3,381 matches
-
în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repeta la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o faleză înaltă îmbrăcată în verdeață, castraveciori de mare țepoși, arbuști minusculi, sălcii pitice și buruieni. Din ierburi apărea pe neașteptate ca într-un film, o scară nesfârșită parcă a timpului și oboseai numai coborând zigzag-urile cenușii din beton până pe plajă. Cam așa au fost
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dedesubtul cerului, și să se arate uscatul!" Și așa a fost. 10. Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numito mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11. Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pămîntul verdeață, iarbă cu sămînță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămînța lor pe pămînt." Și așa a fost. 12. Pămîntul a dat verdeață, iarbă cu sămînță după soiul ei, și pomi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
bun. 11. Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pămîntul verdeață, iarbă cu sămînță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămînța lor pe pămînt." Și așa a fost. 12. Pămîntul a dat verdeață, iarbă cu sămînță după soiul ei, și pomi care fac rod și care își au sămînța în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
care cresc în voie, de-a valma, alcătuind laolaltă un colț de rai în care poetul meditează și își scrie cărțile. Gândurile îi sunt acompaniate de cântecele sutelor de păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu a avut ingenioasa idee de a planta, prin cele mai umbroase și tainice desișuri câte o măsuță primitivă și bănci însoțitoare cu două-trei locuri. Singurătatea și liniștea de
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
am suportat lipsa contactelor, a corespondenței, a telefoanelor. Deodată, ca sub efectul unei cafele tari, toamna se trezesc facultățile agresive ale minții mele și-ncep să îmi simt, tot mai mult și mai tăios, propriile contururi, dizolvate până atunci în verdeață și caniculă. La sfârșitul fiecărei veri încep să-mi pun, mereu, aceleași și aceleași întrebări: ce-mi va aduce toamna 162 care vine? Ce va schimba în viața mea? Mi se va da din nou destulă putere ca să fac să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oricărui oraș românesc, oricât de frumoasă ar fi zona sa centrală. Cartiere-ntregi de case pitorești au fost rase de pe fața pământului și înlocuite cu întinse, monstruoase ghetouri de beton, cu blocuri așezate la o palmă unul de altul, fără verdeață, fără locuri de joacă pentru copii. O populație adusă în mare parte de la țară a fost îngrămădită în aceste clădiri. Un întreg popor a fost silit să trăiască în "cutii de chibrite", cum au fost botezate blocurile din prefabricate. Eu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și acum. De ce să se vaiete? Va aștepta și se va gândi cum să scape. Dimineața era frumoasă. Soarele se ridica spre cer, ieșind din nisipuri. Era încă răcoare și ușor de mers. Acum Iahuben începu să zărească destul de aproape verdeața oazei cu copaci înalți, cu trunchiul solzos și cu crengi numai în vârf, ca un pămătuf de pene mari. Erau curmalii. Într-un loc deschis, ca o poiană, zări așezate în cerc o mulțime de colibe rotunde cu acoperișul ascuțit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de papirus, ori se plimbau pe țărmul mării albastre, numită de negustorii albi cu bărbi negre din insula lungă de la răsărit Marea dintre Pământuri, iar de acești băștinași rome, fără nici un rost, sau poate că din pricina câmpiei gurilor lui Hapi, Verdeața cea Mare. Armata lui Puarem avea nevoie de odihnă. Dacă străbaterea deșertului n-a ridicat în drum piedici grele, n-au fost însă ușoare luptele pentru aur și robi în Ta Kemet. Șiretenia lui Puarem, ajutată de sfaturile înțeleptului preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puternice și necesită condiții speciale pentru a fi digerate și a-și elibera elementele nutritive. Cele mai bune opțiuni pe care le aveți pentru a combina proteinele de origine animală cu alte alimente sunt legumele fără amidon, cum ar fi verdețurile, pepenele, varza, mugurii etc., și este cel mai bine să consumați aceste legume crude, sub formă de salate mari. Proteinele animale concentrate trebuie consumate doar la o singură masă din zi, dar proteinele ușoare din legume, cum ar fi soia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
subțiri și concave. Fierul se găsește În carnea roșie, ficat, boabe, fasole, gălbenuș de ou, legume verzi. Proteina de origine animală și vitamina C Îmbunătățesc absorbția fierului. Prin urmare, se recomandă Întrebuințarea cărnii și a păsărilor cu legume proaspete și verdețuri. Doza zilnică pentru adulți este de 15 mg. Iodul este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Acești hormoni reglează metabolismul, mai ales procesele energetice și de transfer de căldură, participă la reglarea funcției sistemului cardiovascular și nervos. Iodul este imunostimulator, previne
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
departe de lume, a deschis poarta unui schit. Și n-a trebuit să vadă mai mult decît bănuții risipiți prin iarba fragedă. Cutia milei s-a transfigurat dintr-o dată Într-un spațiu de o nemăsurată bogăție. În acel loc de verdeață promis și găsit În modul cel mai neașteptat acolo unde toată suflarea poate avea acces fără restricții. Ar putea dacă, măcar din cînd În cînd, s-ar lăsa la mila Domnului. cutia milei - prin gazonul schitului bănuți risipiți Doina Bogdan
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
românesc derivate ca negrișor, negruț, negriu, negricios, care circulă astăzi. Altele, ca negrime (care există și în dialectul meglenoromân: nigrimi „negreață“), au circulat în trecut (apare în Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir). verde și varză Cuvântul care exprimă culoarea verdeții este moștenit din latină în toate limbile romanice. Lat. viridis, cu același sens, care a avut o formă sincopată *virdis, stă la baza tuturor formelor romanice: rom., it., sp., port. verde; fr., prov. vert. Cuvântul există și în cele trei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
familia lui viridis, s-a păstrat în română ca varză (și în acest caz, este de presupus o formă sincopată *virdia). Forma veche a cuvântului a fost vearză, care există în textele vechi și în aromână, cu sensul originar de „verdeață“. În limba modernă, varză, cu pluralul verze, și-a restrâns sensul la o anumită legumă, numită în Transilvania și Moldova curechi, cuvânt moștenit din lat. *coliculus (cu forma cauliculus, în latina clasică), diminutiv al lat. caulis, care a dat fr.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
face fărâme“. Slavul drob a pătruns și în maghiară (darab „bucată“), iar din maghiară, cu înțelesul de acolo, a fost împrumutat de graiurile românești din Transilvania (dărab). Cu sensul de „mâncare de miel preparată din organele interne tocate, amestecate cu verdeață și învelite în prapur“, cuvântul drob a fost împrumutat în română din bulgară (în bulgară, drob înseamnă „plămân“, iar în alte limbi slave, printre care și sârba, are sensul de „intestine“). În română, drob și dărab sunt dublete etimologice. Când
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvintele, iar asemănările cu alte limbi arată, de cele mai multe ori, unitatea și continuitatea limbajului uman: alb. grurë „grâu”, sl. zerno „grăunte, cereale”, germ. Korn, „grâu, secară”, iar cu l în loc de r: fr. blé (cf. froment), sl. zlak „cereală”, vgr. chloe „verdeață, iarbă”. Compararea limbilor poate ajuta la descoperirea structurii etimologice a cuvântului. Astfel secară se raportează la lat. secale, de la seco „a tăia, a recolta, a strânge furaj” (rom. a seca „a ucide”, secure, secere); albaneza are pe de o parte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
explozie de steluțe galbene pline de veselie și optimism, făcută parcă să anunțe o nouă explozie vitală de renaștere a naturii, ca și cum un pictor ar fi aruncat o găleată de culoare galbenă peste crenguțele triste, ale tufei de peste iarnă. Apoi, verdeață multă, copaci mulți fructiferi, flori, plante medicinale, astfel, când inspiri simți numai aer curat și oxigen. Parcă o forță vitală intra în tine care-ți dădea energie și putere, veselie și liniște, încât nu mai oboseai repede, dormeai foarte bine
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mai precis a unei tehnologii, căci ingredientele sunt diverse, numai „înăbușirea“ e comună), cât și pentru eclectismul gastronomiei românești. La români, este o mâncare (mult scăzută, de aici probabil asocierea cu „înăbușeala“ francezilor) din carne de miel și din primele verdețuri ale primăverii, dintre care nu lipsesc usturoiul și ceapa. Radu Anton Roman, în celebrul său volum Bucate, vinuri și obiceiuri românești (Editura Paideia, 1998), precizează că acestea din urmă trebuie să fie legate ca niște „coronițe“, simbolizând astfel venirea primăverii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lipsesc usturoiul și ceapa. Radu Anton Roman, în celebrul său volum Bucate, vinuri și obiceiuri românești (Editura Paideia, 1998), precizează că acestea din urmă trebuie să fie legate ca niște „coronițe“, simbolizând astfel venirea primăverii. Dar, în afară de miel și de verdețuri, stufatul nostru mai cuprinde și ceapă uscată, ceea ce îl apropie sensibil de stifado-ul gătit azi în Grecia. Tot grecii au un fel de mâncare asemănător, în care ceapa verde de la noi este înlocuită cu lăptuci tăiate șuvițe (Arnaki frikasse me
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
să nu uităm faptul că unii etimologiști susțin și originea latină a cuvântului vărzări (din latinescul virdiaria, la fel precum varza - ingredient esențial al vărzărilor, plăcinte de post - provine din latinescul virdia, alterare a lui viridia, care avea sensul de verdeață, verdețuri; numele latinesc al verzei este brassica, din celticul bresic, celții fiind cei care au răspândit cultura acestei plante pe aproape tot continentul). În altă ordine de idei, merită amintit faptul că tot din virdia provine numele unui soi de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu uităm faptul că unii etimologiști susțin și originea latină a cuvântului vărzări (din latinescul virdiaria, la fel precum varza - ingredient esențial al vărzărilor, plăcinte de post - provine din latinescul virdia, alterare a lui viridia, care avea sensul de verdeață, verdețuri; numele latinesc al verzei este brassica, din celticul bresic, celții fiind cei care au răspândit cultura acestei plante pe aproape tot continentul). În altă ordine de idei, merită amintit faptul că tot din virdia provine numele unui soi de strugure
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în capitolele simpatice, „cea mai mare parte a acestor bucate [...] vor fi doar părtașe (în cel mai bun caz!) lângă un «de dulce» sau, mai rău, doar însoțitoare cuminți, «garnituri» modeste, figurație...“ „Figurația“ respectivă este, în realitate, dominația monopolistă a verdețurilor (pe timpul anotimpului cald) și a mălaiului (tot anul), dar și, într-o măsură mai mică sau mai mare, a legumelor și fructelor în alimentația țăranului român. Rolul acestora din urmă era cu totul diferit de cel pe care-l au
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bază de mămăligă, cum ar fi „plăcinta mocănească de primăvară“, specifică regiunii Buzăului (două straturi de mămăligă ocrotind un amestec de carne de la borcan - adică porc confit, prăjit în untură și pus la păstrare acoperit tot cu untură - și de verdețuri tocate). Asemenea rețete au rămas, din nefericire, uitate în colțuri izolate de țară. Cum se explică faptul că bucătăria noastră nu a putut încetățeni, la nivel național, diversificarea culinară a ingredientului numit mămăligă? De parcă ar fi rămas definitiv cantonate în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în Alexandru Lăpușneanu, că „în Moldova, pe vremea aceea [a doua jumătate a secolului al XVI-lea, n.n.], nu se introdusese încă moda mâncărilor alese. Cel mai mare ospăț se cuprindea în câteva feluri de bucate. [...] Mâncări grecești fierte cu verdețuri care pluteau în unt, apoi pilaful turcesc și, în sfârșit, fripturile cosmopolite.“ Aceeași influență a bucătăriei târgovețe (în acest caz, de inspirație turcească) a dus și la larga răspândire (inclusiv în mediul rural) a sarmalelor, „mâncarea națională a românilor“ (E.
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Lăpușneanu: „... în Moldova, pe vremea aceea [a doua jumătate a secolului al XVI lea, n.n.], nu se introdusese încă moda mâncărilor alese [citește „occidentale“, n.n.]. Cel mai mare ospăț se cuprindea în câteva feluri de bucate. [...] mâncări grecești fierte cu verdețuri care pluteau în unt, apoi pilaful turcesc și, în sfârșit, fripturile cosmopolite.“ „Mâncări grecești“ ar trebui citit „mâncări turco-grecești“, căci ele ne-au parvenit tot prin intermediul turcilor, a căror artă culinară s-a format (și s-a rafinat) prin contactul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]