1,709 matches
-
lung de cărămidă. Nu tu zdrăngănit de oale de tinichea deasupra focurilor ilegale, nu tu galimații, șuturi brutale sau scâncete de câine. În schimb, cu atât mai multă larmă din direcția opusă: ferestrele care dădeau spre piață erau deschise și vietățile - păsările de curte, copiii și căruțele, chiar și un muzician rus - se Întreceau pentru a atrage atenția. În treacăt fie spus, acest rus e o figură interesantă. Își spune Dabor, și el e cel care, zilele trecute, și-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a găsit ce-a căutat, E franțuzoaică. El zice că gătește foarte bine. Săltă din umeri. — Oricum, treaba Îmi merge bine. În ultimul an am lucrat cu cefalopodele: calmari și caracatițe. — Și cum a fost? — Interesant. Inteligența blândă a acestor vietăți, În special a caracatițelor, Îți dă un sentiment ciudat. Să știi că o caracatiță e mai deșteaptă decât un câine și, probabil, ca animal de casă ar fi fost mai nimerită. E o ființă minunată, inteligentă și foarte emotivă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cum ar fi delfinii, pur și simplu pentru că aceștia trăiesc Într-un mediu complet diferit și au un aparat senzorial diferit. Și totuși, oamenii și delfinii ar putea apărea ca virtual identici În comparație cu diferențele enorme care Îi separă de o vietate extraterestră - produs al unei evoluții divergente Într-un mediu planetar diferit. Astfel că este improbabil ca un extraterestru să vadă lumea așa cum o vedem noi. De fapt, s-ar putea să n-o vadă deloc. Ar putea să fie orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
totul pe criterii științifice. Cealaltă grupă Încerca să-și imagineze forma de viață extraterestră și să comunice cu ea. Jackson prezida totul ca un savant pragmatic, nelăsând pe nimeni s-o ia razna. Odată, i-am adus schița unei posibile vietăți și a Întrebat cu asprime: „OK, dar unde-i anusul?“ Cam așa sunau observațiile sale critice. Dar multe animale de pe Pământ nu au anus. Există tot soiul de mecanisme excretoare care nu reclamă un orificiu specializat. Jackson presupunea că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
viață pot fi extrem de diferite de ale noastre. — Vrei să spui că este posibil să nu creadă În sanctitatea vieții sau În „să nu ucizi“? spuse Barnes, la fel de nerăbdător. Nu, spuse Norman. Vreau să spun că e posibil ca această vietate să nu poată fi ucisă și deci să nu cunoască conceptul de a ucide. — E posibil ca această creatură să nu poată fi ucisă? Îl Întrerupse Barnes. Norman Încuviință din cap. — Așa cum spunea odată cineva, nu poți rupe mâinile cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Un virus? Barnes se așeză pe un scaun. Nu se gândise la viruși. — Dar cât de probabil este de fapt? Harry? — Eu cred că probabilitățile merg mai departe decât ceea ce s-a spus până acum. Am luat În calcul numai vietățile tridimensionale, de tipul celor existente În universul nostru tridimensional sau, mai exact, În universul pe care-l percepem a fi tridimensional. Dar unii cred că universul acesta ar avea nouă sau unsprezece dimensiuni. Barnes arăta terminat. — Numai că celelalte șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e periculos pentru că atacă tocmai acele celule pe care organismul uman le folosește pentru a se apăra Împotriva virușilor. SIDA interferează cu mecanismul nostru de apărare. De aceea, În fața lui suntem lipsiți de ajutor. Atunci, dacă această sferă conține o vietate care interferează cu mecanismele noastre vitale, cum ar arăta ea? — Ar putea să inspire aer și să expire, spuse Beth. — Ar putea produce reziduuri radioactive, ziseHarry. — Ar putea să perturbe undele noastre cerebrale, spuse Norman. Să interfereze, deci, cu capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Tina. Am să intensific imaginea cu ajutorul computerului. S-ar părea că sunt niște luminițe Înăuntru, observă Harry. Luminițe mișcătoare Înăuntrul sferei... Pe ecran, Tina revenise În imagine: „Șerpii nu mă deranjează.“ „Ei bine, eu nu pot să-i suport. Niște vietăți așa de perfide, reci, dezgustătoare.“ — Vai, Beth, spuse Harry, cu ochii la monitor. Ești invidioasă pe șerpi? Pe ecran, Beth spunea: „Dac-aș fi un marțian ajuns pe Pământ și aș călca pe un șarpe - un tub Însuflețit, ciudat, rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
probe. Barnes Îi spuse unde se afla magazia de echipamente și Beth plecă Într-acolo. Norman privi roiul de calmari cu un interes reînnoit. Animalele aveau fiecare circa treizeci de centimetri lungime și păreau a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cel puțin ai găsit ceva viu aici, jos. Știi, e ceva ciudat, spuse ea. Ții minte cât era de pustiu totul afară? Nu era nimic pe fundul apei. — Desigur. Destul de șocant. — Ei bine, m-am deplasat În jurul habitatului ca să adun vietățile astea. Iar acum, pe fundul apei erau tot soiul de gorgone, minunat colorate În albastru, purpuriu și galben. Unele dintre ele erau destul de mari. — Crezi că pur și simplu au crescut? — Nu. Trebuie să se fi aflat tot timpul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
modelul. — Uită-te printre gene! Norman se conformă: — Îmi pare rău. — Dar este evident un desen al creaturii! spuse Ted. Privește: ăsta e trunchiul vertical, astea sunt cele trei picioare, iar aici două brațe. Nu are cap, așa că probabil capul vietății este situat În interiorul trunchiului. Nu se poate să nu observi asta, Norman. — Ted... — De data asta, Harry a ratat complet esențialul! Mesajul nu e doar un desen, e un autoportret. — Ted... Ted se așeză la loc. Oftă. — Ai să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vă uitați afară, spuse el, arătând spre hublouri. Avem alți musafiri. Calmarii dispăruseră. Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau. Astea ce mai sunt? — Sunt crevete. Al naibii de multe crevete, spuse Beth, care alergă să-și ia plasa. — Ei, păi așa ceva ar trebui să mâncăm, spuse Ted. Îmi plac crevetele. Și au mărimea ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai vezi? — Rețeaua? — Îhm. Rețeaua și scafandrii. Activitate din belșug, electricitate - așijderea. Ceea ce cred că a speriat fauna obișnuită din zonă. Știi, aici e Pacificul de Sud; ar fi trebuit să colcăie de viață. — Și acum, pentru că scafandrii au plecat, vietățile s-au Întors? — Eu așa cred. Numai ăsta să fie motivul? spuse Norman Încruntându-se. — De ce mă-ntrebi pe mine? Întreab-o pe Beth. Ea o să-ți dea un răspuns complet. Eu știu că animalele sunt sensibile la tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întâlnit ființe umane, animalele tind să le ignore prezența, dacă nu sunt vânate. Scafandrii Marinei Militare nu vânează pești. Al doilea, dacă scafandrii au tulburat fundul apei, asta n-a făcut decât să elibereze nutrienții și să atragă mai multe vietăți. Al treilea, multe specii de animale sunt atrase de curentul electric. Așadar, cel mult, crevetele și celelalte animale ar fi trebuit să fie atrase mai devreme de electricitate. Și nu acum, când energia s-a Întrerupt. Beth examina crevetele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
chiar că ești Îngrijorată, spuse el. — Tu nu ești? spuse ea, cercetându-i fața. Norman, toate astea au Început de când Harry a ieșit din sferă, nu-i așa? — Așa am impresia. — După ce Harry a ieșit din sferă, au apărut aceste vietăți marine imposibile... Nu-mi place. Aș vrea să plecăm de aici. Serios. Buza de jos Îi tremura. Norman o Îmbrățișă și-i spuse Încetișor: — Nu putem ieși de aici. Știu, spuse ea. Îi Întoarse Îmbrățișarea și Începu să plângă, lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o puteți sesiza. Lângă cutiuță se găsește o altă cutie verde și asta conține SAIT. În principiu, este vorba de un transformator ridicător de tensiune care aplică pe suprafața cilindrului două milioane de volți. Trebuie să fie foarte neplăcut pentru orice vietate. — De ce nu l-am folosit până acum? Întrebă Beth. De ce nu l-a folosit Barnes, În loc să-și riște... — ... Deoarece cutia verde are o hibă, spuse Fletcher. Este mai degrabă o armă teoretică. Din câte știu, n-a fost folosită niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Să știți, spuse Beth, că suntem primele ființe omenești care văd un calmar gigant Înotând liber. Ar trebui să fie un mare eveniment. În hidrofoane se auzi zgomotul curentului de apă provocat de apropierea calmarului. — Zece metri. Pentru moment, uriașa vietate se Întoarse lateral către habitat și avură prilejul să o admire din profil: enormul corp strălucitor, lung de nouă metri, cu un ochi imens și imobil; coroana de brațe, unduindu-se ca niște șerpi amenințători; cele două tentacule lungi, terminându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lume, sunt modest. Așa că povestea cu poet, prozator, dramaturg, traducător n-are rost s-o mai dezvolt, ea se explică singură, se așează justificat la locul ei la coadă sau în fața acestui inventar de disponibilități. P.S. Ador pisicile, câinii, toate vietățile și gângăniile, femeile frumoase, Italia, călătoriile, Renașterea, lumina, ah, lumina dimineții; sunt încă tânăr, abia am 80 de ani. V.P.: Să nu încheiem fără a spune ceva și despre premiile literare. Ce credeți despre instituția premiului literar? O.G.: Acordarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
rost să mai spunem. E poet. De la primul volum la ultimul, când va fi să fie acesta." Constantin Dram ARCADIE SUCEVEANU MÎNA CARE SCRIE Corabia aceasta mi-am construit-o singur, pe dinăuntru, a crescut zi și noapte ca o vietate în mine Deși e zidită din carne și oase, ea nu e o corabie de carne și oase/ Ce duce ea în burta-i de fum și iluzie?/ În burta-i de fum și iluzie ea duce frumusețea cuvintelor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nici de această dată, reveni la volan, răsuci cheia în contact ca să stingă motorul lăsînd însă farurile aprinse. Căută în buzunarul portierei și extrase o pereche de mănuși de cauciuc. își puse mănușa dreaptă și se duse din nou în fața vietății nemișcate din mijlocul șoselei. Betty ieși și ea din mașină, respiră de cîteva ori profund aerul răcoros al nopții, își mișcă brațele de parcă ar fi avut niște aripi nefolosite de mult și care trebuiau reobișnuite cu zborul. se apropie și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
există locuri libere. Porumbeii sunt ciorchine : pe pat, pe noptieră, pe televizor și pe cele două fotolii din cameră, pe cele trei scaune libere de la bucătărie (al patrulea fiind al meu), pe masă, pe chiuvetă, pe dulapuri, pe veioze... aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se poartă atât de blând cu acei omuleți cât un deget, când ar fi fost atât de ușor să-i distrugă pe toți... în loc de asta s-a lăsat dat în judecată, s-a neliniștit de intrigile de la curte ale unor vietăți pe care, ca să poată vorbi cu ele, le lua în palmă și le ținea aproape de gură. Simțeam vag superioritatea lui în spirit, era un om care nu vroia să abuzeze de puterea lui, deși ar fi putut fi scos din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
neputincios, cu toate că justificat", îi răspundeam. "E condiția ta de om, a conștiinței tale", striga el pe străzile pustii cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la mine dintr-o parte, strîmbîndu-se ca la o vietate prea puțin demnă de interes, deși vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate bizară, răsucită în reacțiile ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ta de om, a conștiinței tale", striga el pe străzile pustii cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la mine dintr-o parte, strîmbîndu-se ca la o vietate prea puțin demnă de interes, deși vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate bizară, răsucită în reacțiile ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama că în forul meu interior mă bizuiam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pustii cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la mine dintr-o parte, strîmbîndu-se ca la o vietate prea puțin demnă de interes, deși vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate bizară, răsucită în reacțiile ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama că în forul meu interior mă bizuiam și eu pe ceva, dacă râdeam de el, și fiindcă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]