13,235 matches
-
mic termenul. Copilul se îmbolnăvise de dizenterie și am fost internați în spital. Acolo, mă molipsisem și eu. Am primit tratament la fel cu copilul. Când ne-am întors acasă, după câteva zile, am mers la medic care îmi spuse vestea că eram însărcinată. Îl întrebasem dacă tratamentul pe care-l primisem putea dăuna embrionului. Medicul îmi explică lucrurile și îmi zise clar că riscam să nasc un copil bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
uita ce spun alții. Fă așa cum știi că e bine și cum trebuie să faci. Când hotărâsem să plecăm cu familia în străinătate, mă gândeam să trec pe la părinți și să le cer părerea și sfatul lor. Ei primiseră liniștiți vestea. Îmi ziseră că cel mai important era că plecam toți împreună. Credeau că ne va fi mai ușor și se bucurau într-o oarecare măsură. Totuși, îmi zise tata, să nu rămânem mulți ani, să facem ce facem și să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lunii octombrie, pe data de patru, miercuri, depusesem actele pentru reînnoire. Duminică dimineața, opt octombrie, înainte de a pleca la Sfânta Liturghie, sunase telefonul. Era sora mai mare care, plângând, ne înștiințase că doar cu câteva minute în urmă, decedase tata. Vestea fusese o lovitură foarte puternică pentru mine. Cine a putut să creadă vreodată că aceasta se va întâmpla anume în acele zile, când aveam actele depuse pentru reînnoire! Singura posibilitate de a putea pleca era să solicit permis de reîntoarcere
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-i spună Anei despre cele întâmplate. Își dădea seama ce suferință și ce durere o să-i provoace. Dar fu nevoit să o facă, era vorba despre ceva ce nu putea fi ocolit. Intră în casă îndurerat și îi spuse vestea tristă. Ana ieși repede să vadă și ea, căci nu putea să creadă că era adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om, mic și mare, înțelese că ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a răspândit vestea că ardea biserica. Oamenii au alergat toți, din toate părțile, pentru a stinge focul. Se adunase tot satul. Femeile și noi, toți copiii, stăteam mai departe, de unde priveam speriați la limbele de foc ce cuprindeau tot ce găseau în calea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Am hotărât să te întorci acasă, copiii au nevoie de tine. Și de mine au nevoie, dar de tine mai mult. Voi pleca eu. Bărbatului îi este dat să plece de acasă, nu femeii, așa că, întoarce-te acasă la copii. Vestea a lăsat-o fără cuvinte pe Maria. Nu putea zice nimic, lacrimi de bucurie și fericire curgeau din ochii ei. Ion își dădea seama și a întrebat-o: - Ce zici? Ești de acord cu decizia mea? - Da, da, da - a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi mai liniștită, bine? Ai grijă de tine. - Bine, bine... și voi aveți grijă... Maria, de fericire, i se părea că zboară, nu simțea pământul sub picioare. „Plec acasă! Mă întorc acasă la copilașii mei! Doamne, îți mulțumesc pentru această veste fericită și ajută-ne cum știi Tu mai bine!” S-a gândit să le spună tot bătrânei la care lucra și copiilor ei a doua zi, că acum era prea emoționată. Trebuia să se gândească cum să le spună. Lucra
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-i supere, dar nu avea de ales și a hotărât să le spună totul așa cum este. A doua zi, a potrivit un moment în care i-a avizat despre hotărârea lor, a ei și a soțului. A fost neașteptată vestea, i-a uimit și chiar i-a întristat dar, spre marea ei bucurie, i-au spus că o înțelegeau și că se bucurau pentru ea, cu toate că le părea rău și doreau mult să rămână. Era pe la mijlocul lunii iulie și, fiind
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu au reușit. În momentul în care un polițist încearcă să se apropie de copacul lui Zinzin aceasta începe să cânte în disperare și tot orașul se adună în parcul central. Odată unul dintre polițai a vrut să urce fără veste în copacul lui Zinzin. Aceasta a început să urle din toți bojocii, copiii străzii s-au adunat împrejurul ei, iar oamenii prezenți acolo au început să strige la polițai: "Coboară dracului de acolo". De atunci Zinzin locuiește "în copac", așa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața îi găsește cu picioarele în râu. Apa limpede le deformează degetele, amestecate printre pietrele râului. Sunt uimiți și tăcuți. S-a întâmplat ceea ce era suprimat în sufletul ei cu atâta brutalitate. "O să treacă, ai să vezi că o să treacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
palma peste mâna mea, gestul lui mă liniștește, în zumzăiala din casă se aude vocea lui destul de ridicată: "Vreți să știți cum e în România? E cineva care vă poate spune", dar nimeni nu pare să fie curios să afle vești din România. "Suferința, adevărata suferință detrachează, descompune", zice undeva Cioran. Când cucerești pe Celălalt e nevoie să ai deschiderea, panica și emoția Poetului în fața hârtiei goale. Acolo se află toate promisiunile în alb. Cucerirea lor echivalează cu crucificarea. Drumul în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fii o ființă liberă, așa cum te știu, din nefericire eu nu pot beneficia de un asemenea lux". Ea, ființă liberă? E un imbecil dacă nu-și dă seama că trăiește ca într-o cușcă, ca arsă pe rug. A primit vestea în ajunul sărbătorilor de Paște, însoțită, desigur, de urările de rigoare. Mesajul a îmbolnăvit-o. Trebuie să nu ai pic de suflet să trimiți un astfel de mesaj cu o zi înainte de sărbători, se gândește Zinzin, golită complet de putere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex nu-și găsea locul. Se frământa, mergea de acolo, colo prin casă, încărcat de nervi, neputând să-și stăpânească mâinile care tăiau aerul precum niște săbii, aerul în care plutea această veste înspăimântătoare, ca în cele din urmă să se apropie de Ina agitat peste măsură: - E nemaipomenit! Ne-mai-po-me-nit! La orice mă așteptam din partea ei, dar la acest gest plin de atâta cruzime, nu, niciodată...! - Îți dai seama, Alex, îți dai seama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doare și Ina începu iar să plângă. - De ce nu mi-ai spus de la început? Tot drumul de la Pitești până acasă ai plâns, te-ai frământat, te-ai chinuit, crezi că ai făcut bine!? - N-am putut, Alex, n-am putut! Vestea asta m-a împietrit! Mi-a sfâșiat sufletul și faptul că am putut să fiu atât de naivă, să cred în vorbele mieroase pe care Olga mi le adresa de fiecare dată cu o dezinvoltură dezarmantă. - Eu te-am avertizat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în cale. De câteva săptămâni, mai multe șatre, luate de valul unei vești aruncate de un sătean că oamenii legii scotocesc șatră cu șatră, nu-și găseau liniștea și nici un loc pentru a-și așeza tabăra, fie și pentru puțină vreme. Bașa, un bulibașă venit de curând pe aceste locuri, când tocmai se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
liniștea și nici un loc pentru a-și așeza tabăra, fie și pentru puțină vreme. Bașa, un bulibașă venit de curând pe aceste locuri, când tocmai se pregătea cu ai lui să se instaleze la marginea satului Coroi, află și el vestea care îl puse în derută. Ce-or fi având cu noi? se întrebă el. Ca și ceilalți bulibași, era răscolit de întrebări fără răspuns. Ce și cine făptuise acel ceva, motiv pentru care stăpânirea făcea atâta zarvă și le călca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să fie în posesia unor date, ce-i drept, neconturate încă, investigațiile continuând, Ina în disperarea ei, ajunsă la capătul suportabilității, îl ruga în fiecare dimineață pe soțul ei: - Alex, treci și astăzi pe la Miliție, vezi, întreabă dacă nu au vești pentru noi, imploră-l pe colonel să întreprindă tot ce știe el poate află ceva cât de cât palpabil despre existența băiatului nostru. Alex o asigura că nu există zi să nu-l contacteze pe colonelul Priboi, fie mergând la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și să le ducă în cele pustiuri. Se trezi țintuit de ochii stăpânului care îi aruncă furios mustrări pline de obidă: - Lisandre, eu cu tine vorbesc, să fii cuminte! Nu e bine să te năzdrăvănești. Și eu, de când am aflat vestea cea tristă, am avut odihna vântului și toate nopțile mi-au fost văruite de nesomn, n-am putut să-mi pun nici o clipă tihnă în gânduri, dar am chibzuit că din toate relele, răul cel pe care l-am ales
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
el, niciodată nu va putea fi de-al lor, că el va fi mereu tratat ca un țigan care nu are ce căuta în lumea lor. * Pentru a compensa oarecum frustrările la care era supus în afara cadrului familiei, ori de câte ori avea vești că șatra lui Iorgu Stănescu se află în apropierea orașului, Vișinel se strecura ușor pe ușa din spatele casei, chiar în miez de noapte, și alerga să-i vadă pe Rafira și pe Lisandru, dar mai ales pe Voica. Întâlnirile cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care Ina nu mai spuse nici un cuvânt. Alex nu mai insistă nici el; i se părea că discuția aceasta avea numai început, sfârșitul nu bănuia nimeni unde putea să se afle. Seara se încheie cu unele obscurități, fiind minată de vestea pe care le-o adusese Vișinel. Părinții se culcară târziu. Lumina din camerele lor nu se stinse multă vreme chiar după primul cântat al cocoșilor. Alex ieși pentru puțin timp pe terasă. Simțea nevoia să ia puțin aer proaspăt înainte de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
știi care sunt obiceiurile șatrei. Noi doi nu ne putem abate de la legile sfinte ale neamului nostru. - Le vom îndeplini pe toate, cu credință și supunere, dar vreau cât mai repede, cât mai repede, auzi!? * Pețitorii trimiși se întoarseră cu vestea că Rafira și Lisandru pot merge la familia Voicăi, deși se profila la orizont o gâlceavă pe care trimișii nu reușiseră să o descâlcească. Fură discuții îndelungi. Vijelie mai lăsase din prețul inițial, dar nu voia să renunțe la cei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
i-o dau lui Vișinel fiindcă știu că va fi un baro 2 și va avea grijă de ea. În ochii fetei mele am găsit de multe ori oglindit chipul lui, așa că... Merseră cu toții la bulibașă să-i dea marea veste. Acesta aproape că nu-și mai încăpea în piele de bucuros ce era. - Eu vreau, bulibașă, le-am spus și părinților de la oraș, ca nunta să se facă aici, în luncă, după obiceiurile etniei noastre. - Așa va fi, bengosule 3
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu forme rotunjite acolo unde trebuia, emanând o lumină distinsă pe chipul ei, care o Încorona. M-am apropiat tiptil de ea, Încercând să trec neobservat prin preajmă. Cele câteva fete o primiseră prietenește, și se arătaseră destul de Încântate la vestea că le va fi colegă. O adulmecam prostit, pe sub discursul mormăitor al grăsanului, care ne urzica urechile În maniera-i binecunoscută. Fata asta, cu adevărat frumoasă, Îmi răvășea totul pe dinăuntru. Am devenit moale ca o meduză turmentată când i-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-a părut diferit, și care crescu repede În mine o speranță Înaltă, ce flutură În sus ca un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În privire. 17 Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea cuminte a lucrurilor de-acolo și pustiind totul. Trilă-Pătrățilă a adunat toată suflarea școlii pe platou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iar ceea ce iei dumneata drept brațe sunt aripile, care, Învârtite de vânt, mișcă pietrele morii. M. Cervantes - Don Quijote de la Mancha Pot spune că a fost o dimineață oribilă. Cu ceafa lui porționată În valuri de grăsime, șeful mi-a dat vestea concedierii În felul său foarte original, privindu-mă cu spatele, În timp ce mâinile sale, cu palmele Împreunate deasupra feselor mari, mișcau din degetele agitate continuu, ca niște viermișori colcăitori. Fără a se explica prea mult, a motivat că erau nenumărate inexactități
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]