1,978 matches
-
De exemplu, este evident că versetul de la Luca: Cum autem uideritis circumdari ab exercitu Ierusalem, tunc scitote quia appropinquauit desolatio eius (21,20) nu se poate referi decât la evenimentul concret al distrugerii templului din Ierusalim de către Titus. De asemenea, versetul Cum uideritis haec fieri, scitote quoniam prope est regnum Dei se referă neîndoielnic la a doua parusie (și implicit la sfârșitul lumii). Dar acestea sunt mai degrabă excepții, dat fiind că cea mai mare parte a versetelor nu posedă nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Titus. De asemenea, versetul Cum uideritis haec fieri, scitote quoniam prope est regnum Dei se referă neîndoielnic la a doua parusie (și implicit la sfârșitul lumii). Dar acestea sunt mai degrabă excepții, dat fiind că cea mai mare parte a versetelor nu posedă nici un indiciu intrinsec clar. În cazul acestora, se impune găsit un „indiciu de fidelitate”. Recitind atent fragmentele sinoptice, Augustin ajunge la concluzia că versiunea cea mai clară, cea mai exactă și mai coerentă ar fi cea relatată de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lumii; 2) în vremea distrugerii templului existau în Ierusalim suficient de mulți „iudei circumciși”, adică „sfinți”/„creștini”; pentru aceștia a scurtat Dumnezeu timpul persecuțiilor. Pe parcursul a 51 de capitole, exegetul se ocupă de sistematizarea, cât mai exactă cu putință, a versetelor din „apocalipsele sinoptice” în rubricile rămase libere: venirea lui Isus per Ecclesiam și sfârșitul lumii. Nu este cazul să ne oprim asupra legitimității și fiabilității acestei sistematizări. Oricum, episcopul Hipponei și‑a atins pe deplin scopul, risipind iluzia corespondentului său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
episcopul Hipponei își expune concepția anticristologică într‑un tratat consacrat iubirii. Este vorba despre In Epistolam Ioannis ad Parthos tractatus decem. Cuvântul tractatus trebuie înțeles aici cu sensul de „omilie”. Într‑adevăr este vorba de un comentariu închegat al tuturor versetelor epistolei, realizat în perioada cuprinsă între Duminica Paștelui și sărbătoarea Cincizecimii din anul 415. Al III‑lea tractatus a fost rostit, probabil, în ziua de marți din Săptămâna Mare. Comentariul reia trei dintre temele epistolei ioanice: 1) opoziția întuneric‑lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pierdut din vedere sau, mai exact, devine un nume infamant, abstract și atemporal care‑i înglobează pe toți cei ce‑l „neagă pe Isus”, actuali sau potențiali, din interiorul sau din afara Bisericii. Ultima problemă dezbătută de Augustin se referă la versetul 2,27 din 1In. în care se spune că toți cei „unși” recunosc adevărul în virtutea tainei mirungerii (botezul). Este nevoie doar ca cineva să le deschidă ochii, să‑i trezească. În acest caz, se întreabă cu surprindere predicatorul, dacă noi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au fost propuse și consider adevărat ceea ce a fost spus de alții: Dumnezeul universului a hotărât ca el să se arate la sfârșitul vremurilor. Așadar, termenul rânduit de Dumnezeu îl împiedică să se arate încă de pe acum. Dar cred că versetul are și un alt sens. Într‑adevăr, dumnezeiescul apostol cunoaște cuvintele Domnului, care învață că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au fost propuse și consider adevărat ceea ce a fost spus de alții: Dumnezeul universului a hotărât ca el să se arate la sfârșitul vremurilor. Așadar, termenul rânduit de Dumnezeu îl împiedică să se arate încă de pe acum. Dar cred că versetul are și un alt sens. Într‑adevăr, dumnezeiescul apostol cunoaște cuvintele Domnului, care învață că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o misiune și a îndeplinit ceea ce era plăcut lui Dumnezeu Tatăl. Dimpotrivă, [Anticristul], la rândul său, se va numi pe sine Dumnezeul universului. În ciuda tuturor acestor lucruri, iudeii continuă să îl aștepte și vor crede în el atunci când va veni. Versetul: „De aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire” (2Tes. 2,11) înseamnă de fapt: „El va îngădui ca amăgirea să se manifeste”, ca să iasă la iveală toți prietenii răului. Căci nu El îl va trimite, ci El îl va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Brescia, 1980. Am tratat aceste probleme în volumul Apocalipsa lui Ioan și literatura apocaliptică iudeo‑creștină, București, 1998, prilej cu care am prezentat de asemenea o bibliografie recentă asupra subiectului. * Traducere după Biblia sau Sfânta Scriptură, ed. cit. Traducerea tuturor versetelor din Apocalipsă, din acest subcapitol, va urma ediția citată (n.t.). . F.D. Mazzaferri, The Genre of the Book of Revelation from a Source‑Critical Perspective, Berlin, New York, 1989, apud Jenks, Origins..., pp. 231‑232. Vezi de asemenea, J.C. Wilson, „The
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalypse maintenant, Paris, 1984). . Pentru acest subcapitol, L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 122‑129; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 260‑282; A.A. Trites, The New Testament Concept of Witness, Cambridge, 1977. . Iez. 40,3-42,20. . Există două interpretări principale ale primelor versete din acest capitol. Potrivit primei interpretări (literale), Ioan s‑ar referi la convertirea iudeilor; potrivit celeilalte (alegorice), ar fi vorba mai curând de diferitele comunități religioase (iudaice, păgâne, creștine) reprezentate de templu, ca simbol al „totalității”. Cf. P. Prigent, Apocalypse
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viață” (este vorba deci de statuie, și nu de Anticrist). Această ipoteză nu ne pare întemeiată, din cel puțin două motive: ea forțează sensul lui euadere și pe cel al lui spiritalis; Omnipotens tribuit nu trimite la prima parte a versetului 15 al Apoc. 13, care vorbește de însuflețirea statuii, așa cum presupune Poinsotte. În realitate, Commodian face aici aluzie la tema persecuției, îngăduită de Dumnezeu pentru binele oamenilor, temă abordată de Irineu în mai multe locuri din Adu. haer. Vezi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ipoteză. Intenția sa nu este de a înlocui o teorie deja constituită cu o alta, ci de a arăta cât este de echivocă, de fapt, orice teorie despre sfârșitul vremurilor, subiect care iese a priori de sub incidența oricărui demers rațional. Versetul de la Luca pe care se întemeiază concluzia lui Augustin este următorul: Cum autem uideritis circumdari ab exercitu Ierusalim, tunc scitote quia appropinquavit desolatio eius. . La Cité de Dieu, în Saint Augustin, Œuvres, textul ediției a patra B. Dombart și A
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
arabe” din Ben-Hamar cântă (1936), Chiot către neamul meu (1936), Temelie de veac nou (1938), două culegeri semnate Radu Bardă - Treziți-vă, români! (1936) și Iuda (1937) - ș.a. Poezia lui s-a vrut o amplă „cântare” a „neamului”, însă între „versetele” acesteia se vor strecura, în numele unui naționalism excesiv și destule accente xenofobe. Omul își va proba, de altminteri, simțămintele patriotice în momentul izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale, implicându-se fără ezitări în campania pentru dezrobirea Basarabiei și Bucovinei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
serie de concepte-cheie ale programului - „optimizare, inginerie psihosomatică” - atât în sensul de practici terapeutice, cât și în accepția de atribute ale creației. Pasajele revelatoare sunt etalate în volumul Viață și semn: „Spuneam: o inginerie psihosomatică prin cuvânt. [...] În ce mod versetul nostru, enunțul nostru poate lovi tăcerea genetică, poate coborî până la acel nivel de profunzime de unde vin exigențele ereditare? Iată întrebările acestei întretăieri între literatură și practicile optimizării, între care, repetăm, relația este bilaterală, influența reciprocă.” După 1990, trecute prin filtrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
cuvântul își pierde practic componenta acțională (combaterea șmenarhiei prostituționale, componentă a cumetrismului politic și universitar) în favoarea elementului spectacular. 6 Este vorba de spirite imprevizibile, prezente în mitologia din Orientul Mijlociu, care revin mereu în imprecațiile profetului Mohamed. Vezi Coranul, suratele V (verset 112) și LV (versetele 15 și 33). 7 Oktodoxia: curent academic din aceași familie cu semidoxia și sferto-doxia. Bunele practici constau în devizarea oricărui obiect al cunoașterii în opt părți, fiecare membru al congregației unei "discipline" studiind doar optimea care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
componenta acțională (combaterea șmenarhiei prostituționale, componentă a cumetrismului politic și universitar) în favoarea elementului spectacular. 6 Este vorba de spirite imprevizibile, prezente în mitologia din Orientul Mijlociu, care revin mereu în imprecațiile profetului Mohamed. Vezi Coranul, suratele V (verset 112) și LV (versetele 15 și 33). 7 Oktodoxia: curent academic din aceași familie cu semidoxia și sferto-doxia. Bunele practici constau în devizarea oricărui obiect al cunoașterii în opt părți, fiecare membru al congregației unei "discipline" studiind doar optimea care-i revine, în vederea optimizării
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
domenii (nu le numim că nimeni nu le știe pe toate). De aici legitimitatea Avizorilor, care puteau acționa de "bună credință" (sistemul de valori al "oamenilor de bine", perdeaua de fum a primelor luni din regimul Iliescu I 1990-1992). 108 Versetul 56. Traducătorul a folosit Le Coran Essai de traduction versiune semnată de Jacques Berque, Editions Albin Michel, 2002, p. 103). ÎNTRU & FINAL 109 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers, 1977, 274. Autorul aduce la numitor comun reflecțiile Mariei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Cele douăsprezece cuvântări devin tot atâtea repere tematice pentru o dublă lectură: mai întâi lectura hermeneutică (speculatio), iar apoi citirea repetată, duhovnicească (ruminatio)1. Renașterea permanentătc "Renașterea permanentă" Luate în întregime, catehezele părintelui Emilianos par o glosă prelungită la un verset din Sf. Pavel: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți” (I Corinteni 4, 15). În acord cu mistica ioaneică, exigențele apostolului reprezintă și orizontul de legitimitate al Evangheliei față de sistemul legislativ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
auctorial; Evanghelia nu este „a lui”, ci după (sau „conform lui”, în grecește, kata) Matei, Marcu, Luca sau Ioan. Această idee este confirmată atunci când citețul - la fel ca toți Sfinții Părinți ai Bisericii - nu dă referințe exacte la capitolul și versetele parcurse în lectură publică (așa cum se procedează în bisericile protestante). Este încă un semn că, din oricare Evanghelie s-ar face citirea, se vestește de fapt o singură Evanghelie. Cel care se propovăduiește nu este un autor oarecare, ci Mântuitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la Editura InterVarsity Press). Atât lecționarul, cât și patristica propun o lectură integratoare și totalizatoare a Scripturii. La antipozii acestei abordări se află lectura fragmentară ori selectivă. Cel mai supărător exemplu de falsă relație cu Scriptura îl reprezintă vânătoarea de versete sau pseudoalegoria numerologică pe capitole (speculând o diviziune introdusă abia în secolul al XIII-lea în Occident, inexistentă ca atare în vechile manuscrise). Aceste abordări nu pot să inspire decât o percepție sectară sau magică a Scripturii. Apelul la verset
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
versete sau pseudoalegoria numerologică pe capitole (speculând o diviziune introdusă abia în secolul al XIII-lea în Occident, inexistentă ca atare în vechile manuscrise). Aceste abordări nu pot să inspire decât o percepție sectară sau magică a Scripturii. Apelul la verset este vicios atunci când cititorul neglijează contextul și tradiția receptării. Timp de două milenii, creștini cu Scriptura în mână au putut justifica chiar totul. Biserica impune însă exigențe suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului biblic. În citirea Scripturii, avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-i/ în fâșii fără formă/ e nevoie de foarte multe cuvinte/ pentru a descrie cu ce se ocupă el/ de aceea stau și înconjur/ cu gard viu această imagine”. Ce-i drept, aluziile scripturale devin uneori excedentare, transformând poemele în versete teoretizante inabil camuflate: „Textul fiind singurul rezultat/ (fie și provizoriu) al unui act de creație literară/ ne rămâne să-i cercetăm dârele/ în absența subiectului/ care a fost fie dat dispărut/ în furtună/ fie mort în patul său/ fie ars
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Cântec târziu. Pe toate acestea le publică sub un titlu comun: Bucăți de noapte (1926). În 1930 scoate al treilea volum de versuri, Cu voi..., apoi Comedii în fond (1936), Stanțe burgheze (1946), iar postum îi apare ciclul Stanțe și versete (în „Viața românească”, septembrie 1961). În 1934 Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” îi publică volumul antologic Poezii cu o prefață de Adrian Maniu. Toate scrierile lui B. (inclusiv articolele, însemnările subiective, prozele lirice, interviurile) vor fi tipărite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
București, 1936; Opere, București, 1944; Stanțe burgheze, București, 1946; Poezii, pref. Eugen Jebeleanu, București, 1956; Poezii, București, 1957; Scrieri alese, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1961; Plumb. Versuri și proză, îngr. Ion Nistor, pref. Nicolae Manolescu, București, 1965; Stanțe și versete. Postume, București, 1970; Opere, îngr. Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, pref. Mihail Petroveanu, București, 1978; Plumb, îngr. Romulus Vulpescu, București, 1983; Opere, pref. Ion Simuț, București, 1994; Poezii, îngr. Tudor Opriș și Gabriel Bacovia, pref. Tudor Opriș, București, 1996; Plumb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
a-și mai raportafaptele sale la Dumnezeu și voia Sa<footnote John Phillips, Comentariu asupra Psalmilor, vol. 1 Psalmii 1-50, traducere deMonica Dan, Editura Stephanus, București, 2001, p. 131; Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți, Vol. I Catismele I IX, tâlcuite verset cu verset, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, Iași, Institutul Albinei, p. 170. footnote>. Aproape că nici un text biblicnu face referire la credință în sens cognitiv, la capacitatea de a cre-de că un lucru este adevărat, iar în cazul nostru de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]