1,535 matches
-
scris, eu ce puteam face? Obișnuit să produc în serie imagini seci, lucioase, fără suflet, ce puteam să desenez ca să devină o capodoperă? Cu toate acestea, mă simțeam invadat de entuziasm și pătruns de o ardoare intensă: era ca o vervă, ca o inspirație singulară... Voiam să fixez pe hârtie acești ochi care se închiseseră pentru totdeauna, pentru a le perpetua amintirea. M-am lăsat antrenat de acest impuls. De fapt, n-aveam nici un control asupra mea și, când ești închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a scris nu va rămâne mare lucru, dar din ce a vorbit vor rămâne, cu siguranță, poreclele și calambururile. Regret că mi-am notat prea puține din jocurile sale verbale și din convorbirile În care, nu o dată, izbucnea cu o vervă veninoasă contra vreunui prieten care uita să-l mai sune la telefon sau să-i trimită ultima carte. „Hoașca bătrână”, „Criminalul”, „Lepra”, „Leprocica”... În momentele de frustrare și furie punea totul În dubiu, caracterul, convingerile, chiar și valoarea literară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de ani, vârsta asemănătoare ultimei vârste a lui Paul. Părea mult mai tânăr, Între tânăra soție și fiica lor de școală primară. În câteva seri din ampla noastră săptămână mexicană, dispăruse să vorbească studenților marxiști de la universitate. Revenea proaspăt, În vervă, cordial, incisiv, glumeț. Nu discutam, din fericire, nici un fel de chestiuni politice, În ciuda afișului și temei conferinței la care participam. Evitând, de la Început, previzibilele noastre diferențe politice, ne apropiasem instantaneu, nu doar din cauza identității noastre balcanice. Castoriadis m-a fermecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Matta, pictorul, la restaurante la care rezervarea meselor se făcea cu un trimestru În avans și doar pentru nume cu rezonanță. Seara s-a prelungit până după miezul nopții, În istorioare și paradoxuri, sub farmecul amfitrionului care nu-și precupețea verva. Fragilitatea sa fizică părea compensată prin suplețea rezistentă și tenace, de fibră aleasă. Se arăta deschis, Îngăduitor, Îndrăgostit de Paris și de cartierul În care locuia, fericit că beneficiază de luminile civilizației pe care nu Încetase s-o batjocorească. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
înfiorare pe care a simțit-o ea atunci când s-a dăruit bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a doua - să fie chipeș și învățat, a treia - să-l cheme Nicos.” Mama, care turna cafele, ridicase ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
avea impresia că anumite documente fără legătură cu munca sa îi sunt înmânate pentru ca stolnicul Constantin Cantacuzino și monarhii apuseni să le afle conținutul. Nimeni nu-i ceruse să nu-l frecventeze pe marele stolnic scos din toate funcțiile politice. Verva convorbirilor lor în italiană era fățiș considerată la el ca o manifestare a dorului de patrie și la bătrân a nostalgiei timpurilor tinereții petrecute la Padova. Acum ținea în mână scrisoarea mitropolitului țării, foarte frumos redactată pe puncte. „Scrisoarea la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tema asta pe care să-l pot citi și eu? Are vreo importanță? Sau pot să merg mai departe?). Ah, și ce picioare de țărancă avea! Și cum îi atârna bluza la spate, ieșită din fustă. Ce impresionat eram de verva și veselia ei! Și de faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele ei. Primăvara ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreun pictor. Fruntea largă, nasul acvilin, buze pline, ochi negri. Făcuse parte din "dracii verzi ai lui Antonescu"71 și scăpase din infernul luptelor din munții Iaila cu trei degete de la mâna stângă lipsă. Dar acest fapt nu-i alterase verva și umorul caustic. "Nici nu se poate altfel. Chiar și numele meu este predestinat, Felix, adică fericire". La una dintre vizitele sale, după ce a urmărit cu un zâmbet ironic ieșirea tinerei infirmiere care tocmai adusese prânzul, s-a întors spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Persiflarea nu recomandă neapărat un acultural. Să mai amintim o singură scenă, grăitoare pentru ilustrarea spiritului vioi al Adelei. E vorba de "scena" mesei și a conversației de la maica arhondară, unde dl Dimitriu (alias Calistrat Hogaș) e într-o debordantă vervă. Naratorul e zgârcit în notații. Ceea ce consemnează despre Adela ni se pare suficient pentru desemnarea stării ei de spirit. La plecarea bătrânului "un bărbat de vreo 60 de ani" - și acest amănunt biografic respectă realitatea: într-adevăr, Hogaș, născut în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
distrăm. Nici lui Lefty versurile nu-i spuneau mai nimic, dar melodia era suficientă. Îi vorbea lui Lefty de frivolitatea din epoca jazzului, de cocteilurile cu gin, de fetele cu țigări; Îl făcea să-și dea părul pe spate cu vervă... În timp ce afară, În curte, Desdemona Îl auzea cântând și reacționa altfel. Pentru ea, cântecul evoca numai barurile rău famate pe care le frecventa fratele ei jos, În oraș, speluncile cu hașiș unde se asculta rebetika și muzică americană și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Festivalul de Jazz „Richard Oschanitzky“, aflat la a zecea ediție, a fost un eveniment mai reușit decât concertul lui Goran Bregovic (care a oferit, cu mici variații, același spectacol pe care l-a susținut și cu 4-5 ani în urmă). Verva i-a rămas egală, doar că e cam aceeași supă reîncălzită. *** Întâlnire la Iași cu Filip Florian și Roberto Santaguida Casa de Cultură a Municipiului Iași „Mihai Ursachi“ organizează o întâlnire a publicului ieșean cu scriitorul Filip Florian și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dar pentru alții a însemnat exterminarea, declasarea pentru că era declarat burghezo-moșier, chiabur, dușman al poporului, de clasă. Nu îmi rămâne decât să îl citez pe Andrei Pleșu: E PLINĂ ADMINISTRAȚIA DE GIGEI. Sectorul Agitație Propagandă AGI-PRO comunist e mai în verva că oricând, având trusturile de presă și mai ales televizoarele și se continuă cu MINȚIȚI POPORUL CU TELEVIZORUL, NU NE VINDEM ȚARĂ, O DĂM DEGEABA și NU AȚI MÂNCAT SALAM CU SOIA CU NOI, dar nici rahat acuma tot cu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cotate și faimoase formații, care, fără să dezamăgească, au cântat doar meritoriu. Același lucru și la interpreți. Sigur că am rămas profund impresionați după concertele lui Murray Perahia, Martha Argerich, extraordinarul Trio Beaux Arts, cu un Menahem Pressler în mare vervă și la 80 de ani sau mai junele și puțin cunoscutul la noi Joshua Bell, un excelent violonist. Am mai putea adăuga excelente momente, să nu uităm, neapărat, să evidențiem seara-concertul cu Arta fugii a lui Bach în varianta Eric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
români, râsul și veselia sunt componente ale tuturor riturilor de trecere. Ele sunt prezente atât la naștere, la botez sau la nuntă, cât și în riturile noastre funerare. Jocurile de priveghi ce se țin în casa mortului sunt pline de vervă, de gesturi și cuvinte, cu substrat erotic și conținut comic; funcția lor e aceea de a exorciza moartea, de a delimita spațiul lumii de aici de lumea spiritelor de dincolo (morții și duhurile de dincolo nu râd niciodată). Funcții de
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
bună. M-am bucurat pentru California Dreamin’ (nesfârșit), mai ales că a fost prizat și de public, deși mi s-a părut cam aiurea să programezi filmul în camping imediat după concertul cu Nightlosers la care toată lumea a fost în vervă. După concert, Cătălin Cristuțiu, monteurul filmului, a sperat degeaba că va urma o sesiune de Q&A, pentru că n-a reușit să dea de nimeni de la organizare. Interviu i-a plăcut și lui Victor Rebengiuc Dacă e să aleg un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
lăuntric. A doua secțiune a ei, care o completează, este ca o ezitare, ca o îndoială. Deodată motivul neînduplecat al destinului ( din partea I ) își face apariția la corn, trâmbițând. Caută să supună întreaga orchestră, dar viorile, cărora violoncelele le întrețin verva, își leagănă pașii fără să ia în seamă amenințarea ce e atât de aproape. Sonoritatea crește mereu. După ce răsună încă o dată motivul ritmic obsedant, urmează trio-ul. Scris în stil fugato, acest trio e plin de impulsuri. Câteva note în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
expusă de viori. Într-un moment cu totul neprevăzut, întreaga orchestră izbucnește într-o sonoritate puternică. Apoi, tot la viori, apare și cealaltă melodie mai importantă a mișcării: Virtuozitatea și coloritul orchestral, caracterul spumos al acestui final, amintesc pe alocuri verva muzicii lui Rossini. SIMFONIA IX-a, op. 125, în RE MINOR Cele opt simfonii anterioare, scrise de Beethoven, întruchipează fie voioșia, surâsul și speranțele tinerești, eroismul, încordările tragice, fie frumusețile naturii și poezia dragostei, fie vălmășagul bucuriei nestăpânite. Dar, Simfonia
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
recomand totuși pasajul amintit mai sus din Eminescu. Iar dacă nu conving pe nimeni, citiți multe alte pasaje din Arghezi, Mateiu Caragiale, Rebreanu, Preda, I.L. Caragiale și, mă rog, mulți alții. Scena erotică multlăudată este cu adevărat puternică, scrisă cu vervă. Dar intensitatea este diminuată tocmai de sensurile mult prea alegorice și metaforic ambițioase, iar observațiile erotice la Cărtărescu sunt memorabile în două situații mult diferite, prin esență anti-alegorice: când construiește voci narative dure, în maniera marchizului de Sade, când o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
oferă și pleacă spre hotel însoțit o bucată de drum de regizor. Avînd și referatul acesta, scenariul va fi multiplicat și dat spre lectură consiliului cinematografiei, care se va întruni săptămîna viitoare. Pe cît e de fericit și plin de vervă regizorul, pe-atît de taciturn e Mihai. S-ar bucura ca ședința consiliului să se țină peste două sau trei săptămîni, să-i tihnească concediul, poate reușește să termine romanul. Dar, abătut, nu-i spune regizorului nimic, de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Albertine». Reînvie episoade anecdotice ale unei tinereți comune, asemănătoare fotografiilor în sepia, cu contururi blânde de la începutul secolului. Martha Bibescu remarcă, asemenea celor apropiați lui Proust de altfel, gustul scriitorului pentru povestirea ironică și pentru parodie. Cititorul îi reprezintă astfel verva interpretativa a lui Proust, fără cruțare față de impostura, cabotinism, opacitate și lipsa de stil: Alte ipostaze ale scriitorului: hipersensibilul, temându-se de curenți de aer, de polenuri, de parfumuri; mondenul, pe care Martha Bibescu îl apără de orice acuzație de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
-ne rezervele, încercînd să ne circumscriem zonele de fals și nesiguranță instalate între noi. Ne mărturisim o inițială antipatie reciprocă (în urmă cu trei-patru ani?). Tot ce se întîmplă e terapeutic. Joi, 6 octombrie 1977 Zi plină, cu Noica în vervă, venind după masa de prânz și de seară cu două liste de punctaj pentru discuție. Punctul 1 pe listă, impresia explozivă pe marginea Norilor lui Petru Creția. Proiect de traducere în patru limbi (?!) Îl fascinează biografia cărții, începută în 1952
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spiritual"). Toată opera estetică a lui K. devine astfel o metafizică a incognito-ului (Socrate este precedentul păgân al incognito-ului cristic, teoria măștii confirmată ulterior de practica deghizării umane a divinului). Andrei ne-a citit paginile scrise cu o vervă demonică (retorică baroc-păgînă) despre natura ideală. Geografia Arcadiei, în preajma căreia s-a produs idealizarea naturii, era - paradoxal - sumară până la austeritate. Însă în realitatea geografică a Arcadiei, spune A., în această austeritate, sîntem cu mult mai aproape de esența naturii decât în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
epitetului laudativ ("marele gînditor" etc.), iar tot restul este o contestație constantă și oarecum haotică la nivelul tencuielii unui edificiu pe care, de altfel - lipsindu-i lectura tratatului inedit de ontologie - Paleologu nu îl cunoaște în integralitatea lui. Scrise cu vervă de bună calitate, dar cu un colocvialism supărător ("aici te-am prins, dragă Dinule!"), paginile acestea au meritul de a fi - în raport cu o maculatură de circumstanță care s-a adunat deja în jurul scrierilor lui Noica - primele care îl comentează pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de sine a eului, opera devenind o faptă cantitativ calculată în raport cu "împlinirea vieții". Trilogia valorilor de pildă, operă obosită, apare ca realizare exterioară, ca un fel de pariu cu sine dus până la capăt, în timp ce Trilogia cunoașterii pare singura scrisă cu verva ideii spontane. În acest prim caz, autorul nu își realizează condiția de simplu mediu traversat de idee, ci se resimte excesiv pe sine ca ins, mutând accentul de pe operă pe realizatorul ei. Cealaltă formă de neîmplinire - și care la noi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care nu putea fi practicată în afara acestui limbaj și a istoriei lui. Ultimul care a încercat să readucă gândirea pe făgașul normalității și să se dezbare de "limbajul filozofiei" a fost Nietzsche, dar ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare, "eterna reîntoarcere a aceluiași" sau "supraomul" rămânând grevate de un iremediabil kitsch metafizic. Dar ce îi rămâne să facă aceluia care se excomunică astfel din ținutul filozofiei? Care trăiește o apostazie clandestină, mimând în continuare în public morga
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]