1,940 matches
-
fost inclus în programul competiției, probele similare feminine au fost recunoscute ca discipline olimpice în 1960, la Jocurile de la Squaw Valley), -mască A MUZICII (majoritatea dansurilor primesc acompaniament de la două sau trei tipuri de muzică, de la bolero, la tangou, la vals, la rock etc.), -mască A LUMINILOR (cromatica spoturilor de luminare; o problemă esențială rămâne succesul sau insuccesul unui sportiv ori al unei echipe, în funcție de relația cu lumina naturală, ori cu lumina artificială: la baschet, lumina din tavan a sălii, a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
influențezi curtea. Mă întrebam dacă-și bătea joc de mine. Mi-am adus aminte cum glumise într-o zi: "Profesore, mi-a spus, imaginează-ți că sala de așteptare e o sală de bal, că orchestra e gata să atace valsul și tocmai atunci se apropie un valet care-ți șoptește la ureche: Trenul a sosit și vă așteaptă. Ce porunciți?" Iar dumneata să răspunzi: "Să-l mai țină pe Robespierre, să nu-i taie capul până ce nu dansez un vals
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
valsul și tocmai atunci se apropie un valet care-ți șoptește la ureche: Trenul a sosit și vă așteaptă. Ce porunciți?" Iar dumneata să răspunzi: "Să-l mai țină pe Robespierre, să nu-i taie capul până ce nu dansez un vals cu femeia aceea care-și ține trenciul pe umeri"..." Acum ce glumă mai punea la cale? Am ieșit și am lăsat-o în pace. M-am dus pe peron și pe urmă din nou la marginea mlaștinii. În timp ce vântul începea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
MIHAIL DRUMEȘ INVITATE LA VALS PARTEA ÎNTÎI 1 Totul s-a sfîrșit: nu-mi rămâne decât să mă sinucid. Sânt ferm convins că orice aș face de aici înainte nu rezolv nimic. Așa că, neavând încotro, mă văd silit să-mi plec steagul în fața morții. Sinuciderea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atenția erau ochii ei mari și luminoși, atât de luminoși cum nu mai văzusem alții și nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi așezați sub bolta frunții. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea roșind brusc ca și cum ar fi spus ceva neîngăduit. Se gândise desigur la compoziția lui Weber pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă, pe capul cuiva. ― Îi privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec și nostalgie. Mihaela, recunoscând bucata, tresări și se îmbujoră la față de plăcere: ― A, L'invitation à la valse de Weber, cântată de orchestra lui Stokowsky... S-o ascultăm... e minunată!... Într-adevăr, era o minune cântecul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care mi-o aruncase în brațe, o minune dragostea, și viața ― o minune! Nu știu dacă în clipa aceea mai exista ceva pe lume care să nu fie tot o minune. ― Îți amintești seara aceea când m-ai invitat la vals? mă întrebă ea. De atunci ai intrat în viața mea. Când o invitasem la vals? În care seară? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca să nu-i spulber o iluzie la care poate ținea, i-am bătut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dacă în clipa aceea mai exista ceva pe lume care să nu fie tot o minune. ― Îți amintești seara aceea când m-ai invitat la vals? mă întrebă ea. De atunci ai intrat în viața mea. Când o invitasem la vals? În care seară? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca să nu-i spulber o iluzie la care poate ținea, i-am bătut în strună: ― O da... cine poate să uite seara aceea! ― Și cu toate astea ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mereu cu poloneza, nesuferitule! ― Ce voiai să fac? Se ținea scad de mine... A! Acum îmi aminteam, mi se trăsese o pânză de pe ochi. Mihaela nu era alta decât bruneta din grupul celor trei fete. E adevărat, o invitasem la vals îndemnat de Aurora, colega de la Drept, care de altfel mi-o și prezentase. Mi-am adus aminte că la început îmi șoptise: ― A, L'invitation à la valse, gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. Dar cum se făcea că n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai îndrăznit să recite. Ea n-a stăruit și a continuat să susțină singură tot programul, declamând din Musset, Vigny, Gauthier, Verlaine, Samain, Arvers. Mai ales sonetul lui Arvers ne impresionă adânc. În timp ce spunea versurile, cânta la pian unul din valsurile postume, atât de nostalgice, ale lui Chopin. Mon îme a son secret, ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu. Le mal est sans espoir, aussi j'ai dû le taire Et celle qui l-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sânt mulți ani de-atunci, o țărancă octogenară mi-a spus: domnișoară frumoasă, să te păzească Dumnezeu și Maica Precista de dragostea neagră. La vârsta aceea n-am înțeles despre ce era vorba. Acuma știu prea bine. Invitația ta la vals n-a fost decât actul de naștere al acelei iubiri negre care sfârșește cu moarte. Sânt sigură că nu te-ai așteptat la un asemenea deznodământ, dar tot pe atât de adevărat că nici nu l-ai putut împiedica. Rămâi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ai parte?!? Și că, într-un așa context, Funeralii fericite, de Adrian Lustig, m-a fericit prin colecția sa de gaguri șampanizate (împletind comicul de replică și situație cu cel de caracter, într-un savuros amestec de Amălie Poulain, Titanic vals și Două loturi)!? Văzând că astfel de crize mă încearcă periodic, mi-am spus că, poate, la urma urmei răul o fi, în egală măsură, și înlăuntrul așteptărilor mele. În ce-ul care se îndreaptă somnambulic spre dizgrațiosul hipnotizant. Pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Vitoria Lipan, Fefeleaga, chiar și Chirița - sau, în special, figurile purității și (dăruirii) feciorelnice mai mult sau mai puțin senzuale (Adela, Olguța, Monica, Sașa Comăneșteanu, Lina, Ana lui Manole, Otilia, Maitreyi, Ana lui Ianke, Tincuța lui Scatiu, Gena din Titanic Vals, Haia Sanis, Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
solist al Filarmonicii George Enescu din Iași. Merita. Aici mă opresc și ui tându-mă în oglinda timpului, revin la Ismail. Alexandru Marian. Un nume care ar merita mai multă recunoștință și recunoaștere culturală. Poate că, după gălățeanul Ivanovici, creatorul nemuritorului vals Valurile Dunării, tulceanul Alexandru Marian ascuns demult timp sub pământul veșniciei în cimitirul din Ismail așteaptă încă paginile cuvenite marilor oameni. Mergând la Ismail, la o cofetărie cu rang de cafenea mi l-a arătat Costică. Se așeza la o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
însurase cu o domnișoară din părțile locului și îi dăruise Dumnezeu un copil, o fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment pe care, durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
prin artă a nedreptății pe care o trăia. Vânzând o bucată de vie, cu banii obținuți a plătit transportul formației până la București. Aici, în fața Palatului regal, la ieșirea Altețelor Sale, fanfara a cântat în premieră absolută Marșul Carol și apoi Valsul Regina Maria. Cine sunt artiștii militari? Ce se întâmplă? - a întrebat emoționată de gest regina. Un aghiotant, cunoscător al motivului prezenței fanfarei din Ismail la București, i-a relatat istoria “Părăsitei”. Vă rog să-l chemați aici pe domnul căpitan
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
chemați aici pe domnul căpitan Marian. Da, majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor de pe umeri, acesta nu mai e căpitan. Mda. Vă rog să-i exprimați compozitorului Alexandru Marian rugămintea de a cânta și pentru Noi valsul durerii sale, Părăsita. În tot acest răstimp Regele era foarte atent la dis cuție. A ascultat și el cântecul oprind cu greu lacrima care dădea să izvorască în colțul ochilor. Și, după ultimul sunet, între perechea regală și grupul alămurilor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Dostoievski și pe Stendhal cu D'Annunzio sau cu Pierre Loti, pe Caragiale cu Damian Stănoiu, pe Sadoveanu și Rebreanu cu Octav Dessila și Drumeș. Mă împărțeam între Bacovia și "București, orașul prăbușirilor", alternam "Roșu și negru" cu "Invitație la vals", pe Gogol cu Erich Maria Remarque (foarte în vogă), pe Dante cu "femeile celebre". După "Menuetul", am citit toate romanele lui G. M. Vlădescu. După "Medeleni", nu mi-a scăpat nimic din pelteaua romanțioasă a lui Ionel Teodoreanu. Am luat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce-i cu tine? de ce te frămînți atîta? doar nu vine maică-ta cu avionul, se Întorc stăpînii și nimic mai mult... Dar de cum văzu că se deschide ușa avionului, Își scoase chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista din pricina unor lucruri care n-ar fi trebuit să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă, amînÎnd-o pentru altădată și Începu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la bucătărie, aducînd-o acum cu el și ținînd-o strîns de braț. aproape lipită de impecabilul său bluzon alb, pe negresa Concepción de los Reyes, pentru ca toată lumea s-o vadă, s-o admire și s-o aplaude. „Hei, Carlos, pune niște valsuri creole! strigă adresîndu-se unuia dintre invitați; trebuie să creăm ambianța potrivită pentru numărul care urmează! Iar artista acestui număr este aici, de față, uitați-o!“ Concepción de los Reyes nu știa ce să mai creadă. Biata bătrînă schiță un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cân tece klezmer, asistată de un con trabas și-un acordeon. Am spălat cu bere mirosind a ghimber amărăciu nea acumulată în timpul zilei (veneam direct de la Auschwitz), ascultând acele linii melodice care adu ceau când cu sârbele noastre, când cu valsurile vieneze, și-am mâncat apoi pui cu miere și scorți șoară. La o masă foarte lungă, vreo treizeci de femei, cele mai multe cu inconfundabila, dar inefabila figură orientală a evreicei, petreceau pe rupte, miș când din cap fericite în ritmul muzicii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe pieptul lui, aproape răsturnându-l. Cu cât e mai simplu creierul, cu atât mai lentă e uitarea. La o râmă, poate că iubirea nu s-ar stinge niciodată. Mark luă lăbuțele animalului său și începu să danseze cu el vals, fără prea multă convingere. —Uită-te la amărâta asta! Nici măcar nu știe cine nu e. Cineva a dresat-o să fie cățeaua mea și acum nici măcar nu mai știe cine altcineva să fie. Presupun că o să trebuiască să am grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-mi ling copilul. Și au venit alte și alte zile și nopți, din care țin minte mai ales umbrele noastre profilate noaptea pe peretele roșu al livingului. Noi mergând prin casă, în tot soiul de pași ciudați - ritm de vals, mers încet, mers rapid, legănat -, așa cum dictează corpul lui Eric și plânsul sau suspinul lui Eric, și râsul sau gânguritul lui, și căderea lui în somn în brațele mele, cu cea mai mare încredere pe care un corp a avut
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
fac fișe pentru manualul de etică și legislație în jurnalism, pe care l-am publicat doi ani mai târziu. Cristian traducea și el, cu Vladimir jucându-se pe patul din spatele lui sau în scăunelul înalt, portocaliu : la ordinea zilei era Valsul câinilor de Andreev, care s-a montat mai întâi la Radio și apoi la Teatrul Mic. Obișnuia să glumească, atunci când flăcăul a mai crescut, c-au tradus-o împreună. Eu am mai primit la tradus, după Girard, un dicționar de
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
devenise calmă. Oamenii se plimbau în continuare bucurîndu-se, dar dincolo de toate se simțea o adîncă oboseală. Bastoanele bocăneau. Scîrțîitul unui cărucior de copil. Vocile se stingeau. Fusese aproape prea mult, o zi liberă și o vreme minunată. O orchestră cînta vals sub o cupolă albă și chiar valsul părea obosit și și trîndav. Am intrat în parc prin partea de est, pe lîngă o stație de tramvai, și am ezitat să-l părăsesc din nou. M-am gîndit că lumina va
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]