15,959 matches
-
că a fost ofertatde către patronul Stelei să revină în Ghencea" (cancan.ro, 8.03.2010) etc. O altă construcție calchiată care se aude tot mai des în ultima vreme - mai ales în limbajul administrației, al finanțelor, al afacerilor - cuprinde verbul a adresa. Acesta își schimbă construcția firească în română (cu subiect, obiect direct și indirect: cineva adresează o cerere, o invitație etc. cuiva), adăugându-și, prin imitație după engleză, sensuri noi și combinații derutante. Noile construcții apar mai ales cu
Probleme adresate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6049_a_7374]
-
vreme (și tot prin calc), destinateste substituit, în contexte similare, cu participiul dedicat: „spălătorie automată de rufe dedicată persoanelor fizice" (clubafaceri.ro); „mașină de spălat rufe dedicată iubitorilor de animale" (lumebuna.ro) etc. Și mai îndepărtată de română este folosirea verbului a adresa cu sensul „a viza, a trata": complementul său indirect nu mai este în acest caz un destinatar, ci chiar obiectul abordării. Construcția este copiată din engleză, unde verbul to address are și sensurile „to direct the efforts or
Probleme adresate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6049_a_7374]
-
lumebuna.ro) etc. Și mai îndepărtată de română este folosirea verbului a adresa cu sensul „a viza, a trata": complementul său indirect nu mai este în acest caz un destinatar, ci chiar obiectul abordării. Construcția este copiată din engleză, unde verbul to address are și sensurile „to direct the efforts or attention of (oneself)"; „to deal with" (exemplu: „the chance to addressimportant issues" (Merriam-Webster on-line). Multe dintre ilustrările actuale din română provin probabil din traduceri neatente, influențate de sintaxa originalului; modelul
Probleme adresate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6049_a_7374]
-
străzile Capitalei!" (ibid.); „Primele «liniuțe» pe Autostradă Transilvania" (adevarul.ro). În genere, cuvantul e pus între ghilimele, ceea ce indică faptul că autorii nu îl considera încă intrat în uzul general. Ca termen familiar, liniuța e cuprins în expresii construite cu verbele a (se) da („cine are o mașină tare să mă caute să dăm o liniuța", fy.netlog.com; „Cu ce scutere v-ați dat la liniuța?", scuteristi.ro) și a face („Facem o liniuța?", bzi.ro). Noul sens pare a
Liniuțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6064_a_7389]
-
enervant al vuvuzelelof, hotnews.ro, 11.07.2009). Adaptarea morfologica s-a înregistrat și în alte limbi, în primul rând prin formarea unui plural (în -s, în engleză, franceza, spaniolă). În română, au apărut deja derivate ad-hoc de la vuvuzelă: un verb a vuvuzeli, cu totul accidental („și-mi vine să vuvuzelesc", forum.hot-news.ro, 2.07.2007), precum și variante verbale: a vuvuzi, latent în numele de acțiune vuvuzeală („ Vuvuzeală nu există doar la turneul din Africa de Sud", dorintudoran.com, 17.06.2010; „Ce
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
și viitorul se mistuie în fiorul mistic, intemporal. Răul biologic poate fi cu adevărat învins doar de credință, nu de una exterioară ființei, abstractă, ci de o credință contopită cu ființa însăși, imanentă acesteia. Providența se pronunță aici din interiorul verbelor literare, „din miezul lor cel mai adînc", reverberație a veșniciei: „Știu încă o dată că Dumnezeu e viu și îmi răspunde. Voi trăi, voi supraviețui". Ion Zubașcu: Moarte de om. O poveste de viață, Ed.Limes, 2010, 96 pag.
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
un sondaj de opinie", formele repondent și respondent ilustrează, ca în atâtea alte cazuri, preluarea unui cuvânt de origine îndepărtată latină prin două filiere: franceză și engleză. Forma repondent corespunde, evident, sursei imediate franceze: substantivul répondant, din familia lexicală a verbului répondre „a răspunde". În Trésor de la langue française informatisé, cuvântul répondant este înregistrat cu mai multe sensuri, mai vechi sau mai noi: „persoană care este somată să dea un răspuns", „garant" sau (în sociologie) „persoană care răspunde la o anchetă
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
mai multe sensuri, mai vechi sau mai noi: „persoană care este somată să dea un răspuns", „garant" sau (în sociologie) „persoană care răspunde la o anchetă sau la un sondaj de opinie". În engleză, respondent, substantiv și adjectiv, provine de la verbul respond, preluat din vechea franceză. Și respond, și répondre sunt urmași ai verbului latin respondere, din care provine, de altfel, și verbul românesc a răspunde. Revenind la formele concurente din română, constatăm că ambele sunt justificate, au legătură cu latina
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
dea un răspuns", „garant" sau (în sociologie) „persoană care răspunde la o anchetă sau la un sondaj de opinie". În engleză, respondent, substantiv și adjectiv, provine de la verbul respond, preluat din vechea franceză. Și respond, și répondre sunt urmași ai verbului latin respondere, din care provine, de altfel, și verbul românesc a răspunde. Revenind la formele concurente din română, constatăm că ambele sunt justificate, au legătură cu latina și cu fondul lexical de bază moștenit în română din latină. Într-o
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
răspunde la o anchetă sau la un sondaj de opinie". În engleză, respondent, substantiv și adjectiv, provine de la verbul respond, preluat din vechea franceză. Și respond, și répondre sunt urmași ai verbului latin respondere, din care provine, de altfel, și verbul românesc a răspunde. Revenind la formele concurente din română, constatăm că ambele sunt justificate, au legătură cu latina și cu fondul lexical de bază moștenit în română din latină. Într-o epocă a purismului, amândouă ar fi fost respinse, construindu
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
poate fi luată de departe: în română, împrumutul cabrioletă e, foarte probabil, înrudit cu termenul vechi căprioară; în franceză, în secolul al XVIII-lea, trăsurii ușoare (care saltă din piatră în piatră!) i-a fost atribuită denumirea cabriolet, pornind de la verbul cabrioler, la rândul său legat de cabriole, împrumut din italiană: unde termenul capriola (provenit, prin metonimie, conform unei explicații destul de credibile, din capriola „căprioară") are sensul „salt", cu particularizări în gimnastică, balet, echitație; și dicționarele noastre înregistrează pe cabriolă, ca
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
pe aceeași nervură este și Ion Horea. Motivele toposului natal apar trecute printr-un joc al formei care însă nu e doar rezultatul unui „amor al cuvîntului", ci și al unei specifice discipline ardelenești. O manieră a lucrului „bine făcut". Verbele se rînduiesc cu migală, sintaxa e șlefuită, figura sonoră e controlată cu atenție. Sonetul devine veșmîntul unui spirit ordonat (Cartea sonetelor). Nu mai puțin apar și cochetării ale rimei, mici frivolități prozodice care înviorează textul: mei / Vaidei, dor, mă / enormă
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
se privesc în ochi timp de un minut întreg după orgasm, fără ezitare, fără întrerupere, fără sustragere. Sînt precum confluența a două rîuri, a două procese mai degrabă decît a două obiecte. Mda - și tot așa la fel de bine - ca două verbe mai degrabă decît ca două substantive. Bineînțeles, chiar și în acele momente, acele momente foarte speciale pe care le împărtășim, i-am ascuns ceva. Chestia asta nenorocită cu vagabondul, ca să fiu mai exact, chestia asta malefică. Am ascuns-o pentru că
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
falsifica un lucru înseamnă a-l face fals, a pietrifica o substanță însemnă a o face piatră, a vivifica un lucru înseamnă a-l face viu, a simplifica ceva înseamnă a-l face simplu, și exemplele pot continua cu orice verb care se termină în „ificare" (din latinescul efficio-ere) cu sens de act culminînd într-un rezultat. Orice verb care are drept desinență „ificarea" are ca efect chiar rădăcina lui. Prin urmare „verificarea" unui sfînt în vederea „sanctificării" cere drept condiție mistificarea
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
vivifica un lucru înseamnă a-l face viu, a simplifica ceva înseamnă a-l face simplu, și exemplele pot continua cu orice verb care se termină în „ificare" (din latinescul efficio-ere) cu sens de act culminînd într-un rezultat. Orice verb care are drept desinență „ificarea" are ca efect chiar rădăcina lui. Prin urmare „verificarea" unui sfînt în vederea „sanctificării" cere drept condiție mistificarea de sine însuși prin chemare de sus. Atîta doar că sfîntul nu se mistifică cu de la sine putere
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
această funcționalitate ritualică în care catharsis-ul este foarte important? Doresc, de asemenea, să menționez că într-un ritual nu există spectatori, nu există factori pasivi. Toți sunt factori activi în cazul fenomenului ritualic. Muzica, dansul, costumația, gestul, eventual și verbul... cuvintele pronunțate în colectiv de către toți participanții la ritual, totul reprezintă un mijloc de eliberare a anumitor energii. - Nu pot să nu evoc spectacolul lui Andrei Serban, Trilogia antică, spectacol realizat la Teatrul Național din București în urmă cu două
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
devine real. În timp ce o asemenea carte devine, în mod necesar, inclusiv cartea propriului său faliment, pentru că încearcă să vorbească cum se poate vorbi dacă nu se poate vorbi. Care este prima carte care v-a făcut cunoscut peste granițele Ungariei? Verbele auxiliare ale inimii este cartea care a apărut prima dată în cele mai multe țări. Dar nu și în Franța, acolo mi s-a spus că prima carte trebuie să fie una groasă, fiindcă numai așa ceva prezintă seriozitate, așa că în limba franceză
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
care a apărut prima dată în cele mai multe țări. Dar nu și în Franța, acolo mi s-a spus că prima carte trebuie să fie una groasă, fiindcă numai așa ceva prezintă seriozitate, așa că în limba franceză prima dată a apărut Roman-de-producție. Verbele... a fost potrivită și pentru că se putea povesti despre ce e vorba în ea. Cu celelalte cărți ale mele, lucrul ăsta nu-i chiar atât de simplu. Dar n-o spun în mod autocritic. A provocat comunismul obsesii majorității scriitorilor
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
și” a început să fie folosit chiar și când nu se urmărește evitarea unei cacofonii. Iată un exemplu: “Mă bucur că te am ca și prietenă”. 2. O altă eroare frecvent întâlnită este cuvântul “vroiam”. Greșeala vine din “amestecarea” formelor verbelor “a vrea” și a “voi”. Puse la imperfect, verbele se conjugă astfel. “A vrea” are formele “eu vream”, “tu vreai”, “el/ea vrea”, “noi vream”, “voi vreați”, “ei vreau”, iar “a voi” - “eu voiam”, “tu voiai”, “el/ea voia, “noi
Top greșeli gramaticale făcute de români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62941_a_64266]
-
nu se urmărește evitarea unei cacofonii. Iată un exemplu: “Mă bucur că te am ca și prietenă”. 2. O altă eroare frecvent întâlnită este cuvântul “vroiam”. Greșeala vine din “amestecarea” formelor verbelor “a vrea” și a “voi”. Puse la imperfect, verbele se conjugă astfel. “A vrea” are formele “eu vream”, “tu vreai”, “el/ea vrea”, “noi vream”, “voi vreați”, “ei vreau”, iar “a voi” - “eu voiam”, “tu voiai”, “el/ea voia, “noi voiam”, “voi voiați”, “ei/ele voiau”. Așadar, nici urmă
Top greșeli gramaticale făcute de români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62941_a_64266]
-
eu vream”, “tu vreai”, “el/ea vrea”, “noi vream”, “voi vreați”, “ei vreau”, iar “a voi” - “eu voiam”, “tu voiai”, “el/ea voia, “noi voiam”, “voi voiați”, “ei/ele voiau”. Așadar, nici urmă de “vroiam”, “vroia” sau “vroiați”! 3. Și verbul "a vrea" a fost pur și simplu măcelărit de românii de pretutindeni. Unii au născocit construcțiile “să aibe” și să “aivă”, iar alții au venit cu varianta “să aive”. Forma corectă, “să aibă”, a ajuns să fie folosit din ce în ce mai puțin
Top greșeli gramaticale făcute de români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62941_a_64266]
-
tare) e să știi unde se află și ce face gașca, să te distrezi non-stop („fă orice-ți trece prin cap", „să-ți convoci prietenii la distracție", „tone de distracție"). Multe mesaje recente au fost construite pe ambiguitatea erotică a verbului a se combina și pe inovația reprezentată de cuvântul ieșeală: „combină-te la cea mai tare ieșeală", „marea ieșeală"; „încarcă o poză sau un filmuleț în care te rupi cu prietenii la vreo ieșeală, bairam sau cum vrei să-i
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
de fapt viața pe autorul excesiv în toate, torturat de neputința de a duce la bun sfârsit un proiect literar ucigător de ambițios. Este Călătoria care nu se sfârșește niciodată, de Malcolm Lowry. Lowry este (ar trebui oare să folosesc verbul la timpul trecut?) obiectul unui adevărat cult ai cărui adepți au fost fascinați de capodopera Sub vulcan, inclusă pe poziția a șaptea pe una dintre listele cu „cele mai bune o sută de romane ale secolului al XX-lea". Am
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
de aplicație a calificării („Despre oameni și acțiunile lor”) și sunt explicate sensurile „vrednic, merituos”, „isteț, îndemânatic”, „capabil; (...) competent”. Ultimul înțeles este pus în relație cu o construcție foarte rară în limba actuală, în care adjectivul e urmat de un verb (destoinic să facă, destoinic a face). În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul I, partea a 4-a, Litera D, 2006) sensul „demn, vrednic” apare ca învechit; nu la fel sunt considerate sensurile „priceput”, „apt, capabil”, „competent” etc. Exemplele din limba
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
ales prin metehne. Nu știm dacă, în Siliștea-Gumești, Cocoșilă, Besensac sau Scămosu sînt nume reale ori porecle. Chiar legitimate ulterior prin acte, aceste numiri pleacă de la porecle. Supranumele lui Ilie Moromete e Pațanghel, iar sora lui e botezată Guica de la verbul „a guici”, adică a guița. Tudor Bălosu, alt nume derivat din poreclă, are încă una: Chiorul, pentru că e efectiv chior. Un negustor de ouă e cunoscut ca Ouăbei. Cel mai savuros nume rămîne Parizianu, copil din flori al unei slujnice
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]