2,633 matches
-
ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o abatere", o excepție. Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decât noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar după ce, primind uniforma, ce făcea parte din bursă, n-am mai avut un aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-și comandantul să vorbească. Și Lydia aștepta, examinându-l rapid. Czinczar nu era un bărbat frumos, dar emana forță și dădea impresia unui tip bine. Și totuși, nu era de ajuns. Această lume barbară era plină de bărbați cu aspect viguros. Lydia, care se așteptase la calități deosebite, era nedumerită. Chipul lui Czinczar părea mai degrabă sensibil decât brutal, ceea ce era un fapt neobișnuit. Dar încă insuficient pentru a explica faptul că era stăpân absolut al unei hoarde imense, indisciplinate. Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
oricând. Sătenii, cei mai vârstnici, firește, și-l amintesc și astăzi: spătos, cu privire blajină și ochi calzi, cu suflet blând și cu o voce care știa a fi, la nevoie, atât de mângâietoare ca susurul unui pârâu, dar și viguroasă, tunătoare chiar, când posesorul ei se considera îndreptățit să treacă la o schimbare de registru. Nu era lacom, deși nu s-ar putea spune nici că era filotim; primea cât voiai să-i dai pentru botez sau pentru o înmormântare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta care voise să devină, pe zi ce trece, tot mai tare. Ca-ntr-o bătălie pe viață și pe moarte, bălăriile (unele mai firave, altele destul de viguroase) cad răpuse de ascuțișul celor două unelte agricole. Eliberat parcă de lunga-i povară, porumbul își înalță mândru capul, voind să ajungă sus, cât mai sus, și să fie, astfel, mai aproape de picăturile de ploaie care or să vină curând
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
invadatori, se aprinde, o străfulgerare trandafirie înainte de a se prăbuși în albastru-indigo. Sfârșit de februarie pe Platte, iar ceața rece a nopții plutește deasupra râului, înghețând paiele de pe miriște rămase de toamna trecută care umplu și acum câmpurile vecine. Păsările viguroase, înalte cât un copil, se înghesuie laolaltă, aripă lângă aripă pe această fâșie de râu, pe care au învățat s-o găsească din memorie. Se adună pe râu la sfârșitul iernii așa cum o fac de-o veșnicie, acoperind luncile. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
panglici. Păsări cu miile se desfășoară până departe, luând cu ele amintirea râului Platte. O jumătate de milion de cocori se risipesc pe tot continentul. O țin întins spre nord, străbâtând un stat sau mai multe pe zi. Cei mai viguroși vor parcurge câteva mii de kilometri în plus față de miile pe care le-au parcurs până la râu. Cocorii care se îmbulziseră în orașele păsărești aglomerate se împrăștie acum. Zboară în familii, parteneri de-o viață cu unul sau doi urmași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se deprinsese: cum să le spună oamenilor că mai trecuseră și alții prin asta, fără să le pună la îndoială propriile dezastre. Se pare că suferă de ceea ce se cheamă amnezie retrogradă. Legea lui Ribot: amintirile mai vechi sunt mai viguroase decât cele noi. Noul piere înaintea vechiului. Buzele ei îl îngânau în timp ce vorbea, străduindu-se să țină pasul. Ea își puse palma întinsă peste teancul de acte. —Amnezie? Dar memoria lui e perfectă. Recunoaște pe toată lumea. Își aduce aminte totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au, deci, un pic de lucru la planșetă, cei doi, Înventatorul și Zâna Inventica. Învățătorul a scos, dintr-un album gros, fotografii ale munților de altă dată. Sunt munți de demult, cu păduri bogate. Are și portrete de arbori bătrâni, viguroși, are și poeni înflorite. Știu ce face Învățătorul acum: le alege pe cele mai frumoase pentru o întâlnire cu celebra Culoare a Culorilor, care poate învia tot. Înseamnă că pădurile și grădinile din fotografii vor prinde viață, copii. Abia aștept
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace în moduri și mai lascive, ori slăbește și devine mai puțin viguros. De aceea, de câtva timp, noi și frații noștri, ne-am dat seama că această situație trebuie să fie îndreptată ... Prin urmare, după ce am ascultat părerea fraților noștri, poruncim în mod riguros ca nimeni, de azi înainte, să nu îndrăznească
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și elaborate după logica dualismului tematic contrastant. Elementele stilistice și structurale ale precedentei misse-cantata (omofonia, contrapunctul imitat, fuga, momentele solistice, intervențiile corale, instrumentale, concertante etc.) erau prezente în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o mare sugestie tematică și instrumentală. Amintim în acest sens misele lui Haydn, în special ultimele șase; misele lui Mozart, inclusiv cele breves; misele lui Cherubini; Missa solemnis în Re major, op. 123, a lui Beethoven; Petite
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spune ? Dar istoria nu se îndeletnicește cu ceea ce ar fi putut fi ; ea studiază numai cea ce a fost, și cea ce a fost a trebuit să fie. Așa era scris în «cartea oarbelor destine» că Dacii, popor tânăr și viguros, să fie răsturnați și copleșiți de Romani, popor bătrân și în mare parte putred. Totuși neamul Dacilor nu pieri în totalitatea ființei lui; numai coroana arborelui fu retezată; trunchiul rămas plin de o viguroasă sevă, și pe el hultuindu-se elementul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
destine» că Dacii, popor tânăr și viguros, să fie răsturnați și copleșiți de Romani, popor bătrân și în mare parte putred. Totuși neamul Dacilor nu pieri în totalitatea ființei lui; numai coroana arborelui fu retezată; trunchiul rămas plin de o viguroasă sevă, și pe el hultuindu-se elementul roman, se puse temelia acelui popor care astăzi poartă, pe un corp și o energie dacă, predispoziția spre civilizație moștenită de la Romani. Trăsătura cea mai caracteristică a poporului geto-dac era pornirea războinică. Statul său
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol pușcă. Ea turnă un pic de ulei în palmă și începu să-l fricționeze viguros. - Așa fac de o lună, zise ea. zâmbind. Îți dai seama. Lucru bizar, el înțelegea ce voia să spună. Și-o închipui pe Leej, o Prezicătoare liberă, care dispunea de servitori pentru toate cele consacrându-se acestei ocupații. Stupefacția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dinte sănătos în gură. — Ce s-a întîmplat după aia? întrebă Lanark. — Am strigat „Susy!“ și copiii au urlat și mi-au zis că mămica lor a dispărut. Nu-i așa? Se uită amenințătoare la copii, care dădură din cap viguros. — Ei bine, Lanark, casa aia-i o groapă de gunoi nenorocită. E ca o cocină. Nu puteam să-i las acolo, nu-i așa? I-am adus aici, i-am spălat și i-am culcat, iar acum le spăl hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridica un bărbat. — Ei, uite-l pe scriitor! i se adresă el lui Lanark zîmbind. Avea aproape doi metri și era îmbrăcat într-un pulover pe gît și pantaloni kaki și, deși avea probabil cincizeci de ani, radia o tinerețe viguroasă. Capul chel îi era bonzat și avea niște smocuri albe în spatele urechilor, o mustață albă scurtă și trăsături tinerești, agreabile și vioaie. Cred că nu vă cunosc, îi spuse Lanark încurcat. — întocmai. Mulți din grupul vostru nu mă cunosc. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va organiza în lumi. — Perfect ortodox. — Uitați și plafonul. Primul panou arată lucrarea zilei de luni, facerea luminii. Un ou de aur, cu Dumnezeu în el plutește pe apa întunecată. E gol, total vizibil și reprezentat convențional ca un bărbat viguros între două vîrste. — Are o expresie oarecum alarmantă. — Aș putea s-o îmblînzesc. Marți este facerea spațiului. Firmamentul desparte apele de deasupra de apele de desubt. Dumnezeu merge vîrît pînă la brîu în apele de jos și ridică un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că îi vom înștiința prin poștă. — De ce? Mi-era teamă c-o să mă întrebi asta, zise Gilchrist, oftînd ușor. Așa cum am sugerat, sînt mulți pe care nu-i putem ajuta datorită lipsei fondurilor. Mulți dintre ei sînt încă puternici și viguroși, și e periculos să-i iei omului speranța dintr-odată - poate deveni violent. Important e să ucizi speranța lent, ca ratatul să aibă timp să se adapteze inconștient la ratare. încercăm să menținem speranța vie, pînă ce forța vitală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el, dar mai tîrziu se traseră la marginea ringului ovaționîndu-l și aplaudîndu-l. Orchestra lunecă smucit și se opri, iar cealaltă Joy se desprinse și se alătură mulțimii. El o urmă printre rîsete, pînă la grupul lui și o găsi vorbind viguros cu celălalte fete. îl privi în față și-i zise: — Oare n-a fost aproape un incest? El o privi lung. — Ești tatăl meu, nu-i așa? — O, nu! Sludden. Probabil. — Sludden? Mama nu-mi spune nimic. Cine-i Sludden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu există ticăloși. Pesimiștii arată cu degetul spre Attila și Tamerlan, dar acești bărbați activi au lichidat state neprofitabile care aveau nevoie de un distrugător pentru a-i ceda valorile. Acolo unde bogăția a fost utilizată doar pentru subzistență, oamenii viguroși au pus mîna pe ea și au zvîrlit-o în serviciul acelei istorii grăbite pe care statul modern o cere imperios. Oameni palizi și rozalii ca mine nu au nici un motiv să îndrepte un deget disprețuitor. Poeții ne spun că timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l în mașină și s-o ștergem. În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei limuzine de mare putere, Gosseyn se întrebă: "Au venit chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai caldă, a soarelui; din când în când ieșeam în fața ușii, ca să chiui; chiuiam de două trei ori, mă uitam peste câmp (de nu m-ar auzi cineva !), apoi reintram în scorbură; într-o bună zi am cules iarbă nouă, viguroasă, proaspătă, de pe dig, și m-am întors cu tălpile cizmelor încărcate de noroi lipicios și rece. În tot acest timp, Zenobia mă urmărea cu privirea din ușa larg deschisă a scorburii, iar Dragoș continua să stea nemișcat, pe masă, de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol pușcă. Ea turnă un pic de ulei în palmă și începu să-l fricționeze viguros. - Așa fac de o lună, zise ea. zâmbind. Îți dai seama. Lucru bizar, el înțelegea ce voia să spună. Și-o închipui pe Leej, o Prezicătoare liberă, care dispunea de servitori pentru toate cele consacrându-se acestei ocupații. Stupefacția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zece milioane de locuitori [Jean-Marie, 1987]. Limitele departamentului și ale comunei Paris sînt marcate de ansamblurile de locuințe sociale, de dotările sportive și de bulevardul periferic care ocupă terenurile eliberate prin demolarea fortificațiilor din cartierul Thiers. Unitatea orașului este așadar viguros exprimată prin intermediul peisajului. În interiorul acestui perimetru, categoriile sociale, grupurile de vîrstă, meseriile, originile etnice se întîlnesc, se întrepătrund, se încrucișează. Liniile care delimitează societatea se înscriu în oraș, dar schimburile sînt neîncetate. Impresia de multitudine, de haos cîteodată, maschează liniile
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]