1,391 matches
-
fost raportat la etimonul grecesc care înseamnă viață, adevărat fiind că domina bona a piesei e plină de vitalitate, însă în schița O conferință (1909) o regăsim într-o altă postură: este prezidenta Societății Protectoare a Muzelor Daco-Romane, a devenit venerabila madam Trahanache, trăiește mai mult la Paris, și în afară de asta este [...] ramolisită. Pentru postura ei de damă bună mai sugestivă ar fi raportarea la un Jupiter în fustă (Joe > Joițica), stăpînă într-un Olimp caricatural, balcanic și dîmbovițean, plasată ea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Miții i-a dat odaia lui Mișu, și el doarme pe canapea în antreluță") sau insațiabilitatea neselectivă și efectele ei (High-life: Athenais Gregorachko e pentru ziarul Vocea Zimbrului o infatigabilă silfidă: "Aici o îngrozitoare greșeală de tipar"); chiar la vîrste venerabile, femeia-consoartă poate fi vizitată de incubi agresivi, fapt pentru care este consiliată doct privind... poziția (Leonida: "Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă; unde am vorbit toată seara de politică, te-ai culcat și cu fața-n sus
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
studiul său foarte dens I. L. Caragiale Lumea operei, Marin Bucur stabilește o relație pe deplin pertinentă între mască și de-mascarea prin limbaj; la un prim nivel, "poza politeții și a curtoaziei pare în floare. Limbajul oficial este între onorabili, venerabili, stimabili și respectabili, domni, cetățeni, amici. Confruntările dure, scandalurile sunt conduse cu o etichetă derutantă"; referindu-se la Scrisoarea pierdută, criticul observă că "onorabilitatea personajelor politice caragialiene se consumă repede, ca o pauză verbală, pentru că nu onoarea și respectul sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
afla, astfel, realitatea primară, absolută: Dincolo de tronul occidental, căzut pe marile Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desăvârșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigentă o faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer solidar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpe a Ușerilor, înnodatelor, geloaselor rase de jos: în acele semne de gudron (corbi întorși în ghirlande) a caror ivire aici e singura proferare a iadului, acceptată
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la Pitagora cita mai înainte), ale unei strângeri complementare de culori. Acestea sunt esențe și trebuiesc asociate corpului liric [s.n.]"14. O bună parte din sensurile acestei secțiuni din "Veghea lui Roderick Usher" se construiesc în jurul simbolismului navei ("buretoasa 15, venerabila navă a Științei") și navigației, completat de cel al verticalității (cer solidar, axa polara). C. E. Cirlot atribuie lui Pompeius Magnus următoarea observație: "Să trăiești nu este necesar, să navighezi este", prin care, conform interpretării sale, marele om de stat român
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rezerve refacerii partidului. De o calmă, dar adamantină intransigență, Coposu a încarnat în asemenea măsură ideea de rezistență anticomunistă, încât avea să devină foarte repede un simbol pentru unii și inamicul public nr. 1 pentru ceilalți. Un vast folclor ostil venerabilului președinte al PNȚCD, ale cărui teme sunt încă vii în memoria noastră de la "Coposu roade osu'" la sutele de minciuni sfruntate despre averile, complicitățile, trădările acestuia (inclusiv cea mai dureroasă pentru un descendent politic al Memorandiștilor, că ar fi vândut
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nou prag politic de către CDR. După alegerile din 1992, partidul lui Ion Iliescu nu mai dispunea de o majoritate absolută în Parlament. Imediat după încheierea alegerilor, Iliescu i-ar fi propus lui Coposu și PNȚCD participarea la guvernare, dar, când venerabilul lider al PNȚCD a răspuns cerând pentru partidul său Justiția și Internele, Iliescu a întrerupt brusc negocierile, dovedind că nu avea în vedere decât o alianță formală cu țărăniștii și mai ales spargerea CDR. Astfel, FDSN formase singur guvernul, condus
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cărui alcătuire era "cu totul senzațională pentru acele timpuri" (Blaga, 1995, p. 32). Alături de clerul unit a fost invitat să ia parte la sinod și preoți ortodocși, cărora li s-au adăugat mireni, atât nobili, cât și iobagi! Se transgresau venerabilele clivaje feudale deopotrivă cu mult mai recentele diviziuni confesionale. Compoziția socio-confesională a sinodului din 1744 semnalează lărgirea sferei de cuprindere a "națiunii" care devine superpozabilă acum cu românitatea ardeleană în integralitatea sa etnică, fără osebire de stația socială a membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aferente dominației unui anumit tip de carte școlară sunt interpunctate de faze tranziționale, marcate de coexistența celor două. Abecedarul va înlocui ireversibil bucoavna, semnalând un moment de răscruce în evoluția literaturii didactice românești, doar după ce își va disputa supremația cu venerabila bucoavnă pentru decenii bune. Mai târziu, preponderența dobândită de manual ca instrument pedagogic nu la duce la extincția abecedarului (așa cum a făcut acesta din urmă vizazi de bucoavnă), dar îl va detrona de însemnătatea sa simbolică, relegându-l unei funcții
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sensul secularizării conținutului învățământului, antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
crearea unei loialități față de biserică la fasonarea loialității față de stat. Abecedarul, după cum remarca un revizor școlar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "e cartea prin escelență a civilizațiuniĭ, e biblia timpuluĭ modern" (Michailescu, 1888, p. 96). Laicizat și latinizat în raport cu venerabila bucoavnă care încleșta încă spiritul românesc în spațiul cultural slavo-levantin, abecedarul a constituit una din plăcile turnante prin care s-a făcut europenizarea civilizației românești. Lunga "epocă a bucoavnei" în educația românească și literatura sa didactică a durat mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei unității neamului românesc, avem în filosofia lui Blaga o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Fania Pascal, „Wittgenstein: A Personal Memoir“, în op. cit., p. 226. 65 L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914 1951, p. 45. 66 Wittgenstein le spunea prietenilor săi că un bun roman polițist i se pare mult mai interesant decât un articol din venerabila revistă filozofică Mind. 67 Charles D. Broad, profesor de filozofie morală, a renunțat să mai frecventeze reuniunile Clubului și s-a explicat spunând că nu mai este dispus să aștepte de fiecare dată, în fumul gros din încăpere, ca Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
hrănit pe Virgil să-mi ridice de pe umeri bătrânețea și să-mi redea tinerețea. Trebuie să intonez multe cântece. Iată că revine domnia lui Saturn; iată că o nouă generație descinde din înaltul cerurilor, așa cum au prezis cânturile secrete și venerabile ale profeților, așa cum semnele trimise de cer au indicat[...]. Începe, copile, să-ți recunoști mama după zâmbet; vreme de douăzeci de ani ea a suspinat, așteptând [...] începe, copile, să-ți recunoști tatăl după surâs. Lovit în interior și în exterior
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Evagrie Ponticul sau Monahul, ascet din secolul al IV-lea creștin, definea rugăciunea a fi „urcușul minții spre Dumnezeu”, iar teologia „împreuna vorbire cu El”, „convorbirea” cu Părintele Ceresc. Venerabilul Părinte Ion Cârciuleanu, ajuns la vârsta plinătății duhovnicești, a roadelor mântuitoare și pentru toți folositoare ale credinței și rugăciunii personale, ne transmite, cu foarte multă căldură sufletească și cu dragoste părintească, experiența sa de viață creștină, încununată în lucrarea rugăciunii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
puterea și vitalitatea Românilor.” La 12 iulie 1901 Vocea Tutovei anunțase că Ion Popescu, 164 profesorul, este grav bolnav de diabet. În numărul său din 19 iulie preciza că murise la 11 iulie la orele 11 și 45 din noapte „venerabilul bărbat și‐a dat nobilul său suflet în mâinile Creatorului” ... Bustul din bronz ridicat în fața Școlii Normale din Bârlad și înfățișând pe profesorul Ion Popescu este opera sculptorului Ion Dimitriu - Bârlad care‐i eternizează memoria... * Astăzi, după 133 de ani
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de Ipingescu față de Jupân Dumitrache în O noapte furtunoasă. Este mereu pus în inferioritate de personalitatea amicului său, dar în același timp îl dublează pe acesta cu fidelitate, întocmai ca o umbră. Ne concentrăm acum atenția asupra lui Zaharia Trahanache, venerabilul șef al lumii politice locale, convins, așa cum am spus mai sus, că este un adevărat stâlp al puterii și un exemplu de viață conjugală armonioasă. Personajul este atât de satisfăcut de sine încât nici cele mai directe adevăruri nu-l
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu ar fi fost, ci i-ar fi aparținut. Disprețul pe care îl arată față de acesta din urmă - A, ce lume! Ce lume! - este disprețul posedantului față de arivistul redus la matrapazlâcuri. Moralitatea nu îl oprește însă de la adulterul cu soția venerabilului. Mentalitatea lui Tipătescu este cea a unui adevărat reprezentant al claselor dominante. Îl aducem în scenă pe Nae Cațavencu acum, demagogul politic, tratat în grotesc, ca și Rică Venturiano. Acesta practică avocatura și gazetăria. Cațavencu este director-proprietar al ziarului „Răcnetul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o plastografie. Când Trahanache le comunică Zoei și lui Tipătescu marea lui descoperire, acesta „sărută repede pe Zoe“, care, speriată de imprudența amantului ei, exclamă: Fănică! Observăm, așadar, că Tipătescu este cel care comite mici imprudențe specifice îndrăgostiților, în timp ce soția „venerabilului“ se controlează, mereu atentă la considerația socială. Panica ei atinge punctul culminant în cele două zile ale alegerii: „Dar aste două zile cum am trăit eu?... Ce strângere continuă de inimă! Ce frică, ce tortură... Fiecare persoană care-mi iese
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
al formării, precum și despre avatarurile biografice, ideatice și editoriale ale unui tânăr critic din generația '80, o imagine elocventă se conturează, chiar dacă indirect, din corespondența cu criticul și prozatorul Paul Georgescu, pe care S. o editează în volumul Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (1999). Altă carte, Rebreanu dincolo de realism (1997), continuă și amplifică, într-o masivă cercetare doctorală, interesul lui S. pentru autorul lui Ion, manifestat și în Diferența specifică, și în Revizuiri. Criticul procedează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
pref. edit., Cluj-Napoca, 1985; Mihail Sadoveanu, Țara de dincolo de negură. Valea Frumoasei. Poveștile de la Bradu-Strâmb, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987; Tudor Arghezi, Între două nopți, pref. edit., București, 1994; Mircea Streinul, Ion Aluion, pref. edit., Oradea, 1995; Paul Georgescu, Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (Corespondență către Ion Simuț), Cluj-Napoca, 1999; Dinu Nicodin, Revoluția, pref. edit., București, 2000; E. Lovinescu, Revizuiri, introd. edit., pref. Mircea Martin, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Critică și restituire, RL, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Fania Pascal, „Wittgenstein: A Personal Memoir“, în op. cit., p. 226. 65 L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914 1951, p. 45. 66 Wittgenstein le spunea prietenilor săi că un bun roman polițist i se pare mult mai interesant decât un articol din venerabila revistă filozofică Mind. 67 Charles D. Broad, profesor de filozofie morală, a renunțat să mai frecventeze reuniunile Clubului și s-a explicat spunând că nu mai este dispus să aștepte de fiecare dată, în fumul gros din încăpere, ca Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
numi „răscruce antropologică” și care se referă la un salt calitativ discontinuu, universal și global. Acest fenomen, datorită schimbărilor sociale actuale, pune totul în discuție și ne obligă să reanalizăm toate fenomenele sociale, inclusiv pe acelea cu o tradiție istorică venerabilă. De fapt, profunditatea și vastitatea schimbărilor din vremea noastră, pentru care au fost născocite sintagme precum cea a secularizării și a „morții lui Dumnezeu”, sunt de o așa natură încât nu mai reușim să le facem față doar prin niște
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care se numesc Walati(valahi sau români) care deși după nume se socotesc creștini, îmbrățișînd diferite rituri și obiceiuri într-o singură credință, săvîrșesc fap-te care sînt străine acestui nume. Căci nesocotind biserica romană primesc toate tainele bisericești nu de la venerabilul nostru frate... episcopul cumanilor, care e diocezan al acestui teritoriu, ci de la unii pseudoepiscopi care țin de ritul grecilor. Și unii din Regatul Ungariei, atît unguri cît și teutoni, și alți drept credincioși, locuind printre ei, trec la credința lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lucrare, ediție cuprinzând îmbunătățiri și adăugiri, se alătură firescului laudatio la centenarul învățământului agronomic universitar și la bicentenarul învățământului tehnic universitar ieșean. Autorul succintelor referiri de aici - absolvent la rându-i la Alma Mater Iassiensis, îndrăznește a rosti cu emoție pentru venerabila instituție și savanții ei: Admiratio Stelele-n cer clipi-vor boltind nemărginire „Per aspera ad astra” se crede-n Alma Mater, Se-avântă-nvățăcei de cuget cu gândul în eter, Cercând a prinde totul ce-i mai presus de fire Magiștrii ninși de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]