3,233 matches
-
Johnny Stompanato era, probabil, la jumătatea drumului spre Pedro și spera ca un anumit grăsan să supraviețuiască dimineții de azi. În partea opusă, lângă peretele din stânga, se derula adevărata afacere: doi bărbați cu aspect de mexicani numărau bancnotele dintr-o valiză plină cu bani, iar un om de-al lui Mickey și un om de-al lui Jack testau o pudră alb-bejulie, îndesată în pungi de hârtie, dintr-o altă valiză. Zâmbetele lor atestau calitatea mărfii. Buzz trase draperia și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doi bărbați cu aspect de mexicani numărau bancnotele dintr-o valiză plină cu bani, iar un om de-al lui Mickey și un om de-al lui Jack testau o pudră alb-bejulie, îndesată în pungi de hârtie, dintr-o altă valiză. Zâmbetele lor atestau calitatea mărfii. Buzz trase draperia și se alătură sindrofiei, vârând un glonte pe țeavă, ca să atragă atenția. Zgomotul determină câteva capete să se întoarcă, iar niște farfurii și pahare căzură pe jos. Dudley Smith zâmbi. Jack Dragna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acel gest. Se strânseră unul lângă altul, iar Audrey își îngropă fața la pieptul lui. Buzz cercetă dormitorul străin. Formulare de pașaport și teancuri de broșuri turistice cu America de Sud pe noptiere. Cutii cu haine de femei în dreptul ușii, lângă o valiză nou-nouță. Audrey căscă, îl sărută pe piept, ca și cum ar fi fost ora de culcare, apoi căscă din nou. Buzz o întrebă: — Iubito, Mickey te-a lovit vreodată? Un cap somnoros scuturat ca răspuns. — Vorbim mai târziu. Vorbim mult mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acolo niciodată... IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE În turnee — Cum era când plecai cu Sergiu în turnee? — El dădea câte o sută douăzeci de concerte pe an, în toată lumea, așa că am avut o viață foarte agitată, făceam tot timpul valizele, luam când un avion, când altul, eu cu pân zele de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mersul trăsurii lor, dar i se părea că undeva înainte, aude și vede echipagiul diabolic al fetei: Mika-Le în panerul vechi al 22 23 dag-cart-ului de țară, tras de mânjii mărunți, ce duceau grăbit încărcătura lor ușoară: fata puțintică și valiza ei de școlăriță, în care erau, desigur, cele două rochii cu care o văzuse Mini de două ori și cele două albumuri cu schițe pe cari i le arătase. Acele scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate pe fonduri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe respectivii gentlemeni de pe locurile rezervate, madame-sahib cu un aer nemulțumit, mergând în fața hamalilor care le poartă valizele pe cap, familii de țărani care dorm câte trei generații într-un singur rând cu bagajele sub cap, gardieni metiși cu un aer pompos, care se grăbesc să verifice certificatele de încărcătură sau să repartizeze un compartiment, și mulți alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clasa întâi. Găsindu-și compartimentul marcat cu un cartonaș dactilografiat, urcă treptele metalice, trag zăvorul ușii masive de lemn, închisă la culoare și pătrund într-o cabină cu miros stătut, de sudoare și de mobilier încins. Hamalul pune cele două valize în plasa pentru bagaje, este plătit, își ia rămas-bun și pleacă. Imediat, se întind mâini pe fereastră să le ofere nuci și să ceară de pomană. Trenul s-a pus deja în mișcare, rulând încet de-a lungul peronului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt aliniate Rolls-Royce-uri, ai căror șoferi așteaptă în picioare, în livrelele lor gri dungate, cu garnitură roz, culoarea caracteristică Fatehpurului. Doamnele și servitoarele lor, urcă în primele șase mașini închise, cu draperiile lăsate, astfel încât să fie ascunse privirii pe drum. Valizele, geamantanele de pai, echipamentele de badminton și eunucii urmează în cele patru mașini. Odată ce fiecare și-a găsit locul și hijra au fost trimise înapoi după eventualii piepteni uitați, bijuterii, medicamente și șaluri, cortegiul pornește încet. Destinația lor este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
membrele zenanalei coboară din mașini, ca infanteria dintr-un tren ce transportă trupele. În câteva minute, iau în stăpânire zona, instalează plasele de badminton, mesele și scaunele, cutiile elaborate pentru mâncare și samovarele, acestea din urmă în mijlocul unor fortificații de valize din pai. Când un grup dornic de aventură se desprinde și pleacă la plimbare, hijra trebuie să meargă înainte cu fluiere și steaguri mari, roșii, semn pentru trecătorii din partea locului să țină ochii în jos, cât trec femeile palatului. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cineva s-a trezit cu el la Cannes, altcineva l-a întâlnit pe un iaht la Cap d'Antibes. În cele din urmă, a ajuns aici și ar fi putut la fel de bine s-o facă și călătorind ascuns în vreo valiză, din câte știe Firoz. Zice că are douăzeci și unu de ani, dar oamenii nu-i dau mai mult de șaptesprezece. De fapt, nu i-ar fi păsat nimănui câți ani are, dacă n-ar fi fost acea proeminență devenită deja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ori de câte ori docherii strigau unul la altul, să rotească scripeții. Mașina era ridicată și balansată deasupra capetelor celor prezenți acolo, o umbră mare, neagră, tresărind deasupra cheiului. Bobby aude o exclamație și vede două englezoaice dându-se la o parte. — O, valiza! Bobby face un pas înapoi și salvează o valiză mică, pe care i-o întinde (ridicându-și pălăria) unei doamne în vârstă. Este răsplătit cu un zâmbet grațios. — O, vă mulțumesc, sunteți foarte amabil. Nu este nevoie să-mi mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mașina era ridicată și balansată deasupra capetelor celor prezenți acolo, o umbră mare, neagră, tresărind deasupra cheiului. Bobby aude o exclamație și vede două englezoaice dându-se la o parte. — O, valiza! Bobby face un pas înapoi și salvează o valiză mică, pe care i-o întinde (ridicându-și pălăria) unei doamne în vârstă. Este răsplătit cu un zâmbet grațios. — O, vă mulțumesc, sunteți foarte amabil. Nu este nevoie să-mi mulțumiți. Acum ați sosit? — Da, cu Viceroy. Și dumneavoastră? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de fiecare dată când ridică țigara, se simte ca un explorator. Oricât ar încerca, Jonathan tot nu poate beneficia de un nivel primar de intimitate, este greu de obținut pe un vapor. Bagajul său este o dezamăgire, constând dintr-o valiză plină de sticle, în care se află un lichid maro, alcoolizat, și o alta mai mică, plină de rufe murdare. Racheta de tenis aplatizată, o pușcă, niște muniție și craniul unei căprioare, constituie întreaga sa avere și odată ce a golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să nu mă mai întorc de-acolo niciodată... În turnee — Cum era când plecai cu Sergiu în turnee? — El dădea câte o sută douăzeci de concerte pe an, în toată lumea, așa că am avut o viață foarte agitată, făceam tot timpul valizele, luam când un avion, când altul, eu cu pân zele de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
atingă, în această privință, cele mai înalte culmi. Avea chef să-l simtă satul că-i mîrlan? Făcea mofturi la mîncare, făcea mofturi la culcare. Iar, dacă apărea un șef mai mare decît dînsul, era în stare să-și ia valiza și să doarmă-n gară. Pe adevăratelea, asta înseamnă să fii șef. Întreaga școală mirosea a mucegai. Cuprinzînd numai lățimea ferestrei, cancelaria era proaspăt văruită. Ocupată cu o masă jegoasă de sub care se ițeau, desperecheate, scaunele, pereții ei aveau ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îți dau voie să mă Înjuri și de mamă.” Lică spălase apoi pijamaua Blondului cu săpun de casă verzui, care mirosea a pelin. Nici cu masa nu se descurcaseră responsabilii taberei. Pentru Început, fiecare trebuise să mănânce - În dormitor, pe valiză - ce avea de-acasă. Pe Lică nu-l chemase nimeni să pună laolaltă ce-aveau de mâncare și să se bucure Împreună de toate. Cei doi veri rămăseseră și ei cam stingheri. Își desfăceau pungile În tăcere. Pe patul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași: le Împărțeau țigări, lame de ras, pixuri și hârtie de scris, papiote de ață și ace, oglinjoare, cioturi de săpunuri pentru bărbierit, conserve ce până atunci zăcuseră pitite În valizele de lemn, cărți de joc cu femei goale (astea erau numai Împrumutate, sub cuvânt de onoare că aveau să fie Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mințile. Cu mâinile sub cap, soldatul Cătănuță oftă. Abia aștepta să plece fericiții: Îl enervau și-l oboseau. Primi și el, de la unul dintre ei, o cutie cu compot de gutui și una cu tocană de legume. Le vârî În valiza de lemn pe care o ținea sub pat. A doua zi, trei sferturi dintre soldați plecară către casele lor. Era o liniște nelalocul ei, barăcile deodată se făcuseră uriașe și pustii. Se auzea pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor, iar lătratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult mai des decât ei - locurile lor de baștină erau câteva sute de kilometri spre nordul țării - și totdeauna Împărțeam până și ultima firimitură. Mai ales prăjiturile mamei Îi dădeau pe spate și, când le primeam, se făcea coadă la valiza mea soldățească de lemn. Ne promiseserăm unii altora c-o să ne nășim, eram convinși că urma să ne strângem cu toții În fiecare an, decenii multe la rând, ca să ne Îmbătăm și să ne povestim Întâmplări Înflorite din armată. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În Împrejurimile Satului cu Sfinți și sălășluia Într-un afund de pădure. Nicu Fieraru, ultimul prieten În viață al Însinguratului Nae, Îi făcuse o cruce zdravănă din fier, o Înfipsese Într-un soclu de beton și sub ea Îngropase o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de pantofi, una de nădragi, o cămașă, o pălărie și niște șosete desperecheate, căci nu găsise prin cocioaba cu acoperișul prăbușit două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu, deși de obicei nu spuneam lucruri de genul „nu, într-adevăr“. Am întrebat doar așa, am adăugat. Fir-ar al dracului! m-am gândit foarte dezamăgită. Slavă Domnului că-mi adusesem Valiumul cu mine! Va trebui să-ți controlăm valiza, a spus doctorul. Sper că nu te deranjează. Deloc, am zâmbit eu plină de grație. Bravo mie că ascunsesem Valiumul în geantă! — Desigur, va trebui să-ți controlăm și geanta, a adăugat el. O, nu! Ăăă, da, sigur, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine și să sper - la faza asta am chicotit nițel - că nu-mi vor face și o percheziție corporală. Mi-a înghețat sângele în vine. Se putea să-mi facă și o percheziție corporală. Uite cât de conștiincioși fuseseră cu valiza și cu geanta! Ei, m-am gândit, o să refuz percheziția corporală! Cum îndrăznesc? între timp, însă, unde puteam să pitesc sticla? Haina mi-o lăsasem la recepție, iar alte buzunare nu aveam. Aproape nevenindu-mi să cred, mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prin dormitorul minuscul întreaga și foarte generoasa ei garderobă. Ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte că trebuia neapărat s-o rog să-mi facă loc măcar pentru o parte din lucrurile mele care continuau să stea înghesuite în valiza de pe podea. —Ce zici, Rachel? m-a întrebat Chaquie. Costumul Jaeger cu eșarfa Hermès? — Ăăăă, poate ceva mai puțin formal, i-am sugerat eu cu jumătate de gură. N-ai o pereche de blugi? —BLUGI! a izbucnit ea în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră a scurtei vacanțe la munte, prima cafea cu lapte. O cafea cu lapte, dom’le! Nu e așa o grozăvie, la munte sunt vaci, lapte, unt, smântână, ar trebui să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
librărie. Joi, excursie la castel, lectură, plimbare pe la vile, prin oraș, prin parc, pe la poștă. Duminica la munte are ceva ascuns, batjocoritor parcă, se smiorcăie, alintată. Orele se târăsc, într-un soi de provocare mocnită, ostilă. Poți să-ți faci valiza încet, fără grabă, ca într-o zi oarecare. Habar n-ai de unde încotro pleci, nu știi ce oră ce tren ce localitate, te lași, conform pactului, în voia neantului. Tolea Voinov va petrece la munte o săptămână plictisită. O așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]