279,258 matches
-
Ne cățăram. Când o ușă zăvorâtă bara scara, ocoleam, ne suiam din schelă în schelă, ca niște mateloți pe catarge. Am făcut o haltă în dreptul terasei dintre cele două turnuri, deasupra logiei. Vântul sufla în pânze, eram la Capul Horn. Veneau zorii după o noapte grea, petrecută în manevre. Albatroșii atingeau coama valurilor. Vasul Saint-Sulpice își croia drum, cu pânzele strânse. Cântam: We’ll pull and haul together, we’ll haul to better weather. O să ajungem la Valparaiso. Problema, îmi spunea
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
determinat să scrieți Tigru de hârtie? A existat un „declic" inițial? - De fapt, cu mult timp în urmă, am început să mă gândesc la un roman despre anii aceia, „anii ’68", cum se spune acum. Cred că ideea mi-a venit pentru prima dată prin 1988, în orice caz înainte de a concepe, de a pregăti și scrie L’invention du monde. Dar era fără îndoială prea „devreme" (cu toate că trecuseră douăzeci de ani...). În orice caz, atunci n-am scris nici un rând
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
am lăsat un manuscris început și e tot prima dată când am dat atâtea târcoale unui proiect...) și am scris Méroé. După asta, într-un sfârșit, cea de-a treia încercare a fost „cea bună". Dar vedeți, nimic nu a venit dintr-o dată (e ultimul lucru pe care l-aș putea spune) , nu a fost un declic, ci o serie de declicuri succesive timp de aproape cincisprezece ani. Și în final, când m-am apucat serios de treabă, acum doi ani
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
istorie mai degrabă pusă în chestiune de scriitori - debutul lui Roland Barthes cu Gradul zero al scriiturii; sesizează aspectele inedite ale personalității lui Sartre revelate de introspeția propusă de Cuvintele sale, salută publicarea Manualului de descompunere a "gânditorului crepuscular" Cioran, "venit din România", care "contra optimismului senin prin care omul triumfă asupra absurdității lumii și a propriei condiții (...) se ridică, mânios și disperat, iar ca răspuns la ’întrebarea fundamentală’ clamează un nu furios". El crede încă în ceva, fiindcă scrie, se
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
nu i l-a oferit, ci numai viața, în idealitatea ei. Iar momentul se acutizează: Un gând, un chip știut, un vis, un timp/ și câte s-au legat se desfăcură./ Căzut din șea, de sub o grea armură,/ aștept să vină paznicul de schimb." Dacă poetul își sprijină tâmplele bătrâne pe amintirea unui glas, dacă vorba i se face văzduh, nu mai puțin tonul își păstrează faconda, la modul macedonskian: Deschide ușa, mâine voi pleca!/ E vremea dusă. Noapte bună!/ În
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
Ambele aspecte trebuie avute în vedere: pe de o parte, colecțiile trebuie îmbogățite, bine prezentate, restaurate, studiate științific, pe de altă parte, muzeul trebuie să fie mereu gata să-și întîmpine vizitatorii, toate categoriile de vizitatori, de la turistul care va veni o singură dată în viață la Luvru, pînă la "prietenul Luvrului" care vine în acest muzeu o dată pe săptămînă. Pentru că ați vorbit de vizitatori, oricine a fost la Luvru a putut observa că numărul lor este uriaș, și în continuă
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
bine prezentate, restaurate, studiate științific, pe de altă parte, muzeul trebuie să fie mereu gata să-și întîmpine vizitatorii, toate categoriile de vizitatori, de la turistul care va veni o singură dată în viață la Luvru, pînă la "prietenul Luvrului" care vine în acest muzeu o dată pe săptămînă. Pentru că ați vorbit de vizitatori, oricine a fost la Luvru a putut observa că numărul lor este uriaș, și în continuă creștere, ceea ce mi se pare stînjenitor pentru o relație calmă și privilegiată cum
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
numărul lor este uriaș, și în continuă creștere, ceea ce mi se pare stînjenitor pentru o relație calmă și privilegiată cum ar trebui să fie cea cu opera de artă. Această explozie a turismului cultural este benefică pentru artă? La Luvru vin aproximativ șase milioane de vizitatori pe an! Cu toate acestea, eu susțin că Luvrul este gol. Cu excepția parcursului pe care se află Gioconda, Venus din Milo sau Victoria din Samotrace, cu excepția, de asemenea, a sălilor de artă egipteană, în restul
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
parcursului pe care se află Gioconda, Venus din Milo sau Victoria din Samotrace, cu excepția, de asemenea, a sălilor de artă egipteană, în restul muzeului, vizitatorul se poate simți la largul său practic oricînd. E surprinzător de pildă ce puțină lume vine în sălile de pictură franceză de la etajul doi al Curții pătrate. Și ce e de făcut? Ați remarcat o dată că francezii nu știu să citească un tablou. E adevărat? La școală înveți să citești, dar, în Franța cel puțin, nimeni
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
alege pentru o pagină unitară care să vă reprezinte. Toate aceste lucruri să le faceți de dragul și în interesul cititorilor revistei noastre. Vă mulțumim! (Angela Neceaeva Pânzaru, Siberia) * Nu suma tuturor femeilor din lume, ci suma tuturor femeilor din care vin, rudele mele adică. Țin la acest înțeles cu aură de modestie și cu știința precisă a locului pe care-l merit, date fiind limitele de toate felurile, dar și grija omenească de a nu mă distruge inutil în lupte dinainte
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
copilăria mea, când am avut un tată vesel întotdeauna, dispus să se aplece asupra copilului său, poate fără să aibă destul timp. - Este o problemă eternă a părinților. - Părinții mei erau foarte tineri, amândoi profesori, aveau mult de lucru; tata venea des la București pentru că avea "Cafeneaua literară" și articolele pe care le scria. Nu aveau ei timp pentru mine cât aș fi vrut și atunci am cunoscut singurătatea și o oarecare formă de melancolie. Dar nu cred că și-au
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
fioros!". De fapt, nu aveam chef să m-asculte. - Cine intra în casa dumneavoastră? - În primul rând, scriitori. E foarte greu să fac o enumerare pentru că, de fapt, întâlnirile se petreceau îndeosebi la cafenea. Dar dacă, de pildă, Lucian Blaga venea în București, îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era a lui în sensul că față de el își arăta întreaga tandrețe, pe ceilalți ținându-ne la o oarecare distanță. Aici, în birou, de îndată ce venea un
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Blaga venea în București, îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era a lui în sensul că față de el își arăta întreaga tandrețe, pe ceilalți ținându-ne la o oarecare distanță. Aici, în birou, de îndată ce venea un oaspete, pisica venea, se cuibărea în poalele tatei și începea să toarcă. Văzând-o, Blaga a zis: "Parcă-i o Parcă!" Pe urmă, s-a uitat în bibliotecă și a văzut Discobolul, dacă nu mă înșel pe care nu
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era a lui în sensul că față de el își arăta întreaga tandrețe, pe ceilalți ținându-ne la o oarecare distanță. Aici, în birou, de îndată ce venea un oaspete, pisica venea, se cuibărea în poalele tatei și începea să toarcă. Văzând-o, Blaga a zis: "Parcă-i o Parcă!" Pe urmă, s-a uitat în bibliotecă și a văzut Discobolul, dacă nu mă înșel pe care nu i-l oferise tatei
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
nu mă înșel pe care nu i-l oferise tatei cu dedicație. L-a scos și pe prima pagină a citit, scris de tata:" Nil admirari nisi Lucian Blaga"; atunci, Blaga a scos și el stiloul și a adăugat: "Accept." Venea foarte des Vladimir Streinu și aveau lungi discuții care deveneau la un moment dat foarte crâncene. Uneori, interveneam și eu, dorind să împac lucrurile. Țin minte că, prin 1946 a venit Camil Petrescu. Mai întâi s-a mirat:" O, ce
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
a scos și el stiloul și a adăugat: "Accept." Venea foarte des Vladimir Streinu și aveau lungi discuții care deveneau la un moment dat foarte crâncene. Uneori, interveneam și eu, dorind să împac lucrurile. Țin minte că, prin 1946 a venit Camil Petrescu. Mai întâi s-a mirat:" O, ce casă aveți!" Era cu un aparat auditiv mare, cum erau pe atunci și, cum el trecuse deja "pe linie" ( cum se spunea) și trebuia să se justifice într-un fel, s-
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
să dea jumătate din avere, fiecare, ca să salveze țara, ar fi făcut-o?" O întrebare utopică: la urma urmei, nimeni n-are jumătate din avere în lichidități. - Și oricum nu putea fi o rezolvare. - Evident. Dar încerca să se scuze. Veneau fel de fel de tinere poete dornice de a fi recenzate, scandalizând-o pe mama. Veneau Vanea Gherghinescu cu Domnița, fiind prieteni încă din copilărie, prieteni severineni. - Eugen Ionescu? - El stătea foarte aproape; se plimbau serile prin Grădina botanică; soția
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
la urma urmei, nimeni n-are jumătate din avere în lichidități. - Și oricum nu putea fi o rezolvare. - Evident. Dar încerca să se scuze. Veneau fel de fel de tinere poete dornice de a fi recenzate, scandalizând-o pe mama. Veneau Vanea Gherghinescu cu Domnița, fiind prieteni încă din copilărie, prieteni severineni. - Eugen Ionescu? - El stătea foarte aproape; se plimbau serile prin Grădina botanică; soția lui, fiind severineancă era o cunoștință veche a tatei. Se aveau foarte bine. Tata mi-a
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
a făcut-o, mai cu seamă că a fost amuzat de carte. - Erați vecini cu Liviu Rebreanu. - Pe Rebreanu nu l-am văzut la noi în casă, dar ne duceam, o stradă mai încolo, la Fanny și la Puia când venea și el și dădea câte o masă. Și tot așa nu l-am văzut la noi pe Minulescu, pe care îl întâlneam zilnic venind dinspre bulevard, cu un baston mare pe care îl agita, mergând când pe un picior, când
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
noi în casă, dar ne duceam, o stradă mai încolo, la Fanny și la Puia când venea și el și dădea câte o masă. Și tot așa nu l-am văzut la noi pe Minulescu, pe care îl întâlneam zilnic venind dinspre bulevard, cu un baston mare pe care îl agita, mergând când pe un picior, când pe altul și care ne invita acasă și ne servea cu niște cocteiluri preparate de el. O lume întreagă s-a perindat pe aici
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
una în pod erau alte familii. Toți cu o singură bucătărie și o singură baie. Toată lumea stătea, ca să zic așa, sub autoritatea mamei. Familiile respective nu erau formate din oameni răi sau imposibili; dar era incomod. Ei bine, la tata veneau fel de fel de prieteni, mulți citeau "memorii". Se făcea un fum nemaipomenit de "Naționale", de "Plugar", de "Mărășești". Se retrăgeau pe la două noaptea, eu plecam pe la șase dimineața la slujba mea de normator la un atelier (eram singura cartelă
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
colecția "Luceafărul". De mine nu putea fi vorba. Atunci a început târguiala. Redactorul (o femeie) susținea că se luptă energic pentru tipărirea volumului, dar că întâmpină greutăți. L-am întâlnit pe un coridor pe Vasile Nicolescu. Mi-a spus: Ia vino încoace!" și mi-a dat referatul cu pricina care era dezastruos. Femeia a fost foarte jignită de "gestul odios", dar cartea mi-a apărut în o mie de exemplare. La al doilea volum, unde nu am mai avut aceeași presiune
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
tipografii m-au bătut cu pietre și am fugit. Dacă articolul apărea cu siguranță că pe urmă m-ar fi băgat la pușcărie. În 1990 am primit un telefon de la niște necunoscuți care m-au întrebat dacă nu vreau să vin în nu știu ce clădire unde se reînființează P.N.Ț. Nu m-am dus. Dar într-o zi, Ilie Păunescu ne-a convocat, pe mine și pe Petre Stoica și ne-a întrebat dacă nu suntem dispuși să scoatem împreună Dreptatea. Pentru
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
p. 114). Chiar dacă orașul Focșani în care locuia dizidentul la vremea respectivă nu a jucat cine știe ce rol în zilele revoluției din decembrie 1989, au existat unele semne care pot fi interpretate astăzi ca semnale pentru marile schimbări ce aveau să vină. Frînturi de conversație, mici reacții ale securiștilor și activiștilor de partid, mesaje strecurate printre rîndurile ziarelor și mai ales, prezența la Focșani a lui Virgil Măgureanu (de ce la Focșani?) în ultimele luni ale anului 1989 sunt elemente care demonstrează astăzi
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
regulile elementare ale democrației. Că presa nu stă cu ochii pe tine pentru că are ceva cu poza ta din buletin, ci fiindcă a băgat de seamă că nu aperi interesul public pentru care ești plătit. Din păcate, asemenea reacții golănești venite din partea înalților funcționari care își pierd scaunul nu sînt o noutate. Cei mai mulți înjură presa care și-a permis să-i "încondeieze". Și nu puține sînt cazurile în care acești "debarcați" dau în judecată ziariști și au cîștig de cauză la
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]