1,325 matches
-
urmă de bun simț pentru că minciuna era revelație divină, Ioan amintește la 2,6 și 2,15 de nicolaiți, sectă gnostică ce a apărut pomenită în texte pe la sfîrșitul se-colului ll al erei noastre, iar dogmaticii iudeo-cretini spun despre vedenie că s-ar fi întîmplat pe la anii 90 în timpului domniei împăratului Domițian! Făcătură cu umplutură care pute de te trăsnește dar pe ei îi miluiește și fericește! Tot pentru cinstea și lauda mincinoșilor amintesc cartea Scripta aramaica de C.
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și Sila) și au zis: Oamenii aceștia ne tulbură cetatea, sînt niște iudei care vestesc niște obiceiuri pe care noi, romanii nu trebuie nici să le primim nici să le urmăm”, adică pe nimeni nu interesa nebuniile lor pline de vedenii și tîmpenii. De aici Saul a plecat în Tesalonic unde a ținut cuvîntări în sinagoga iudeilor. Aceștia au pus parul pe el obligîndu-l să o șteargă la Berea dar cei din Te-salonic nu l-au slăbit nici aici silindu-l
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu au călindare ca noi și nici oameni luminați care să le spuie, nu știu nici cînd e Crăciunul și nici cînd e Paștile”. Să nu ne mai boluzească leprele de toate felurile și toate antereele cu revelațiile, emanațiile, conspirațiile, vedeniile și tîmpeniile ivrite, pentru că noi avem Istoria și Adevărul de partea noastră. Pînă aici v-a fost cu hoția și minciuna, a venit vre-mea să dați socoteală de faptele voastre criminale! Și mandeenii, care au avut de îndurat ferocitatea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Veronicăi Micle, dar fiind prea lungă și cu numeroase greșeli de limbă și de ritm, ne mulțumim să reluăm, după Octav Minar „Dragoste și poezie” (p. 86-87), rezumatul ei în fabulosul aceleiași călugărițe Fevronia: „Ajungând în Poaiana Țigancei, deodată o vedenie curioasă i se arătă. I se păru că zărește un nour gigantic care întretaie vârful strălucitor al unei moschee. Avea impresia că a murit și că sufletul îi atinge înălțimile cerești. Apoi încetul cu încetul zărește intrarea moscheei, și văzu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Apoplexie. Hemiplegie: dambla, săgetătură. Paraplegie: ologeală, damblageală. Paralizie: slăbănogie. Alienație mentală: nebunie, nebuneală. Epilepsie: boala copiilor, boală rea, boală sfântă, bau cel rău (Maramureș), aboală, stropșală, stropșitură, năbădăi, poceală, , ceas rău, călcătură, ducă-se-n pietre, ducă-se pe pustii, vedenie. X. Bolile ochilor Oftalmie, În general. Conjunctivită: durere de ochi. Leucom: orbeală, orbeață, apă albă. Glaucom: apă neagră. Cataractă: perdea, ceață pe ochi, pohoiele. Hemeralopie: orbul găinilor. Chalazion: ulcior, urcior, mainegoci (Banat). XI. Bolile de urechi Otită: năjit. Otoree: scurgeri
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de cronici teatrale, politice ori de viață universitară din capitală Belgiei ce vedeau lumină tiparului în "Cronică" primei părți a anului 1904, precum "Floréal", "Prometeu", "Zenit", "Fortunie", tot Florian Becescu se ascundea 67. Din aceași perioadă datează și poeziile Pseudo-Civilizației, Vedenii, Povestea vremii. Omagiu marelui istoric A.D. Xenopol, Povestea sufletului meu, Ultimul cântec, O, ce păcat 68... Pe 19 februarie 1904, în ciclul corespondentelor din capitală Belgiei, pe care le susținea Florian Becescu, apărea în "Cronică" sub titlul Scrisóre din Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Floare Albastră, București, 1995. 2.3. Presă Becescu, Florian I., Pseudo-Civilizației, în "Cronică", IV, 799, 9 februarie 1904, p. 2. Becescu, Florian I., Scrisóre din Bruxelles. Universitatea liberă, în "Cronică", IV, 807, 19 februarie 1904, p. 2. Becescu, Florian I., Vedenii, în "Cronică", IV, 800, 10 februarie 1904, p. 2. Becescu, Florian I., Povestea vremii. Omagiu marelui istoric A.D. Xenopol, în "Cronică", IV, 811, 23 februarie 1904, pp. 2-3. Becescu, Florian I., Povestea sufletului meu, în "Cronică", IV, 821, 6 martie
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
decembrie 1903, p. 2); Zenit, Din Bruxelles. De la Societatea Studenților Români (IV, 780, 15 ianuarie 1904, p. 2) și Fortunie, Scrisoare din Bruxelles (IV, 936, 3 august 1904, p. 3). 68 Pseudo-Civilizației ("Cronică", IV, 799, 9 februarie 1904, p. 2), Vedenii ("Cronică", IV, 800, 10 februarie 1904, p. 2), Povestea vremii. Omagiu marelui istoric A.D. Xenopol ("Cronică", IV, 811, 23 februarie 1904, pp. 2-3), Povestea sufletului meu ("Cronică", IV, 821, 6 martie 1904, p. 2), Ultimul cântec ("Cronică", IV, 895, 10
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
rezultatul „gândirii obiectului”, pe când cel de-al doilea exprimă o „atitudine emoțională” față de obiect. Dacă ne referim numai la câțiva termeni în psihopatologie, exemplificarea este suficientă pentru a ne convinge: Tipul de termeni Cultural/emoționali Științific/raționali Nebunie Furie Sminteală Vedenii Păreri Frică Neliniște Neastâmpăr Alienație mintală Agitație psihomotorie Delir Halucinații Idei greșite Fobie Anxietate Impulsivitate Problema limbajului științific rămâne o temă permanentă în delimitarea, definirea și utilizarea „câmpului epistemologic” al unui domeniu de cunoaștere științifică. Semnificativ în sensul acesta ni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ion Simuț, Un român la Paris, în 2001, CNT, 2001, 23; Bogdan Crețu, Comic și tragic în comedia lui Matei Vișniec, DL, 2001, 41; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 280-283; Manolescu, Lista, I, 375-380; Pop, Viață, 187-190; Mircea Iorgulescu, Vedeniile lui Matei Vișniec, „22”, 2002, 14; Cristina Modreanu, Survolând dramaturgia românească..., ALA, 2002, 615; Bogdan Crețu, Grotescul în dramaturgia lui Matei Vișniec, CL, 2002, 7; Iulia Popovici, Din nou, Vișniec, RL, 2002, 44; Vasile, Poezia, 302-305; Gabriel Stănescu, Matei Vișniec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
Apostrof”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Litere, arte & idei”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Tomis”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Prima carte, romanul Vântul sau țipătul altuia, îi apare în 1992. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor în 1997. Pentru eseistul din Simbol sau vedenie (1995) literatura înseamnă „propunerea unei religii”, „șoc transformator sau demolator”. Între literatura „prilej de virtuozitate” și cea scrisă „prost”, dar animată de „o credință mistuitoare în fantasmele închipuite”, S. o preferă pe cea de-a doua. Ceea ce afirmă despre marea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
personaje-tampon este și acela de a face legătura - și totodată distincția - între planul realității cuminți , „normale”, și cel al extazelor mistice. DANIEL CRISTEA-ENACHE SCRIERI: Vântul sau țipătul altuia, București, 1992; Eu și iadul, pref. Vasile Andru, București, 1993; Simbol sau vedenie, București, 1995; Aripile arhanghelului Mihail, București, 1996; Apocalips amânat, București, 1997; Cer iertare, București, 1997; Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, Iași, 1997; Ultima biserică, București, 1997; Muntele viu, Iași, 1998; Ritualul nopții, pref. Dan Silviu Boerescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Radiodifuziune; * oare, maladie, laudă, cuiva, îndreaptă, arămiu, eliberează, cafeaua, ai; * știi, amiciție, prietenoasă, mie, alergie, vioară, zmeoaică, perpetuu, stilou, imposibilului; * plictiseală, imaginație, covoare, două, aceiași, toată, vrei, aer, încrederea, conspirație; * sau, suspiciune, întoarce, formează, competiție, ne-au arătat, la egalitate, vedenie. Transcrieți, din textele de mai jos, cuvintele/ structurile care conțin diftong, triftong, respectiv vocale în hiat: (a) "Numai el știa o taină, cel drumeț pe cer albastru, numai el știa o taină să aducă zori de ziuă. Tot umbla, umbla
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Văzând eu că nu-i chip de stat împotriva părinților, începui a mă gândi la pornire, zicând în sine-mi cu amărăciune: Ce necaz pe capul meu!" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) " Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt, vădind dorința de a mă scutura jos de pe spatele sale și a mă arunca cât colo la pământ, cu tot calabalâcul meu sentimental de visătoare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
polei: îngeri, ființe cerești din basmele românești + stina: stână, locul unde se adună oile și ciobanii). Are această realitate istorică vreo legătură cu născocirea ivriților privind originea uriașilor, îi întreb pe ei așa, poate le mai iese din cap vreo vedenie să ne lumineze? Ivriții, cînd s-au pus pe născocit povestioarele lor pline de furtișaguri, trăsnăi și minciuni puhoi, numite Tora și Talmud, au preluat o parte din cultura religioasă a filistenilor pentru că ei erau băștinași și aveau un mod
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cete de hoțomani sălbatici. Dar s-au mai înfruptat vîrtos din marea cultură egipteană, adăpîndu-se ca niște pisoi morocănoși și din cultura persanilor zoroaștri pe unde i-a purtat necazul sau chemarea cîștigului. Ceea ce ne-a fost servit ca fiind ,,vedenii și proorociri ivrite”, au începuturile pe la mijlocul secolului V î.e.n. dar cea mai mare parte a ticluirilor sînt sigur făcute în secolele lll î.e.n - l e.n. cînd le-a sărit rău capsa a revelație, adică a minciună deșănțată și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pentru că le-ar fi pricinuit vreun rău ci pentru faptul că nu se lasă robiți de aceste stîrpituri odioase înfrățite cu Satana. Valurile urii viscerale pornite din rărunchii ivriților împotriva filistenilor se găsesc și în proorocirea lui Zaharia ce povestește vedenii plăcute lui Iahwe de pe la anii 520 î.e.n. din Babilon. ,,9,6 Străinul se va așeza în Asdod și voi frînge mîndria filistenilor... 14,21 Orice oală din Ierusalim și din Iuda va fi închinată Domnului oștirilor; toți cei ce vor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Martinică la bunici, București, 1995; Martinică face sport, București, 1995. Ediții, antologii: G. Bacovia, Plumb. Versuri și proză, pref. Nicolae Manolescu, București, 1965, Plumb. Poezii, proză, pref. Mircea Anghelescu, București, 1998; Gib I. Mihăescu, La „Grandiflora”. Noaptea focurilor, București, 1967, Vedenia, postfață Laurențiu Ulici, București, 1973, Visul, pref. edit., București, 1991; Studii eminesciene, București, 1971 (în colaborare cu Virgil Ene); Mihai Tican-Rumano, Peste mări și țări, introd. Domnica Filimon, București, 1973; Mihai Beniuc, Poezii, pref. V. Fanache, București, 1973; Damian Stănoiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
Rusia, aducându-i câte vreun dar în bani sau în blăni de samur din partea țarilor și încurajările patriarhului Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă, lucrări de interes teologic, ca Istoria bisericească și Vedenia tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui Edgar Allan Poe), se pune în scenă, cu redundanțe, controlul histrionic al actului fiind activ și vizibil în regie (Odaia gingașei iubiri, Vedenie în burgul gotic). Un poem caracteristic și în același timp unul dintre cele mai frumoase ale sale este Spre steaua carnagiului: „Treceam - câtă vreme - pe lângă limanuri,/ prin intermundii, tărâmuri inferne,/ fără opriri la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream pe un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Sfântul Francisc, sărăcuțul lui Cristos, Alfredo Panzini și Alfredo de Bosis. 1926 Debutează, ca poet, în Universul literar, aflat sub direcția lui Perpessicius. Primele versuri (10 dec. 1926) interpretează o secvență din Divina Comedie: Nova mihi apparuit Beatrix. Mai publică: Vedenii, Ceasornicul. În Sburătorul îi apar poezii (Idolatrie, Inviolabila aeternitas) în stilul solemn al lui Ion Barbu. Publică, de asemenea, versuri în Sinteza (Metamorfoze, Apariție), Viața literară (Preistorie, Grădini) etc. 1926 - 1927 Profesor de italiană și franceză la liceul "Șincai". Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mână greu buzdugan răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească; Iar pe cap el purta coiful, preste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru supt o coroană domnească. Iașul e stăpânit de un geniu imens, poetul are vedenia unor gloate fantomatice și teribile. Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naționale, însă cu mijloace superioare, cu un mare simț al fabulosului, cu umor satanic și desen teratologic. Lui Dragoș, vrăjitorul Vronța i-a furat pe Dochia. În o cetate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În mijlocul tăcerii lor depline. Ne risipim ca niște vechi dantele. Apare la N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în decrepitudine, văzute prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca resemnarea. O babă însă și-o umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche. Bătrână ca un lemn vechi de umbrelă Stă țanțoșe-n uscata-i nemișcare Alături de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-se să meargă mai departe, a privit În depărtare și i s-a părut că vede o pompă veche de apă. La Început a crezut că este un miraj, deoarece căldura din deșert Îl face pe cel Însetat să aibă vedenii. Dar, apropiindu-se, a văzut că ochii nu-l Înșelaseră. Desert Pete, Însetat și sleit de puteri, a alergat cu puțina vlagă care-i mai rămăsese până a căzut lângă pompă. Acolo a zărit un vas mare cu capac, plin
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]