1,533 matches
-
născut la Ipotești, lângă Botoșani, în 1849, a fost actor ambulant, apoi student la Berlin, a scris versuri la șaisprezece ani, a fost profesor, poet, șef de școală și a murit nebun în 1889. Acest moldovean 11 a avut pasiune, vervă, ardoare. Spre deosebire de Alecsandri, a disprețuit curentul popular și a găsit inspirație în filosofie, erudiție și pesimism. Ne duce cu gândul deopotrivă la Vigny, Leconte de Lisle și Baudelaire. Cele două influențe opuse ale lui Alecsandri și Eminescu naționalismul și umanitarismul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Paraziții fără a vorbi aici despre frumoasa trilogie: Apus de soare, Luceafărul, Viforul. Traian Demetrescu analizează cu perspicacitate stările de suflet ale personajelor sale din Iubita. A. Doinaru și Iuliu Dragomirescu ne conduc la I. Dragoslav, bun povestitor popular cu vervă și culoare (La han La trei ulcele, Fata popei, Povestiri), ca și N. Dunăreanu, călător atent care știe să-i zugrăvească pe țărani și pescari, și V. Eftimiu, fantezist autor de feerii populare care a scris pentru teatru, cu mare
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cultură și artă“ decât jurnaliști. Mi-a plăcut ce-a spus Smaranda Vultur - „fiecare film despre trecut e de fapt unul despre prezent. Acest film ne arată și cum stăm cu receptarea trecutului“. M-a amuzat Florin Iaru, care, cu verva lui sănătoasă, a exclamat: „Merce e senzațional în film! E mult mai tare ca Burtică!“. Solomon nu crede că a făcut filmul prea târziu Cei prezenți la dezbatere (printre care Nestor Ratesh, Ion Vianu, Doina Jela, Andrei Oișteanu) au aflat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
tragicului prin grotesc și invers. Însă lipsesc scenele care să dea un conținut personajelor, altul decât acela al rolurilor de comedie pe care trebuie să le joace pe scena brejnievismului agonic. Cele mai reușite capitole, primul și antepenultimul, posedă o vervă de regizor american în inventarierea, pe scurt, a unor destine întregi: o viață îngrămădită într-o singură frază. Lui Ciocan îi place, se vede, să se contemple în postura de maestru păpușar. I se potrivește ritmul rapid și ironic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de presă care-mi sunt adresate nu poartă în ele ura, disprețul sau lipsa de bun-simț. Nu e o pretenție originală, dar ea mi se pare pe deplin justificată din punct de vedere moral. În lucrarea de față, plină de vervă comică și de talent, mă regăsesc cu amuzament ca «protagonist» surprins în cele mai felurite împrejurări, mai mult sau mai puțin plauzibile. Îi mulțumesc lui Ion Barbu pentru «grija» constantă pe care mi-o poartă și sper ca eroul desenelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
recomand totuși pasajul amintit mai sus din Eminescu. Iar dacă nu conving pe nimeni, citiți multe alte pasaje din Arghezi, Mateiu Caragiale, Rebreanu, Preda, I.L. Caragiale și, mă rog, mulți alții. Scena erotică multlăudată este cu adevărat puternică, scrisă cu vervă. Dar intensitatea este diminuată tocmai de sensurile mult prea alegorice și metaforic ambițioase, iar observațiile erotice la Cărtărescu sunt memorabile în două situații mult diferite, prin esență anti-alegorice: când construiește voci narative dure, în maniera marchizului de Sade, când o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
altul, viețuind într-un ne-loc, dincolo de ființă ca și de neant ; acestui Dumnezeu îi corespunde omul treaz, conștient de diferența care îl face altul în fața indiferenței lui Unu. într-adevar, constatarea înglodării noastre temporale, degenerescența noastră disecată cu obișnuita vervă asasină a lui Cioran descoperă o sensibilitate gnostică familiară într-un spațiu în care revelația bunătății nu a generat opere considerabile și lui Eminescu: „[...] Că sîmburele lumii e-eterna răutate!” (Mureșan). Cioran adoptă interogația fundamentală a Gnozei: Unde malum ? și
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
Albertine». Reînvie episoade anecdotice ale unei tinereți comune, asemănătoare fotografiilor în sepia, cu contururi blânde de la începutul secolului. Martha Bibescu remarcă, asemenea celor apropiați lui Proust de altfel, gustul scriitorului pentru povestirea ironică și pentru parodie. Cititorul îi reprezintă astfel verva interpretativa a lui Proust, fără cruțare față de impostura, cabotinism, opacitate și lipsa de stil: Alte ipostaze ale scriitorului: hipersensibilul, temându-se de curenți de aer, de polenuri, de parfumuri; mondenul, pe care Martha Bibescu îl apără de orice acuzație de
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
aplauze "la scenă deschisă" chiar și din partea spectatorilor din trupa lui Tănase Costică Dimache și Romică Cerneschi. Partea a II-a, cea dată de trupa Cărăbuș, a fost adevăratul dar pe care actorii l-au oferit din inimă și cu vervă deosebită luptătorilor aviatori din apărarea zonei interioare. A urmat apoi, la popota grupului, masa comună actori aviatori. Aici s-au apropiat și mai mult sufletele; au început să se cunoască și mai bine unii pe alții. Actorii bineînțeles că mereu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fi avut și el parte de slăbiciunea de caracter a părintelui său vitreg, căci, oricât de inteligent și cu personalitate s-a arătat ca licean (mai cu seamă, la Pitești), după cum îl descriu foștii colegi, care-l înfățișează plin de vervă și ironie, împătimit de literatură, a fost un elev nestatornic, cred că a și repetat clasa de vreo două ori, mânat mai degrabă de împrejurări decât stăpânindu-le, fără vreo țintă determinată pentru viață și cu blenoragiile de rigoare. Fiindcă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru că mai puțin concen trat, portretul este cel mai adesea o maximă, diluată la unii, îmbogățită la alții; totuși, portretul poate, în mod excepțional, cum este cazul lui Saint-Simon, să ia înfățișarea unei ma xime explodate, să se înalțe până la vervă sau înălțimi ame țitoare, să evoce infinitul prin acumularea trăsăturilor și prin îndârjirea de a fi exhaustiv: asistăm atunci la un fenomen care, înăuntrul unei literaturi, nu se produce decât o singură dată, la un caz miraculos de aberant, acela
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Spectatorii nu aveau nevoie de cine știe ce politețe pentru a le aplauda, pentru că ele nu erau tocmai rele, și totuși de ceva politețe era trebuință, pentru că ele nu erau nici de tot bune; se remarca la ele mai mult tâlc decât vervă, mai multă pricepere decât talent; nici urmă de ceva șocant sau ridicol, dar nimic care să iasă în relief, nici o formulare memorabilă, nici un cuvânt cu sare. Deznodământul venea la capătul a cinci acte, așa cum le vine moartea bătrânilor, pentru că toate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care-l însuflețea să se manifeste, în virtutea unei legi tot atât de irezistibile ca aceea care obligă o forță expansivă să proiecteze în jurul ei tot ce îi stă în cale. Și cum niciodată gândirea umană n-a mai fost exprimată cu asemenea vervă, relief și forță, cu o varietate mai uimitoare de întorsături originale și de imagini neașteptate, cum niciodată o vorbire improvizată n-a reunit într-o măsură mai mare vigoarea și finețea, elevația și căldura, precizia rațiunii și culorile imaginației, stângaci
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la Curierul de Iași relevă deplasarea accentului de pe expunerea evenimentelor de politică externă pe dezbaterea problemelor vieții politice interne, în contextul mutațiilor care au loc la nivel național. Activitatea editorială de la Timpul se distinge prin amplificarea discursului critic și accentuarea vervei polemice, prin amploarea studiilor abordând subiecte variate, prin libertatea de gândire și de exprimare a jurnalistului care refuză să-și alinieze scrisul la ideologia conservatoare și la interesele de partid, urmărind redarea cu obstinență a adevărului, chiar și atunci când acesta
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de politică internă la mutațiile din planul politicii internaționale, gazetarul surprinde prin documentarea serioasă a materialelor pe care le dă tiparului, prin respectul față de adevăr și spiritul critic care guvernează redactarea articolelor. Pasiunea cu care jurnalistul își comunică concepțiile politice, verva cu care intră în polemică cu alte publicații ale timpului oferă imaginea unui om angajat, extrem de receptiv la problemele epocii și cu vocația scrisului jurnalistic. Indiferent de ținuta și caracterul publicațiilor la care colaborează de-a lungul vieții, Eminescu imprimă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
însuși în focul polemicii la expresii injurioase la adresa adversarilor. Fie că este vorba despre învățământ, teatru, presă, limbă, politica internă și externă sau de situația demografică a țării, fie că tratează problemele naționale sau relațiile politice externe, gazetarul depune aceeași vervă polemică, același angajament retoric, salvând textele de ariditatea expunerii monotone a informațiilor și impunând un stil original, care individualizează jurnalistica eminesciană în tabloul publicistic al veacului al XIX-lea. Inserțiile pamfletare, paragrafele ironice amintesc de lirica satirică eminesciană și conferă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
înaintași, poate garanta siguranța precizărilor și deschide perspectiva unor noi contribuțiuni, de valoare. Desconsiderarea acestui principiu egalează cu totala desorientare în cîmpul de exploatare sau chiar cu însăși necunoașterea subiectului". Ca un bun și acribios istoric, recomandă ca pe viitor verva speculativă în cercetările științifice să fie înlocuită cu soliditatea cunoștințelor în materie, pentru a evita astfel producerea haosului. Ca un Zeus Tonanus se pornește în contra unui biet sursolog, Ion Sân-Giorgiu, în De la sinteză la compilație, ce afirmă enormității gen: "... poezia
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
promotori ai noii literaturi, Ilie Vișan și Ion Dan; Dimitrie Repta, profesorul de matematică "cu chip blajin"; Emanoil Isopescu, profesor de franceză ce "se avânta în digresiuni, care depășeau cu mult schematicele prezentări din manuale"; profesorul de istorie "mereu în vervă" Teodor Zub153 ș.a. Dintre promoțiile de absolvenți ai liceului s-au desprins personalități de vază ale culturii și științei românești - profesori universitari, deținători ai titlului de Doctor Honoris Causa, membri ai Academiei Române: I. G. Sbiera, I. I. Nistor, Eugen Botezat
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
aluzii și trimiteri explicite la peisajul literar interbelic. În opinia lui Vladimir Streinu, Tremuriciul-individ reprezintă o "existențăsumă", având în spatele său o întreagă clasă, de unde valoarea lui, să-i zicem exponențială. Ce sunt Tremuricii? La această întrebare criticul răspunde cu o vervă sarcastică neslăbită: "Tremuricii sunt acei mistici care, subnutrindu-se ca să agonisească fericirea slăbirii-limită a organelor, fericirea debilității morale fiindu-le, bineînțeles, permisă, și care, atingând prin inaniție idealul de sensibilitate al gelatinei și lichidelor, ajungeau să nu-și mai stăpânească vinele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
C. Negruzzi, își sprijină afirmațiile "pe cunoașterea solidă a epocii românești și europene" ; Zoe Dumitrescu-Bușulenga demonstrează în monografia dedicată lui Ion Creangă "întinse cunoștințe de specialitate, o metodă totdeauna profitabilă, aptitudinea critică a formulărilor clare, spirit analitic acut și plăcută vervă intelectuală, care ispitește dialogul și chiar contradicția" ; Dan Hăulică (autorul volumului Critică și culturăă "are, stilistic vorbind, un fel prietenos de ași lua cititorii de mână și a-i conduce printre idei despre artă, printre opere și autori." X Lunga
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
chiar exilul însuși. Ajungem în această situație când părăsim limba țării și nu numai țara respectivă. Dumitru Țepeneag trăiește dramatic această condiție. Cu toate acestea, cartea sa este vie, volubilă, uneori strălucitoare, foarte aproape de limba vorbită, de argou, plină de vervă și de bună dispoziție. Toate acestea la o primă vedere. Pentru a rămâne la un nivel superficial al lecturii, la o primă impresie, marota criticii române; nu este critic impresionist cine vrea... Din perioada debutului suprarealist, autorul a reținut esențialul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
limitată de filosofii înșiși: deși atît de activ în criticarea arbitrarului și puterii nelimitate a monarhilor, Voltaire preconizează totuși o monarhie stabilă, preocupată de fericirea oamenilor și suficient de puternică pentru a împiedica influența Bisericii. De asemenea, Montesquieu critică cu vervă deosebită efectele arbitrarului, dar nu vede soluția decît într-o echilibrare a puterii regale absolute cu ajutorul aristocrației, sfătuitoare firească a suveranilor. Față de acest conservatorism, ideile lui Rousseau par de-a dreptul revoluționare. Numai el realizează o critică socială a statului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
că va dispărea. Cum interpretezi simbolic acest obicei? Există mai multe explicații din punctul meu de vedere. Una dintre ele ar fi că toată această credință crescută în poporul român a fost reprimată în perioada comunistă și a revenit în vervă după 1989, ca un fel de răspuns la starea de oprimare care a existat atunci. Pe de altă parte însă, cred că există și alte explicații, pentru că cei care au văzut filmul - el a fost prezentat la Iași, la Galeria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
orice preț, înainte ca totul să se surpe. Și cu cât simte mai aproape sfârșitul cărții, cu atât febra nerăbdării îi crește. E obligată să facă o pauză. Un prieten român, în trecere prin Paris, își anunță vizita. Povestește cu vervă vechi intrigi universitare, mai ales de pe vremea socialismului național, ale căror efecte se prelungesc dincolo de schimbări. După plecarea lui, caută cu înfrigurare printre hârtiile ei și găsește, nu fără dificultate, o scurtă poveste neterminată, al cărei personaj principal l-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai tânără decât în amintirea lui! Reconfortat de această surpriză agreabilă, trece triumfal pragul camerei mari care servește drept living, sufragerie și birou pentru el. Soția lui, care abia se întorsese, încă are pe cap bereta roșie. Se simte în vervă: "Bună, micuță Scufiță Roșie!" Ea trece peste: "Ai mâncat?" Da." Ideea că el ar fi putut să ia masa cu o tânără studentă încântătoare n-o atinge nici măcar în treacăt. Nu se întâmplase niciodată, e adevărat, dar totuși. "Totuși, ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]