, și era convins că un glonte n-ar îndrăzni să-l lovească. Ca și cum ar fi avut dreptate, gloanțele nu omorau decât pe vecinii lui. Nici patriotism, nici instinctul datoriei, numai satisfacția de a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o clipă. Era și timpul... Hamiri, măturîndu-mi camera, mă întreabă dacă sunt "măritată". Ea este! Are 15 ani, și nu 12, cum credeam. Îmi istorisește scena din menajul ei, din care eu nu pricep decât foarte puțin. Acum s-a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul toacă Printre dușmani ori amici, Dar puteri mari se împacă Prin jertfirea celor mici. * „Nu-ți mai vârî nasul, Un’ nu-ți fierbe oala”, Dar oala mea-i ca vasul Gol, precum e coala. * În sânge de la Miel divin Vreau astăzi să-mi spăl viața, Curat la suflet să devin Acum, când scurtă-i ața. 18 iunie 2004
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
îl goni cu răutate: — Și tu, ce mai cauți aici? Hai, șterge-o, cară-te! în vreme ce băiatul se îndepărta cu pas ușor, Audbert suspină. Cu siguranță, nu pentru nevasta lui își făcea griji; simțea, însă, că Balamber avea să îl vâre în cine știe ce bucluc. Era, oricum, obosit să se joace de-a v-ați ascunselea. îndepărtând paharul pe care hunul i-l umpluse din nou și i-l împinsese în față, spuse cu o nerăbdare prost ascunsă: — Spune-mi ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care îi cheamă să înfăptuiască lucruri glorioase, dar îi blestemă și îi părăsește pe cei care săvârșesc răul. El e, înainte de toate, iubire! Iubire și iertare, înțelegi? între timp Gomerius, prins într-o luptă tăcută cu epilepticul, reușise să-i vâre între dinți o crenguță ceva mai groasă, culeasă de pe jos, ca să nu-și muște limba. întinzând o mână spre Inisius, Balamber observă: — Dar... omul ăsta... îl omori! Canzianus scutură din cap. Nu. Dumnezeul meu e milostiv; o să vezi că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un urlet cumplit. Apoi, metodic și în mod evident cu experiență, fără să se îngrijească de sângele care-l inunda tot mai mult, îi făcu alte incizii la rădăcina grumazului și pe umeri, până la subsuori și la șolduri, după care, vârându-și cu calm degetele în tăieturi, îl jupui, din câteva mișcări scurte, până la mijloc. Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe câmpul de luptă. Balamber evita să-și înfrunte dușmanii ce i se vârau în față ca să-l atace, eschiva teribilele lovituri de secure și de sabie și mergea mereu mai în adâncime, căutându-l, în confuzia care de acum nu mai era decât un masacru, numai și numai pe comandantul dușman. Când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de generozitatea lui. — Să nu-ți închipui că o să-ți mulțumesc, îi spuse pe un ton sumbru. Balamber ridică o mână, în semn de despărțire: — Du-te, o să mă ucizi altădată. Frediana încuviință cu o mișcare nervoasă a capului și vârî sabia în teacă. — Fie cum spui. Rămâne așa, atunci. Dacă o să ne mai întâlnim, unul din noi doi o să moară. își întoarse calul și, țâșnind în galop, se îndepărtă iute peste câmpie. Balamber mai rămase câteva clipe să-i privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
băiat grozav, îl cunosc, și sunt sigur că o să știe să îndrepte răul pe care l-a făcut“. Dar acela îmi dă un brânci și mă trântește. Băiatul profită atunci și o zbunghește ca un iepure. însă câinele i se vâră în față, îl trântește la pământ și îl înhață de gât. Vechilul, în locl să-l cheme, stătea cât era de mare cu picioarele depărtate, râzând de el cu mâinile în șolduri. Eu am dat fuga și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o barbă lungă, izbucni: — Eucherius, de ce ați făcut asta? Voiai deci să mă omori? Celălalt nu-i răspunse. îi țintuia, în schimb, cu o privire îngrijorată în ochii ce păreau imenși pe chipul slab, pe cei care îl capturaseră. Vârându-și sabia în teacă, Metronius îl împinse brutal spre un arin tânăr: — Ticălosule! Voiați să ne prăjiți de vii, ei? Dar nu v-a mers; și acum ai încurcat-o, prietene! Sebastianus, trimițându-i pe Maliban și pe Vitalius, muiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între ei deodată, în apărarea fostului său tovarăș: — Nu! Așteaptă! Nu poți s-o faci. E scris: Nu te mânia împotriva celor răi și încă: Cine ridică sabia... Metronius îl dădu deoparte. — Ține-ți gura, piază-rea! Divicone dădu să se vâre din nou între ei, însă Vitalius îl apucă de un braț și îl trase înapoi cu putere. Metronius trăsese sabia și era pregătit să-l lovească pe bagaud, când acesta, cu un glas plin de groază, strigă: Nu! Nuuuuu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu un glas plin de groază, strigă: Nu! Nuuuuu! Nu mă ucideți. Lăsați-mă în viață și o să vă spun unde-i Eudoxiu. Știu! Știu, vă spun! — Atunci, vorbește! îi porunci Metronius, apucându-l de părul lung, fără să-și vâre sabia în teacă. Sebastianus, care din nou se apropiase de el, îl întrebă cu mai puțină furie. — Deci? Ai grijă că viața sau moartea ta depinde de ce o să ne spui acum. Bagaudul răspunse fără să-și desprindă ochii de la sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în plină figură. Scăpând arma, făcu un pas îndărăt, apoi încă unul și se prăvăli pe jos. Se ridică însă imediat, iar privirea sa alergă febrilă prin iarbă, în căutarea săbiei. Ofițerul deja dusese mâna la a sa, dar Ambarrus, vârându-se între ei, întinse brațul să-l oprească. Stai, soldatule! Nu așa, ordonă scurt. Se întoarse apoi către Milone, care, din nou cu arma în mână, își pipăia falca. — Vrei să te bați cu el? îl întrebă. Sigur! răspunse acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
măsură stăpânit de mânie, încât nu-l mai vedea decât pe bagaudul care îl insultase și îl provocase, iar ura față de el era, de fapt, o ură față de toată mulțimea aceea de tăietori mizerabili de gâturi, față de destinul care îl vârâse în misiunea aceea stupidă și chiar față de Flavius Etius. De altfel, nu era, în mod cert, prima oară că lupta cu pumnii. Pentru acel tip de înfruntare, armata fusese pentru el o școală cât se poate de bună, iar aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cunoșteau pe Domnul. 13. Și iată care era felul de purtare al acestor preoți față de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se fierbea carnea. Ținînd în mînă o furculiță cu trei coarne, 14. o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculița, lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 15. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cele mai mici seminții ale lui Israel? Și familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminția lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbești astfel?" 22. Samuel a luat pe Saul și pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cel dintîi între cei poftiți care erau aproape treizeci de inși. 23. Samuel a zis bucătarului: Adu porția pe care ți-am dat-o, cînd ți-am zis: " Pune-o deoparte." 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ținea jurămîntul. 27. Ionatan nu știa de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă, a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s-au luminat. 28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mîinile noastre." 48. Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului. 49. Și-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pămînt. 50. Astfel, cu o praștie și cu o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi aparținuse. Sunt la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]