3,072 matches
-
noi trebuie să răspundă la aceste Întrebări, mai ales generația actuală care este cea mai În măsură a decide dacă aceste tehnologii ne vor Înrobi sau ne vor elibera, propulsându-ne către cele mai Înalte culmi ale potențialului uman. Informațiile vehiculate În mass-media au făcut cunoscută publicului o nouă generație de arme, care interacționează cu sistemul nostru energetic viu, ce este responsabil de susținerea vieții și a proceselor mentale. Aceste arme noi nu au mai fost niciodată Întâlnite În istoria omenirii
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
pentru cercetarea științifică” 2 . După cum se poate observa simplu - termenul de eugenie presupune folosirea medicinei pentru a ucide. Eugenia presupune exterminarea exemplarelor umane de rasă inferioară pe criterii genetice ori căile de reducere adoptate sunt ceva mai cuprinzătoare Întrucât cifrele vehiculate pentru reducerea numerică a populației lumii sunt estimate astfel Încât populația lumii să fie redusă cel puțin la jumătate din numărul actual. Se vehiculează și numărul de 500 de milioane de locuitori Întrucât reducerea și menținerea omenirii la valoarea de 500
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
de rasă inferioară pe criterii genetice ori căile de reducere adoptate sunt ceva mai cuprinzătoare Întrucât cifrele vehiculate pentru reducerea numerică a populației lumii sunt estimate astfel Încât populația lumii să fie redusă cel puțin la jumătate din numărul actual. Se vehiculează și numărul de 500 de milioane de locuitori Întrucât reducerea și menținerea omenirii la valoarea de 500 de milioane de locuitori, ar conduce la existența trofică " În echilibru perpetuu cu natura", sugerând că la stadiul actual nu suntem altceva decât
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o bună colaborare medic - pacient - familie permite scurtarea timpului de spitalizare al pacientului. Psihoterapia familiei unui pacient urmărește printre altele și atenuarea impactului negativ pe care această tulburare o are asupra acesteia precum și diminuarea încărcăturii EE pe care aceasta o vehiculează mai mult sau mai puțin conștient. în fine, dacă există o bună relație cu familia, aceasta poate recunoaște momentele în care administrarea de medicamente devine insuficientă și aduce pacientul la psihiatru, pentru a evita recăderea (Hogarty et al, 1974; Huddleston
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și ea în zona de nord, de centru și de sud, împărțire care presupune tot atâtea trepte ale nivelului de trai -, situația e cunoscută. „Întuneric, frig, sărăcie” - iată o descriere-verdict pe cât de sumbră, pe atât de adevărată, care a fost vehiculată destul de des în presa din ultimul timp. În presa care are în vizor problemele satului, adică a majorității populației de la noi, și nu cea care bagatelizează în mod nerușinat subiectul atunci când nu eludează complet „drama lui moș Ion în perioada
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
degradat și mai mult. Fără nici o redactare rămâne și trista noastră constatare că, pe măsură ce te îndepărtezi de Chișinău, crește în proporții greu de imaginat sărăcia și disperarea oamenilor. Vizitând acum „Găgăuzia” și Transnistria, am înțeles că sintagma stat în stat, vehiculată de presă, este o realitate și că urbea Chișinăului trăiește de fapt o viață paralelă, fără prea multe puncte de tangență cu ceea ce se întâmplă în restul „țării”. Ghilimelele în acest caz nu poartă o conotație peiorativă, ci sugerează mai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
majoritate de cetățeni, masa de la țară, „tăcută și bucuros-anonimă”, prezintă o comunitate situată în plin paradox. Neștiind pe ce lume se află, complet exteriori în raport cu propriul interes, basarabenii de rând nu realizează sensul unor noțiuni ca cenzură, dictatură, restaurație ș.a., vehiculate de protestatarii de la Chișinău. Mai mult, greva jurnaliștilor de la Televiziunea de Stat împotriva controlului politic instaurat de comuniști i-a supărat pe sătenii noștri, deoarece s-au întrerupt concertele de muzică populară. Oamenii aceștia, „poporul” cum sunt generic numiți ei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
răpuse), au - cântărite cu luciditate și onestitate - o cauzalitate precisă. Judecând fără parti-pris faptele și evenimentele în care am fost implicați cu toții, vom vedea că la inhibanta și dezarmanta exclamație „Nu s-a schimbat nimic, totul a rămas pe vechi!”, vehiculată de diverși sceptici de serviciu, putem riposta cu o constatare mai puțin exasperantă în grafia ei, însă la fel de bătăioasă și categorică: „Pentru că n-am vrut, n-am știut să schimbăm cu adevărat ceva”. Altfel spus, având libertatea și marile ei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
defazată, predispusă - din comoditate și imobilism intelectual - la un vulgar reducționism al noțiunilor. Deși n-a citit prea mult din literatura postmodernă românească (din cea occidentală nici atât) - bănuim, la drept vorbind, un imens lapsus de lectură, nu știu dacă poate vehicula câteva nume de autori - domnia sa are o opinie demolatoare despre aceasta. Nu e nimic de făcut... Recomandarea mea rămâne aceeași: cât mai multe deambulări culturale și o dorință de a înțelege... semnele epocii în care trăim, pentru a nu eșua
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Recomandarea mea rămâne aceeași: cât mai multe deambulări culturale și o dorință de a înțelege... semnele epocii în care trăim, pentru a nu eșua în anacronisme, ca atâția pretinși intelectuali de la noi. „Optzecismul” este un termen de lucru însușit și vehiculat de criticii literari cu lecturile la zi, care subîntinde postmodernismul literar românesc, deși nu-l acoperă în întregime și nici nu se lasă la rândul său epuizat de acesta. „Optzecismul” și „postmodernismul” vor rămâne în istoria literaturii, chiar dacă dl I.N.
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
polifonic de antropologie istorică, în care concepțiile istoriografice, politicile educative, practicile comemorative și vocile actorilor implicați în aceste procese (consemnate prin intermediul unor mărturii orale) ne oferă un tablou comprehensiv, detaliat și plin de viață al celor mai importante reprezentări istorice vehiculate prin intermediul școlii românești. Prezentând avatarurile imaginii lui Ștefan cel Mare, sărbătorirea zilei naționale sau modul în care este rememorat trecutul comunist, autoarea ne arată, de fapt, cum se construiește identitatea socială a românilor, pornind de la lecția de istorie din școala
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de cercetare, pe atât de dificilă ca subiect al autoinvestigării, al delimitării de alte noțiuni similare sau concurente 7. Prezența sa, uneori neasumată explicit de autori, semnalează de obicei perspective și concepte înnoitoare, nu neapărat consonante. Studiile din ultimele decenii vehiculează intens expresii precum memorie colectivă, memorie socială, memorie istorică, locuri ale memoriei, politici/practici ale memoriei, memorie culturală, politici ale uitării, care tind spre o existență paralelă uneori adversă față de vechea istorie. Nu promite, în sine, nimic spectaculos, fiind o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
decupaj exemplar al identității naționale 37. Analiza relației dintre manualul de istorie și memoria colectivă a devenit un subiect aparte de cercetare 38, evoluând considerabil în următorii ani. Studiul conținuturilor s-a extins apoi și asupra practicilor prin care sunt vehiculate. Manualul și uzajele sale nu asigură doar conservarea unor informații sau atitudini. Alături de alte instanțe publice, școala edifică o anume imagine despre trecut, având la dispoziție variate strategii de impunere a codurilor culturale în vigoare. Mesajele care îi parvin sunt
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
naționalism sau exclusivism 66. Direct implicat în politica pacifistă a Ligii Națiunilor, Constantin Kirițescu admitea că nu a putut interveni decât "cu măsură și cu circumspecție în revizuirea manualelor noastre". Cu toate precauțiile, nu a fost scutit de "acuzația neroadă" vehiculată prin ziarul naționalist "Universul" că ar fi "dat ordin să se înlăture din istoria românilor tot ce a format gloria trecutului nostru, pentru a nu supăra pe vecinii noștri cu care am purtat războaie"67. În calitate de director general al învățământului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și în zona lecturilor istorice suplimentare sau a citării lucrărilor de specialitate, ca formă de supra-argumentare științifică 144. La "cumpăna între milenii", istoria lui Ștefan cel Mare și-a dovedit dependența acută de istoriografia și propaganda "Epocii de Aur", care vehiculau, la rândul lor, formule anterioare, bine imprimate în memoria colectivă a românilor. Insistența cu care publicul a protejat ceea ce știa deja, împotriva a ceea ce i s-a cerut să afle sau să uite, răspunde, fără îndoială, unor resorturi identitare mult
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în timp290. Atitudinea excesiv polemică a făcut ca povestirea istorică tradițională să fie echivalată cu ordonarea cronologică a unor evenimente (politice) izolate, deci nesemnificative, cu înșiruirea unor "date" care periclitau, prin cantitatea lor impardonabilă, memoria și personalitatea elevului. Istoria evenimențială vehiculată de manuale a fost în mare măsură marginalizată, odată cu narațiunea istoriografică care i-a dat naștere 291. Pozitiviștii "au făcut din istorie marele ordonator al evenimentelor"292 considerau cei din școala "Analelor" -, iar cultura mass-media "a făcut din istorie o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ignoră necesitatea și funcționalitatea lui; textul de manual nu este principalul "acuzat" în procesul transmiterii sale, ci doar un coautor al memoriei istorice colportate de câteva generații. Orice text își multiplică sensurile datorită practicilor sociale și culturale prin care este vehiculat, iar intențiile autorului sunt afectate de semnificațiile atribuite sau ignorate de către receptori. În cazul manualelor, ca și al lecturilor "suplimentare" para-școlare, circumstanțele care contribuie la conturarea sensurilor date istoriei pot fi foarte diverse. Cititorii consacrați ai acestor lucrări sunt cei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
decenii, "curriculumul ascuns" o formă de învățare la fel de consistentă ca lecțiile sau examenele formale, dar cu mize academice aparent nesemnificative. Ele nu fixează informații verificabile, ci emoții, atașamente, atitudini, opțiuni identitare și forme consensuale de a le exprima. Cunoștințele "științifice" vehiculate cu acest prilej nu depășesc, de obicei, conținutul obișnuit al unei lecții de istorie, doar îl rezumă și îl confirmă social. Gândite pentru a educa elevii, aceste manifestări încep de fapt prin a-i disciplina pe educatorii lor și își
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și ziua de 24 ianuarie sugerează un efort de a delimita cumva noua unire fața de aceea din secolul trecut, dar și de a plasa simbolul unității (ca și pe cel al independenței) tot sub emblema monarhiei 180. S-a vehiculat chiar ideea stabilirii definitive a aniversării unirii pentru ziua de 10 mai. După amânarea celebrării unui deceniu de la marea unire, s-a anunțat că ceremoniile "se vor desfășura cu fast în ziua de 10 Mai 1929, urmând ca apoi să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
național unitar român", așeza un portret al regelui Ferdinand, apoi lecția despre unirea "Basarabiei, Bucovinei și a Transilvaniei" 374. Completarea textului cu provinciile, personalitățile și inamicii lipsă nu a modificat finalitatea povestirii, nici mesajul afectiv, așa cum erau deja cunoscute și vehiculate prin fragmentul despre "Însemnătatea Unirii", prin textul suplimentar dedicat tricolorului sau prin obișnuitele imagini de grup cu participanții la Adunarea de la Alba Iulia 375. De altfel, la sfârșitul anilor '80, mulți concetățeni erau obișnuiți încă din copilărie 376 cu ideea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acela de a convinge cititorii că Celălalt este dușmanul total, antimodelul lumii libere. Oricât de imposibilă părea la începutul "Războiului rece", pacea devenise o realitate implicită, prin care sovieticii erau parțial incluși în lumea civilizată. Pentru anii '80, s-a vehiculat chiar ideea că Uniunea Sovietică ar fi a doua mare putere economică a lumii, dar fără precizarea criteriilor de ierarhizare 106. Taberele rivale, separate declarativ prin ideologii antinomice, au comunicat, în realitate, destul de intens. Competiția însăși era o formă de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au în comun toate cărțile de uz școlar citate, indiferent de proveniența lor, este tocmai dificila lor condiție de manual, obligat să respecte toate regulile discursului oficial (selectiv, impersonal, străin de realitățile invocate) și, totodată, să preia măcar parțial, adevărurile vehiculate de memoria istorică a contemporanilor. Ele păstrează, într-o măsură variabilă, perspectiva anticomunistă, foarte ideologizată și cumva exterioară subiectului propus. Noua corectitudine politică a exclus acea parte a memoriei "acum public [de fapt, politic] denigrată"123, îngăduind numai timide aluzii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
că a permis trecerea în scopuri civice și formative 129 spre un exercițiu de ficțiune controlată, ignorând etapa colectării mărturiilor de la cei care cunosc efectiv subiectul propus. Se presupune deci că societatea postcomunistă a conservat suficiente mostre de "copilărie socialistă" vehiculate în mass-media, pe internet 130, în literatură, în colportajul poveștilor de familie 131 care se confirmă reciproc și alimentează niște artificii narative convenabile. Ce le mai poate deosebi unele de altele? Doar creativitatea personală. În aceste condiții, ni se pare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
un conservatorism greu de înduplecat, este, de altfel, cel mai sigur criteriu de identificare a unui simbol durabil. Propunându-ne să investigăm evoluția unor reprezentări istorice foarte prezente în societatea românească post-comunistă, am ales drept companion constant manualul. El nu vehiculează doar un mesaj strict școlar, ci exemplifică o didactică a trecutului în sens larg, dedicată unei conștiințe și culturi patrimoniale anume. În acest sens, împărtășim opinia lui Jörn Rüssen, care consideră că didactica istoriei nu este o specie subordonată cercetării
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ori tematica examenelor naționale), dar și aplicarea lor, adică formele de adaptare la publicul direct sau indirect vizat (opiniile elevilor sau ale profesorilor, uzajele mediatice, mesajul istoric și identitar al festivităților și comemorărilor școlare). Privilegiind memoria pe care manualele o vehiculează și nu oferta istoriografică de tip academic sau intruziunile politice directe am optat pentru un parcurs prelungit în jurul unor momente istorice însemnate. Dintre acestea, am ales evenimentul aniversat de ziua națională a României (1 decembrie 1918), ca metafora supremă a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]