3,613 matches
-
ciocârlii. L-am întâlnit și pe Icar, un om ce și-a făurit aripi ca să scape din Labirint, dar zborul său i l-a frânt Helios. Ce soartă? A cutezat să zboare prea sus! Și atunci am realizat că amețeala văzduhului te poate ucide... Dar la un moment dat am fost întrebat: - Puiule, ce alegi să fii? Vultur sau ciocârlie? Am fost tentat să fiu vultur ca simt cum mi se umflă mușchii, dar am realizat că privirea lui e mereu
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
15-20 de instrumentiști care cum depășeau poarta grădinii își începeau programul. Bubuitul tobei mari, pe care o purta atârnată de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia; cel cu talgerele complecta zgomotul, iar sunetele flautului spărgeau văzduhul. Chioșcul din Grădina Mare era îndată înconjurat de noi copii care ne urcăm pe gărduțul verde cu linii gălbuie, care înconjura podiumul pe care se afla Orchestra militară. Lui Iancovici îi strălucea chelia, în bătaia razelor solare puternice a unei
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
cu flux de stea În spiritul meu ești binecuvântat PSALMUL 26 De cine mă voi teme când sunt doar duh De cine mă voi înfricoșa și-n vis Când fără de trup plutesc prin Paradis Sunt ca o pasăre plutind în văzduh De-ar naște împotriva mea oștire Nu se va înfricoșa inima mea Oricât ar fi viața ce vine de grea Nu voi accepta a lumii ploștire Auzi glasul meu cu care am strigat Miluiește-mă și ascultă Doamne Te caut
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
ci spre folositoare zăbavă dăruită sufletului. Musafirii părintelui veneau de la un alt loc de aducere aminte, de la Stejarul lui Andriuță, arborele care, după vreo cinci veacuri de înfruntare a stihiilor cerului, tocmai fusese doborât în ultima sa bătălie cu “balaurul” văzduhului. Basarabeanul venise cu stejărei din rădăcina altui bătrân vegetal, încă în viață peste Prut, ca să ducă mai departe, pe locurile strămoșilor din care el se trage, ștafeta timpurilor românești. Și în atmosfera aceasta plină de melancolia istoriei, vitregită însă de
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
De astăzi lui tăticu, de moarte, nu ie frică !” . . . . . . . .Cum de altfel, eu la rându-mi, i-am șoptit la căpătâi Alinuței, când cu ochii, spunea : Nu pleca !. Rămâi !” . . . Ei și . . .iată-n primăvară, fata tatii a-nflorit ! . . . Freamătă întreg văzduhul . . .bunicuța-ncet suspină, Fericită . . . că Alinuța-n astă zi, ne-a dăruit, Suflețelul ce ne-aduce, zâmbet, cântec și lumină ! . . . = 24 APRILIE 2010 = Orele 12,00 . Mulțumim bunului Dumnezeu pentru câtă bucurie a adus în casa fiilor noștri și în sufletele
SUFLEŢEL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358338_a_359667]
-
înfiorătoare. La ușă s-a creat busculadă, copiii n-au mai putut ieși, iar părinții de afară, în marea lor disperare, bulucindu-se unii peste alții, au blocat ieșirea. Au urmat scene apocaliptice. Părea că Iadul a coborât pe pământ. Văzduhul s-a umplut de țipetele de groază ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
PĂMÂNTUL VREA IUBIRE Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară Spre mari, oceane, văzduhul le-mpresoară! Dar, dragul de cunoaștere ne-a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim în poluare. Mor peștii -n apă și se despart de viață Pământul are
PAMANTUL VREA IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358465_a_359794]
-
spune Cartea Cunoașterii. Nu ai dreptul, să te amesteci! La pământ! Regentul i-a curmat calea, cu o rază de foc. -Vom vedea! amenință spectrul negru. Se auzeau bolboroseli și sunete neînțelese. Își chema în ajutor legiunile întunericului. Se întuneca văzduhul dar forțele binelui nu se lăsau înfrânte. Uniți în jurul regelui, l-au acoperit cu perdeaua din mătasea lunii, să pară invizibil. Toate sufletele blestemate ale morților își adunau armatele. Arătarea înfricoșătoare încerca, sa rupă piramida de lumină care proteja trupul
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
umblă doi E cumpănă în răsăritul zilei E cumpănă în miezul negrei nopți E cumpănă la cumpenele milei E cumpănă în toate și în toți E cumpănă-n protest și răzbunare E cumpănă-n respectele ce pier E cumpănă-n văzduh pe munți și mare E cumpănă și-acolo sus în cer Referință Bibliografică: E cumpănă-ntre ani ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 350, Anul I, 16 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile
E CUMPĂNĂ-NTRE ANI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357979_a_359308]
-
doamnelor! Voi sunteți Focul negru care arde acum nu numai sufletele noastre, vechi sau noi, tinere sau bătrâne, ci întreg pământul! Dar voi, doamnelor, voi ați fost odată Focul sacru care venea din cer, ca un stâlp luminos, tăind tot văzduhul! Am încheiat eu scurta mea intervenție, cuprinsă de o mare tristețe - Da, doamnă, aveți dreptate! Interveni în forță prima Femeie de serviciu, înfocată toată și plină de aur și purpură din cap până-n picioare. Femeia înseamnă foc, sânge și ogor
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
Aerul, ca de eter, umed și înmiresmat, îi dilata nările invadându-i plămânii. Mulțimi de pești ca de platină, isterici și jucăuși, ciobind oglinda apei...Tandre, guralive și delicate, păsările își ceremoniau împerecherea matinală. Îi mustea iarba crudă sub tălpi, văzduhul tot era flaușat de aburi și raze de soare. - E minunat aici, iată-mă!...În sfârșit!...exulta din toată ființa, eliberat din cămașa de forță a vieții citadine, departe de orașul pavat cu beton, armat cu oțel, învelit cu sticlă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
fiecare vad să prindă nadele aruncate pe furișul vârtejurilor de pripas. * Atunci te-am iubit de la un capăt la celălalt. Dimineața din ochii ferestrei poate depune mărturie. * Cât de frumos e cerul oprit în aripile păsărilor, cât de guraliv e văzduhul pe fruntea zilelor rămase! GEORGE BACIU Referință Bibliografică: CU GÎNDU-N BUZUNAR / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 656, Anul II, 17 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
Povestea iernii capătă în "Pastel de borangic" o nouă viață, aceea a umanului din noi care își trăiește la nesfârșit copilăria trecută. E aici un amestec continuu de îngeri, de alb și de "șiruri mari de nestemate" scoborâte din înaltul văzduhului înghețat, ca un tablou minunat și plin de vrajă al unui timp ce niciodată nu a ajuns să moară în noi. " MAGDALENA ALBU, Râmnicu Sărat „Versurile poetei Maricica Stroia sunt o revelație pentru mine. Poeziile sale însumează o poveste superbă
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
întru Hristos De aceea, când mergeți în munți Urcați cu grijă, să nu călcați pe vreun os! Iar de ajungeți acolo, sus în sihăstrie Nu vă mirați de auziți un cor de îngeri cântat cu măiestrie printre crengi sau în văzduh Sunt rugile cântate în nesomn Credinței, Tatălui, Sfântului Duh de călugării noștrii chemați Să poarte smeriți crucea dreaptă, biruitoare, Când trece Anticrist cu mânie mare Cu flăcări ieșindu-i pe nas Cu vorbe mincinoase amețitoare Cu lanțuri de aur, zornăitoare
TAINA DĂINUIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358208_a_359537]
-
dacă aș fi picurat inima pe ogorul cu maci ori aș fi renunțat să cerșesc otrava fără de care nu poți trăi sub cupola țurțurilor. Abia atunci te-am auzit strigând: te iubesc rebelo, te iubesc cu patima despletirilor din toate văzduhurile deodată, te iubesc din pur și simplu, doar din tot sufletul... ucide-mă! Referință Bibliografică: Te iubesc din pur și simplu / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 523, Anul II, 06 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
TE IUBESC DIN PUR ŞI SIMPLU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358187_a_359516]
-
Maicii Domnului amintește o minune care s-a făcut în Biserica Vlahernei din Constantinopol în timpul domniei lui Leon cel Înțelept (886-912). La una din sfintele slujbe ale zilei de 1 octombrie, la patru ceasuri din noapte, s-a arătat în văzduh, deasupra mulțimii credincioșilor, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu împreună cu Sfântul Ioan, înconjurată de oști cerești și mulțime de sfinți în veșminte albe. Avem mărturie de la Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și de la ucenicul său, Fericitul Epifanie pentru că amândoi văzând, s-
ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357541_a_358870]
-
și totuși cineva îmi pune o plasă/ și totuși, simt, mă aflu în exil./ Cum nu pot fi băgat nici într-o oală/ a vreunui mare sau mai mic partid,/ Eu stau între ciocan și nicovală,/ În jurul meu e un văzduh acid/ și un teren ce lunecă-n postate,/ Cum aș decide, n-ar mai luneca,/ Iar eu decid numai spre libertate,/ iar ea e tot la ce mai pot visa./ Decizia nu place, știu prea bine,/ Se cere implicarea în
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
stejar secular care domnea peste pusta fără margini. -Ce bine să fii întâmpinată de un cavaler, îmbrăcat cu pantaloni negri, strânși în cizme înalte, cu cămașă albă de în topit, cu guler rotund care decorează haină lungă și albastră că văzduhul, cu nasturi aurii, culeși bucată cu bucată din coroană soarelui. -Te poftesc, domnișoara Mauve, la un pahar de licoare din miezul zmeurii, bordo că ultima privire a amurgului de vară. Ia loc pe banca așezată la umbră stejarului și urmărește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
stejar secular care domnea peste pusta fără margini.-Ce bine să fii întâmpinată de un cavaler, îmbrăcat cu pantaloni negri, strânși în cizme înalte, cu cămașă albă de în topit, cu guler rotund care decorează haină lungă și albastră că văzduhul, cu nasturi aurii, culeși bucată cu bucată din coroană soarelui.-Te poftesc, domnișoara Mauve, la un pahar de licoare din miezul zmeurii, bordo că ultima privire a amurgului de vară. Ia loc pe banca așezată la umbră stejarului și urmărește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
eram copil și încă sunt, Mă întrebam, de unde vine oare În sufletul ce-l port fiorul sfânt? Și aerul parcă-mi șoptea fierbinte, Ca o fecioară neclintită-n duh, Inspiră-mă, până mai sunt cuvinte Și se umplea pământul de văzduh! ..................................................... De unde vii și eu odată, știu, O să mă duc, frumoasă poezie, Oricât ar fi în lume de târziu Mă odihnește gândul când te scrie... Referință Bibliografică: Mă odihnește gândul când te scriu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂ ODIHNEŞTE GÂNDUL CÂND TE SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357598_a_358927]
-
Faceți acest exercițiu doar pentru cîteva minute la început. O să amețiți. Energia proprie nu v-o cunoașteți - tocmai ați ... X. DANAELA - FULGII, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 432 din 07 martie 2012. Fulgii ... mii de fulgi au cotropit văzduhul, transformând totul într-o imensitate albă, pustie de oricare alt suflet pe o rază de câțiva kilometri. Soare! ... un soare puternic, ca de vară face fulgii să se așeze ușor și blând, ca o îmbrățișare, pe pământ. Stau în mijlocul eternului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
realmente o acceptare, un tandru: „Bun venit!” Și, dintr-o dată, cu ultimii fulgi, se întâmplă minunea. Printre fulgii mari și pufoși apar mici sclipiri care se transformă în steluțe din ce ... Citește mai mult Fulgii ... mii de fulgi au cotropit văzduhul, transformând totul într-o imensitate albă, pustie de oricare alt suflet pe o rază de câțiva kilometri.Soare! ... un soare puternic, ca de vară face fulgii să se așeze ușor și blând, ca o îmbrățișare, pe pământ. Stau în mijlocul eternului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
deplin, dar de fiecare dată, izbucnesc într-un plâns care nu contenește decât când ceva se rupe înlăuntrul meu. Dimensiunile se întrepătrund, încât nu mai știu unde sunt. INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
deplin, dar de fiecare dată, izbucnesc într-un plâns care nu contenește decât când ceva se rupe înlăuntrul meu. Dimensiunile se întrepătrund, încât nu mai știu unde sunt.INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
Unele spre altele se-nclină Le-aud cum șoptesc: -Mărita noasră Lună plină din misterul tău, din avutul tău domnesc te rugăm coboară peste noi jocul dansat în raza ta cu zestre ancestrală coboară harul, darul ne învrednicește cu puterea văzduhului să ne întărim să reușim să fim de folos culegătorului să putem schimba răul cu binele oftatul și plânsul cu surâsul găndul-adâncul tulburat, cu râsul pe tot întinsul Pământului în ciuda urâtului! Într-un târziu Tainice cărări se deschid Fulgerănd infinitul
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]