1,700 matches
-
sus). Acesta se materializa într-o funcție socială care făcea din masă semnul apartenenței la o aceeași civilizație, civilizația vinului. IV. Vinul în Comunitatea Europeană În Europa vinurile au fost întotdeauna de o mare diversitate, iar vinul a fost mereu valorizat într-un mod special (atât în sensul economic, cât și în cel cultural al termenului). Pentru a ne referi la trecut, putem distinge între podgoriile țărănești, care se orientează tot mai mult către o policultură care are în vedere producția
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
reproduce efectiv comportamentul modelului. Distincția subliniază faptul că oamenii nu transpun în comportamente tot ceea ce învață. Prin urmare, o discrepanță accentuată între achiziție și performanță poate să apară atunci când comportamentul achiziționat de subiect nu are valoare funcțională ori nu este valorizat social. Invocarea proceselor imitative în sociologia modei reflectă traseul științific al acestui concept. Dacă, la începutul secolului XX, fenomenul propagării modei era explicat prin intermediul imitației-instinct, după 1960 asimilarea unor comportamente vestimentare a fost explicată prin teoria învățării sociale. Astfel, sociologul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
expresii precum "habitusul purtării hainelor" (A. Bălășescu, 2007/ 2008, 79) sau "habitusul hainelor" (J. Entwistle, 2006b, 51) tocmai pentru a sublinia modul în care habitusul predispune indivizii în alegerea unui anumit tip de haine: de exemplu, clasa de mijloc va valoriza calitatea, și nu cantitatea (ibidem). Clasele sociale se disting atât prin tipul, cât și prin cantitatea de capital pe care îl dețin. Grupurilor care au urcat în ierarhia socială prin educație le pot lipsi bunul gust al potrivirii cu cei
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
componente ale feței sociale, circumscrise indivizilor cu capacitate financiară. În acest sens, putem să identificăm în ce măsură aceste fețe sociale ale semnalizării bogăției sunt larg distribuite în structura societății, dând seama de mobilitatea ascensională, sau din contră, acestea simboluri sunt slab valorizate în favoarea celor non-materiale (E. Goffman, 1959/2003, 66). Însă structurile sociale, atrăgea atenția Erving Goffman, adresându-se în 1982 Asociației Americane de Sociologie, nu determină înfățișările standard, ci doar ajută la selecția lor dintr-un repertoriu deja existent. Cărțile de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a celorlalți". Ea este însoțită de o căutare mai intensă de informații: colegii sunt mai mult solicitați. În fapt, investiția în diferitele domenii ale vieții va explica reacțiile subiecților față de un decalaj între așteptările lor și realitate. Noii salariați care valorizează domeniul vieții personale se dezangajează față de organizație. Dimpotrivă, cei care valorizează domeniul social dezvoltă o căutare intensă de informații. Concluzii Socializarea organizațională este deosebit deofertantă. Pentru individ, ea constituie o tranzacție în care trebuie să-și restructureze sistemul de reprezentare
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
informații: colegii sunt mai mult solicitați. În fapt, investiția în diferitele domenii ale vieții va explica reacțiile subiecților față de un decalaj între așteptările lor și realitate. Noii salariați care valorizează domeniul vieții personale se dezangajează față de organizație. Dimpotrivă, cei care valorizează domeniul social dezvoltă o căutare intensă de informații. Concluzii Socializarea organizațională este deosebit deofertantă. Pentru individ, ea constituie o tranzacție în care trebuie să-și restructureze sistemul de reprezentare și să se adapteze la noul mediu, trebuie să construiască un
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
de inserție de tip "precar" sau "selectiv", în timp ce nivelul bunăstării tinde să se mențină la subiecții care dezvoltă un proiect profesional de "mobilitate" sau "nedeterminat"". Se observă, în plus, că reducerea bunăstării psihologice se manifestă în principal la subiecții care valorizează puternic sfera profesională. Acest rezultat în sine nu este surprinzător, dar el confirmă interesul asupra sistemului de activități și al modelului de om orientat de acesta. 3.2. Strategiile utilizate și rolul suportului social (Hajjar, Beelitz, Baubion-Broye, 1993) Scopul cercetării
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
chiar și dacă nu există interese obiective diferite. Această cunoaștere definește identitatea socială a individului, care se înscrie într-o dimensiune de comparație inter-grup. Știind că identitatea socială nu poate fi decât pozitivă, individul va avea tendința de a-și valoriza propriul grup și a devaloriza celelalte grupuri. În modelul identificării sociale, apartenența la un grup se operează pe o bază cognitivă (cunoașterea apartenenței). Indivizii își structurează percepția despre ceilalți și despre ei înșiși prin intermediul acestor categorii sociale abstracte. Ele sunt
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
cu responsabilii ierarhici. Patru modele (fuziune, afinități, negociere și retragere) exprimă patru forme de implicare în mediul de muncă. 4.1. Modelul fuziunii Acest model privește muncitorii specializați. Acești salariați au puține responsabilități personale, puține perspective, puține atuuri individuale. Ei valorizează colectivul și atenuează diferențele care i-ar putea amenința. Unitatea este o valoare forte. Șefii sunt recunoscuți ca necesari deoarece contribuie la menținerea acestei unități. 4.2. Modelul negocierii Este mai ales al profesioniștilor și al cadrelor. Relațiile cu ceilalți
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
factorială realizată pe datele culese într-o sută de întreprinderi permite degajarea a două dimensiuni: • integrarea colectivă. Ea "determină fundamentele încorporării indivizilor într-un mediu de lucru". Două moduri de integrare se diferențiază: un mod de integrare prin reguli care valorizează statutul vs. un mod de integrare prin interacțiune care privilegiază dezbaterea în grupuri; • sociabilitățile. Se opun situațiile de relații intense cu colegii și situațiile în care relațiile sunt evitate. Apoi, analiza statistică permite degajarea a șase logici identitare. Patru modele
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
reluare a ceea ce se considera a fi semn al unei irepetabile experiențe. 13. Praxis și theoria În cele din urmă, să evaluăm rolul care i-a fost acordat filosofiei în raport cu ansamblul modelului cultural bizantin, al înțelesurilor sub care a fost valorizat actul filosofării în mentalul bizantin. Desigur, au existat evoluții și schimbări în felul de a percepe valențele filosofiei, însă dincolo de acestea, se poate identifica ceea ce a fost mereu prezent ca premisă, o atitudine constantă în a acorda o anume poziție
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
asimilarea conținuturilor, astfel încât să dezvolte structuri operatorii, afective, motivațional, volitive, atitudinale (acomodarea); - de a dirija asimilarea tehnicilor de activitate intelectuală o dată cu informațiile; - de a forma modul de gândire specific disciplinei respective de învățământ și modul de gândire sistemic; - de a valoriza conținutul obiectului de învățământ, structurând comportamentele raportate la valori; - de a comunica fluent, expresiv, coerent. Planul creator: - de a adapta conținuturile specificului dezvoltării psihice stadiale a elevilor; - de a stimula dezvoltarea maximală a potențialului fiecărui copil prin asimilarea conținuturilor; - de
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
propuse. Cadrul didactic concepe și utilizează multiple forme și tipuri de evaluare a realizărilor elevilor, punând accent pe evaluarea formativă și pe autoevaluare. În procesul de organizare a situațiilor de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic colaborează permanent cu ceilalți colegi favorizând și valorizând activitatea în echipă. Principiul II Cadrul didactic cunoaște elevul și îl asistă în propria dezvoltare Cadrul didactic folosește instrumente eficiente de cunoaștere a personalității elevului precum și a influențelor mediului școlar, familial și social asupra dezvoltării sale. Cadrul didactic își fundamentează
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
1560: 4r) b. arătarea a dooa venireei lui (CC2.1581: 536) (21) a. însușu acela judecătoriulu dereptu (CC2.1581: 40) b. toată a moșilor limba(PH.1500−10: 18r) Construcțiile cu articol hotărât inferior arată că trăsătura [+ definit] se poate valoriza prin operațiunea de ACORD la distanță, opțiune eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Simbolurile u și i marchează caracterul neinterpretabil (engl. uninterpretable), respectiv interpretabil al unei trăsături. (46) [uF] [1]: uninterpretable, valued [iF] [1]: interpretable, valued [uF] [ ]: uninterpretable, unvalued [iF] [ ]: interpretable, unvalued Adger și Svenonius (2011) propun o perspectivă ușor diferită asupra trăsăturilor valorizate în gramatica minimalistă; astfel, valorizarea este o trăsătură de ordinul al doilea ("a feature is not merely valued or unvalued, but rather is valued as something, valuation is strictly speaking a function rather than a property", Adger și Svenonius 2011
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
D0 a articolului; e.g. articolul hotărât și nehotărât din engleză (49a-b) sau articolul nehotărât din română (49c): (49) a. the man (engleză) DEF om b. a man un om c. un om (română) Articolele sunt specificate lexical pentru valoarea [+ / - definit], valorizând, astfel, trăsătura centrului D0; trăsăturile gramaticale (), nespecificate lexical, se valorizează prin ACORD cu centrul substantival al grupului nominal: (50) DP DP qp qp D NP D NP [i+def] [1] 4 [i-def] [1] 4 [i] [SG, MASC] [2] [i] [SG
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
49a-b) sau articolul nehotărât din română (49c): (49) a. the man (engleză) DEF om b. a man un om c. un om (română) Articolele sunt specificate lexical pentru valoarea [+ / - definit], valorizând, astfel, trăsătura centrului D0; trăsăturile gramaticale (), nespecificate lexical, se valorizează prin ACORD cu centrul substantival al grupului nominal: (50) DP DP qp qp D NP D NP [i+def] [1] 4 [i-def] [1] 4 [i] [SG, MASC] [2] [i] [SG, MASC] [2] the man a man [u+def] [1] [u
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că sunt sufixe (ca în română, norvegiană, suedeză, feroeză, v. Julien 2005: cap. 2) sau prefixe (ca în ebraică și arabă, v. Danon 2010; Hoyt 2008) (v. Nicolae 2015a pentru detalii). În structurile cu afixe definite, trăsătura centrului D0 se valorizează prin ACORD cu substantivul definit. (51) a. cartea (română) b. ha-sepr (ebraică) DEF-carte (52) DP qp D NP [i+def] [1] 4 [i] [val][2] carte-a ha-sepr [u+def][1] [u] [val][2] ACORD După cum se poate observa, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
proiecția TOP plasează într-o relație de temporalitate subevenimentul exprimat de vP cu subevenimentul exprimat de VP. Din punct de vedere sintactic, TO (la fel ca TS, care exprimă temporalitatea principală a propoziției) este înzestrat cu trăsături nevalorizate, care se valorizează prin ACORD cu cel mai apropiat DP din domeniul de c-comandă (complementul lui V). Astfel, prin ACORD, trăsăturile u ale centrului TO se satisfac și trăsătura uT a DP-ului obiect se șterge; relația dintre centrul TO și DP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
discrete nonsincretice, proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în grupuri distincte a categoriilor de mod, timp și aspect se justifică pe considerente empirice; trăsături precum [indicativ / subjonctiv] / [trecut / prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de deplasare a verbului în limbile romanice susțin ideea că valorizarea trăsăturilor verbale se realizează prin procesul de ACORD; reluând comparația dintre română și italiană, este clar că în ambele limbi forma verbală sintetică intră în relație cu centrul MOOD0, valorizând trăsătura interpretabilă [iMood] [] ca [iMood] [Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă doar în română procesul de ACORD se asociază cu deplasarea verbului sintetic la proiecția MOOD, ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a acestei categorii în română 3.1.2.4
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
varietate de v42. O posibilă reetichetare a proiecției VOICEP este vVoice, însă considerăm că nu eticheta atașată proiecției este relevantă, ci mai degrabă următoarele fapte: (i) proiecția unui Grup al Diatezei este bine întemeiată empiric, întrucât opozițiile de tipul activ-pasiv (valorizând o trăsătură interpretabilă, dar nevalorizată [iVoice][] a centrului VOICE 0) se manifestă în mod evident în sistemul verbal (nu doar în cel românesc); (ii) această proiecție este o formă de vP - deci ipoteza că vP reprezintă faza lexicală inferioară 43
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pentru mod (indicativ), timp (prezent), aspect (imperfectiv - formele de prezent sunt imperfective din punct de vedere aspectual 44). Reprezentarea (80) surprinde etapa în care VP este deplasat în [Spec, VOICEP] și se angajează în relații de ACORD cu centrele flexionare, valorizând trăsăturile interpretabile ale acestora: (80) MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Ind][3] qp T0 ASPP [iT][Pres][2]qp ASP0 VOICEP [iAsp][Imp][1] qp ACORD VP VOICE' ACORD 4 .... ACORD citește [uAsp] [Imp][1] [uT] [Pres] [2] [uMood] [Ind
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
perfect, 1SG) e. j'aurais mangé (condițional, perfect, 1SG) (franceză) În structurile în care apare auxiliarul avoir, se observă că forma verbului lexical rămâne constantă (mangé), iar auxilarul se schimbă în funcție de mod și de timp. Cu alte cuvinte, inserția auxiliarului valorizează trăsăturile de timp și de mod, verbul lexical nefiind angajat în acest proces. Din contră, dacă analizăm auxiliarele românești, observăm că valorile sintactice marcate de acestea sunt modul și modalitatea; de exemplu, în perechea minimală de mai jos, auxiliarul voi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
intuiția că funcția principală a auxiliarelor românești este de a marca valori de mod și/sau modalitate este corectă, fapt care explică în mod direct deplasarea înaltă a verbului lexicalîn structuri analitice în română (cf. (85)-(86) supra): verbul lexical valorizează trăsăturile de timp (și aspect), întrucât auxiliarul este înzestrat cu trăsături de mod/modalitate și nu cu trăsături de timp. Spre deosebire de română, în franceză verbul lexical rămâne în domeniul vP (88), dat fiind că auxiliarul satisface în mod direct atât
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]