6,807 matches
-
vor intra în vacanță abia la vară, iar până atunci mai sunt vreo două luni. EA (zâmbind): O lună și trei săptămâni... Ca mâine trece timpul, ai să vezi! SOȚUL (grav) : Ca mâine, ca poimâine, parcă mi se pare o veșnicie până vom petrece și noi niște momente împreună, că nu mai știu de câtă vreme nu am mai ieșit împreună cu toții! ( Apare primul băiat) BĂIATUL I: Tată, sunt gata. SOȚUL: Privește la Costi, Ema, s-a făcut un bărbat adevărat
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
spații va hoinări-n curând, iar cel ce-am fost o să rămână-n creier. Cu ce-amintiri prin cosmos atunci am să cutreier? Sulfetu-i oare propriul nostru gând? Ar fi superb să aibă alături Cel Divin doar gândurile noastre-n veșnicie, pentru că-atunci e sigur că or să mai adie în primăvara unui alt destin. Meduza Privesc în ochi Meduza, trufaș, cutezător și nu simt nicio teamă în ființă. Am reușit să-i birui oribila dorință și-o văd gemând, străpunsă
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
ascult străbunilor povața, Nu știu de ce, dar lumea mă răsfață, Am nouă luni și doar trei dinți în față, Am nouă luni și poate cine știe Mult mai mult decât în acte scrie Și sufletul meu vine dinspre moți, Din veșnicia celor trași pe roți, Copilărind întru același Dor, Abia aștept s-ascult povestea lor, Când tot ce văd, din vale până-Munte Îmi sunt atât de dragi și cunoscute... Referință Bibliografică: Am nouă luni... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
AM NOUĂ LUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362952_a_364281]
-
uitate Nicicând nu am știut cum că totul va urma să fie Istorie prea scurtă, sorbită-n neagra igrasie Tot merg eroii bravi pe drumul sacru ce nu-l pot măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate Încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirim În libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
în șuvițe lungi, cosițe despletesc, tremur de fiori, clipa mă dezbracă, dorințe nude și săruturi te-nblânzesc. Va geme-n mine setea, de iubire și șoapte rupte din abisuri iarăși zbier, când dragostea-n dorințe de-mplinire, o-mpart cu tine, veșnicia-n care sper... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Când gândul... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CÂND GÂNDUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362978_a_364307]
-
unde erau doar urmele îndoielii. Lasă-mă să-mi adun cerurile mai aproape cu un vis, cu o zbatere de pleoapă. * Oprește ticăitul inimii la miezul nopții, când hoții de buzunare se plimbă senini pe bulevarde; când secundele trecute-n veșnicie, uită de spaimă și somn. * Să nu te strecori printre fraze când poeții cad pradă unor stări de reverie, (poate chiar de nebunie), amintindu-le ( între două tăceri) de înflorirea rănilor în ceasornice ce adulmecă vânătoarea... * Oprește destrămarea și lasă
OPREŞTE DESTRĂMAREA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363009_a_364338]
-
sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe Marama primei Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o înnobilează
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
și mistic, cutezător și ascet, erou și martir, Radu Gyr și-a mărturisit zelul sacrificiului înnoirii Omului ca Dumnezeu. Alintat de natura hărăzită de Creator, Vetrei Neamului său Poetul-Profet a urzit nădejdea generației sale pe aura Străbunilor care au ctitorit veșnicia luminii geto-dace. Murmurul liturgic al legiunilor de Brazi s-a propagat prin tulnicele Doinelor, înălțându-se prin psalmii de foc ai lacrimilor sale spre Catedrala Cerului, spre Cerdacul Maicii Domnului. Frumusețea trăirii românești se contemplă în inima poetului mistic ca
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
geto-dace. Murmurul liturgic al legiunilor de Brazi s-a propagat prin tulnicele Doinelor, înălțându-se prin psalmii de foc ai lacrimilor sale spre Catedrala Cerului, spre Cerdacul Maicii Domnului. Frumusețea trăirii românești se contemplă în inima poetului mistic ca o veșnicie transmisă de sufletul comuniune al Neamului Dacoromân în cerul Sfințiilor și Martirilor săi. În toată creația sa pulsează sublimul „Jertfei Dochiei”, mesianismul evanghelic al Întrupărării, dumnezeiescul Crucii hristice, frumosul Marianic al dăruirii, ataraxia tracă, idealismul ascetic bizantino-constantinopolitan, biruințele Marelui Ștefan
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
de dac a animat dorul de absolut al transcendenței divine prin cultul zamoxian ale nemuririi. Radu Gyr a scris atât de frumos, încât s-a dăruit Cerului mistic, ca o taină ce-a odrăslit profetic, cântându-și Glia pe strunele veșniciei, crezând în Dorul-Dor ce l-a durut, pe vremelnicia dintre Nistru și Prut, înverzind în inima sa cerul nădejdii că jertfa sa și a confraților săi au înomenit divina Iubire a lui Dumnezeu pentru Neamul nostru preaales. El este sublimul
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
pe Calea sfântă a-nvierii să ne cheme, cum l-au chemat la rând pe el Strămoșii. Pe crucea împietririi a negrelor zăbrele cu sufletul său coase mii de constelații, ca un viers sublim cântat de rândunele, stau neclintiți în veșnicia lor Carpații. Din Aiudul crud și-al deselor prigoane, și-a răstignit din suflet, jertfă, sfânt-altar, în piroanele lui Iuda a sculptat Icoane, poleind cu sânge, sfinți în Calendar. Din trâmbițele ființei, șoapte ne-a vestit neprihănirea jertfei sale de
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
tău, vestitul Dracula! PRINȚESA: Vei avea ocazia în curând. Tu vei rămâne Paloș, iar eu Fiica lui Dracula sau Prințesa! Din dragostea noastră se va naște urmașul lui Dracula! El va purta însemnele vampirilor și pe ale muritorilor. PALOȘ: Și veșnicia ne-o vom trăi hoinărind prin păduri, pe lângă izvoare, hrănindu-ne cu sânge de căprioară? PRINȚESA: Nu dragul meu! Am un locaș oferit de Conte! Este Palatul Fiicei lui Dracula! PALOȘ:(glumeț) Și ca să ajungem acolo, iar te transformi în
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
gesturi când vreau să Te-ating. Iubirea se filtrează prin tăcere, deși, Cuvantul rămâne piatră de temelie a Dragostei, urmată de liniștea celei dintâi odihne. O, ușurare-n versuri, ce ești tablou cu Alfa și Omega... ce ții de-o veșnicie un Răi dar și Pământul laolaltă, prinse-n acolada timpului și-a Slovei dictate de... slăvita Ta Dragoste. ... Atunci... Cuvântul așterne liniștea Iubirii. 12 feb 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: PSALMUL GENEZEI / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PSALMUL GENEZEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363036_a_364365]
-
său de a fi: întâi să aibă moartea, apoi nașterea! Ordinea aceasta ar răsturna umanitatea și ar arunca asupra ei cheia care descuie eternitatea. Dar umanul e fixat pe calcule invariante și de aceea, omul nu are a se abandona veșniciei, ci a răzbate prin stări diferențiale, supus nașterii, supus vieții, supus propriului sfârșit - aceasta-i singura triadă reală care demonstrează existența finită a omului, irepetabilitatea vieții, totalitatea trăirilor, de la un capăt la celălalt. În această globalitate, boala e un focar
DR. CĂTĂLINA LĂZĂROIU. INTERIORIZAREA APTITUDINII RAPORTABILE LA ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363295_a_364624]
-
va fi izbăvitoare! Scriu acum, o ultimă scrisoare. Rănduri calde, dulce îmbrățișare. Viața ca un vis, o lumănare, Pălpăind in sfeșnicul stingher Plec, acum la Tatal către cer ! Eu, cobor în gara cea stelară! Ceasul din perete s-a oprit. Veșnicia tainic, mi s’arată, Timpul meu..., aici e pe sfărșit! Să mă pomeniți in sfănta rugăciune. Să nu plăngeți că în grabă plec. Mă asteptă Domnul să-mi aline Rănile, ce rău mă chinuiesc ! Las cu voi, în amintire, Zilele
SCRISOARE DE RĂMAS BUN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363301_a_364630]
-
ai fost eroul Ce mi-a sfidat soarta ostilă. Din glasul tău curge durere, Scăldând al neiubirii păcat. Inundă timpul cu tăcere, De iubirea-n care m-ai uitat. În inimă arde făclie, Să lumineze necuprinsuri, Când duci povară-n veșnicie Și fericire în abisuri. Orbit de dragoste fugară, N-ai văzut lumina din suflet, Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
inimii deschisă Viscolește iarna tristeții, De jalea sorții necuprinsă, Pe aripa eternității. Aș vrea să-ți învălui sufletul, Cu roua verde a privirii. Dar ostatic îl ține regretul, Să-l scrie-n jerbe, trandafirii. Cu amintirea noastră ninge Uitarea-n veșnicia morții, Când dorul în poem se frânge Pe râul înghețat al sorții. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc COLINDA NOSTALGIEI În casa visurilor, de când n-ai mai venit, A nins uitarea, iubirii
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VALS... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Din ceruri de aramă răsună un cântec de lebădă, Iar veșnicia s-a născut din neant... Inima zvâcnește mai tare în pieptul cotropit de tresăriri, între pământ și cer... Valsăm pe-un curcubeu atârnat de lună ca niște figurine de ceară, modelate de mâna unui zeu... Viv Referință Bibliografică: Vals... / Viviana
VALS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363396_a_364725]
-
ura, mai ales protipendada care participa la înmormântare. Femeia plânsă, îmbrăcată toată în doliu, a așteptat până s-ă retras lumea și, singură, în fața reavănului mormânt, îi jura lui Eminescu că peste cincizeci de zile , se vor întânli pe meleagurile veșniciei, va fi și ea lângă el. Timp de două săptămâni, aproape zilnic se ducea la mormântul lui și-i punea câte-o floare pe pământul reavăn. De altfel, știindu-l foarte bolnav, Veronica Micle în anul 1887 se mută la
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
doua dimineață să uite și să-și vadă de drum. Aici, acum mă simt ca un sinucigaș care a pus pistolul în teaca, pastilele pe raft, funia în debara și traversează cuminte pe verde. Mă simt nemuritoare și veșnică, chiar dacă veșnicia va dura o clipă. Acum un an cineva îmi spunea, draga mea, daca este gradul III, ai mai avea trei luni, dar nu este cazul tău. Opt zile mai târziu se confirmă gradul și printr-o deducție logică, am realizat
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
gând s-adorm cu pacea Ta Și să visez Isuse tot cu Tine Ca neîncetat să simt prezența Ta. Cluj Napoca 31 ianuarie 2016 Ninsoare de priviri Ninsori de priviri.. Culori multe aduc... Ninge cu noi... Cu nesaț ne topim În veșnicie ori vis... În tăcere ori cânt, Ori în cerul deschis. În pălmi de pământ În rugă ori nerugă, În neclintire ori fugă, În ură sau iubire În Adevăr ori minciună Ninge cu noi... Ne topim zi de zi... Facem lumea
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
aripi de dor. Binecuvântă-ne Părinte, Atât cât vom trăi, să fim, Lumini și sare pentru semeni, Să mângâiem și să iubim, Să răspândim cu-nțelepciune Cuvântul Tău și-n toate fii, Slăvit și preamărit, că meriți, Aicea și în veșnicii! 04/ 02/16, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: O altfel de nuntă... Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
O ALTFEL DE NUNTĂ... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363432_a_364761]
-
adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea și se înălța spre cer lățindu-se, ades întâlnit pe Marea Neagră în perioadă de furtună. Până mi-am strâns sculele și am recuperat parâma de la ancoră, parcă a trecut o veșnicie. Încercam să îndrept barca cu prova spre mal, dar din momentul când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, barca era atrasă ca de un magnet spre larg. Trăgeam cu ambele mâini de o singură vâslă, să pot
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
poate să ne fi uitat de tot Dumnezeu! Avem un Rege ce arată că istoria își urmează în timp lucrarea prin care făptuitorii ei își cresc puterea și strălucirea luminii, ca un filament ce se aprinde încet, până la incandescență, pentru veșnicie, în timp ce alții se sting brusc, pe ei așteptându-i întunericul definitiv; avem o Regină, alături de Rege, ca umbra stejarului, pe care o adorăm; avem o Principesă pe care o iubim, o respectăm, o urmăm deoarece și în inima Principesei este
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
și m-aș lăsa dus de ispita inițială a citatelor. Iată, de pildă, cum M.B.B. ne subliniază faptul că luna ianuarie este o perioadă depresivă. „Amintirea tot mai îndepărtată a chiolhanurilor de la sărbători, gândurile apăsătoare că mai ai cam o veșnicie până la concediu și ești nevoit, în această perioadă să te faci că muncești, băutura și banii s-au terminat, precum și gagicile care umblă-nfofolite în palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva motive, însă suficiente, să te prăbușească.(...). Din adâncurile
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]