1,953 matches
-
fi spus. Poate să fi fost un minut, nu mai mult, dar unul lung în care Zogru a stat lângă trăsura domnească. În foișorul porții de vizavi stătea Ianache, un bărbat cu trăsături distincte și vizibile de la distanță, elegant și visător, iar Zoe privea spre el. După aceea lucrurile s-au precipitat: lumea care avea unde a început să părăsească orașul, intrat pe neașteptate în carantină. Izbucnise ciuma, care mai trecuse peste oraș și mulți avuseseră deja de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dacă în timpul zilei era stăpân deplin peste gândurile omului în care se cuibărise, în timpul nopții devenea doar un ochi desfătat de incredibile întâmplări, ceea ce îl umplea de fericire și de forță. El însuși cădea de multe ori într-o stare visătoare și plăcută în care își închipuia tot felul de lucruri, dar cel mai adesea că este el însuși, fără a mai fi nevoit să alerge dintr-un om într-altul, iar când era îndrăgostit, ca acum, își imagina că pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care n-o definitivase încă. Imaginile erau neprelucrate și multe cadre erau luate prost. Pe la jumătatea filmului apărea Andrei Ionescu, mângâindu-și părul de la frunte și pe după ureche, până la bărbie. Avea privirea insolentă a lui Ioniță Bubosu și aroganța visătoare a Zugravului. Se mișca lent și povestea ceva, ținând țigara la distanță, în mâna stângă, sprijinită pe cot. Giulia îl privea cu ochii înfloriți, iar Zogru se uita peste umărul ei, strecurat într-un băiat subțirel, care în mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi voioase Când stropi de ploaie le lovesc? Pe crenguțe dezgolite De frunziș, stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-ai ce căuta aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trăi cu mic, cu mare, Cu bucurie și splendoare. Vor râde florile-n grădină De atâta lumină divină Iar mândrul soare o să răsară S-aducă lumii o altă vară. Să ardem cuvântul tristețe, Să trăim cu multă blândețe, Să fim visători, căci se poate Ca totul să meargă pe roate. Copilăria printre astre Privesc spre cerul plin de stele Numărând câte din ele... Au o lumina arzătoare Ce-aduce lumii încântare. Printr-una îmi șoptește luna Ca o prințesă sclipitoare Spunând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deveni matur. Din, momentul în care va bate la Ușa Adolescenței, va intra într-o lume necunoscută, iar stăpâna acestei lumi îl va înfășura ușor într-un sac transparent care îl va despărți de lumea reală, iar el va deveni visător și vulnerabil. Va intra în mrejele dragostei și va înțelege ce este iubirea. Va simți fluturași în stomac, dar totodată va suferi, fiindcă băiatul sau fata pe care o va plăcea nu-l va baga de fiecare dată în seamă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uimirii comune. Au oftat în tăcere și-atât. Poate că, în acele momente, le era chiar teamă de ceea ce avea să o aștepte în viitor pe Violetta lor dragă: dezamăgiri, frustrări, singurătate, lacrimi... Nu știu nimic sigur, dar, simțind-o visătoare, dezinteresată de tot ce era apreciat în vremurile acelea, nu se poate să nu le fi trecut prin minte, măcar preț de câteva secunde, greutățile care o așteptau pe fiica lor... Buni actori, părinții și-au păstrat voioșia și au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil că a iubit-o cu pasiune pe Mary ca să vrea s-o răzbune treizeci și cinci de ani mai tîrziu. Lucas Îi căută privirea Mariei și o prinse. - Dacă cineva ar ucide-o pe femeia pe care o iubesc, mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adolescentele din camping nu prea veneau la aceste serate. Preferau să meargă la discotecile din zonă (Bilboquet, Dynasty, 2001, eventual Pirates), care ofereau seri tematice speciale, cu spumă, striptease masculin sau vedete porno. La Loc rămâneau doi-trei băieți cu firi visătoare și cu sexul mic, care de altfel se mulțumeau să rămână În cort, zdrăngănind fără convingere o chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
structurală la nivel subatomic. Dacă reușim să calculăm o configurație stabilă, măcar pentru câteva sute de atomi, totul va fi doar o chestiune de putere de calcul... În fine, poate exagerez puțin. — Poate nu... Desplechin avea acum vocea lentă și visătoare a omului care Întrezărește perspective extrem de Îndepărtate, configurații mentale fantomatice și necunoscute. Va trebui să pot lucra absolut independent, În afara ierarhiei de la centru. Unele lucruri sunt pure ipoteze: ar dura prea mult, ar fi prea greu de explicat. — Da, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mărturia puținelor persoane care l-au Întâlnit pe Djerzinski În Irlanda În timpul ultimelor sale săptămâni de viață, o Împăcare părea să fi coborât În sufletul lui. Chipul său anxios și mobil părea să-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acum e chiar ultima scenă a episodului ; cea pe care o aștept mereu : casa familiei Walton în întuneric. Luminile licăresc ; greierii cântă. John Boy, naratorul, povestește. O casă imensă, plină de oameni. Îmi strâng genunchii la piept și mă uit visătoare la ecran, în timp ce muzica familiară se apropie de sfârșit. — Noapte bună, Elizabeth ! — Noapte bună, bunico, răspund cu voce tare. Oricum, nu m-aude nimeni. — Noapte bună, Mary Ellen ! — Noapte bună, John Boy, spun la unison cu Mary Ellen. — Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întîlnit la bîlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva de genul ăsta. — Adevărul e că m-a Întrebat dacă vreau să mă mut cu el, spun jenată. — Pe bune ? Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sînteți un cuplu absolut perfect. CÎnd mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întîmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mîndrie, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spre bucătărie, se Întoarce și-mi aruncă o privire ciudată, ridicînd din sprînceană. — Ca să nu mai zic ce tupeu pe capul tău, să mă acuzi pe mine că fac sex. Unde-ai fost azi-noapte ? — Cu Jack, recunosc cu un surîs visător. Și am făcut sex. Toată noaptea. — Știam eu ! — O, Doamne, Lissy. SÎnt Îngrozitor de Îndrăgostită de el. — Îndrăgostită ? Aprinde ochiul sub ibric. Emma, ești sigură ? Îl știi de cam cinci minute. Asta n-are nici cea mai mică importanță ! SÎntem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o apă. Dar acum, la bătrânețe, bunul Dumnezeu i-a înapoiat visele de odinioară. O floare, de pildă, după-amiază când ațipise pe divan visase o floare fără nume. Și tocmai pentru că se dezbrăcase de nume, frumusețea ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară, unde toate figurile știute răzbeau altfel și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de seară cu paiete s-au înroșit și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
era temută în tot județul. Se zvonea că, pe vremuri, chiar și la București, în cercurile intelectuale din anturajul Elenei Ceaușescu, numele Andromandei era rostit cu mult respect și teamă. Mantinela însă nu avea prea multă aplecare spre tainele magiei. Visătoare, își petrecea zilele vânzând semințe de bostan la intrarea cinematografului „Viața liberă“. În cele din urmă, Macatist-Claxon o adusese la Afinoghiu, mai mult cu de-a sila și de mila bătrânului, pe care-l considera unul dintre adevărații oameni importanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se cunoșteau doar de ani buni. Încă de la prima ediție a simpozionului. Și erau acum la a șaptea sau a opta. Zâmbi înduioșat: statornicie și vigoare. Poli-vitamine și „Carmol“! Și mai făcea și niște frecții Nadia... „Poate ați auzit - urmă visător Fârtat - că s-au deschis niște liste de înscriere la ajutoarele pe care profesorul Tomea le va împărți și în orașul nostru. Un gest național, în buna tradiție a solidarității românești, mai veche chiar decât cea biblică. Căci Zamolxis, dascălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
român. La Dor Marunt a scris mai ieri o carte Biserica, în grai medieval, Și l-au rugat de-acolo, de departe, Să ni-l trimită-acas pe mareșal. Pe Țepeș,pe Mihai Întregitorul, Pe Decebal, Mușatini, Brâncoveni, Cândva veni acasă visătorul Să-l apere o țară de oșteni. La Dor Mărunt câmpia știe rostul A toate câte sunt și câte-au fost, La Dor Mărunt, pe lângă „Tatăl nostru”, Se spune Eminescu pe de rost. LaDor Mărunt, precum cândva-n Flămânzi, Românii tăinuiesc
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
sufletul, atât de lipsit de importanță în lumea care vrea să judece trupul, atât de mascat, de adânc îngropat în firea umană poate săruta cu frunțile sincere leagănul divinității. De ce nu ne-a fost dat să fim cu toții frumoși, inteligenți, visători, rebeli, singuratici sau lideri? Pentru că divinitatea a văzut frumusețea adevărată în diferența lumii și a ales să cultive alteritatea. Dacă aș fi fost o pată gri pe pătura cenușie a lumii, aș fi zis: am fost acolo, le-am văzut
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
dată interpretează rolurile, mă ia de mână și mă introduce în lumea pe care o cheamă din trecut în emoția clipei prezente. Și tot ca de fiecare dată eu o așteptam cu sufletul la gură. ”Un adolescent frumos, cu ochii visători și verzi ca de smarald, cu pletele până la umeri, pășea gânditor în urma unui convoi de tineri entuziaști, care vorbeau cu înflăcărare despre spectacolele de teatru, pe care le-au susținut în unele localități din Transilvania. După ce au străbătut mai multe
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
când mă gândesc la clipa întâlnirii cu acest om despre care am auzit multe minunății și pe care am ținut să-l cunosc de mai mult timp, își întoarce obrazul palid spre cel din urma lui, adolescentul acela frumos și visător. Dragă Mihai, sunt sigur că și Ioniță se va bucura cunoscându-te pentru că ți-a citit poeziile pe care le-ai publicat în revista “Familia”, îl prinde de după umeri bărbatul cu părul cărunt. Să știi că multă lume a auzit
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
Hugo i-a aruncat o privire rapidă, pe care și-a îndreptat-o apoi, aprobator, asupra femeii de lângă ea: o roșcată foarte frumușică, foarte gravidă, cu pielea catifelată, cu o expresie pierdută în ochi și cu un aer blând și visător. Pare vulnerabilă, s-a gândit Hugo încercând să-i surprindă privirea. Probabil că ăsta era motivul pentru care venise însoțită de maică-sa. —Eu sunt Mel, a anunțat femeia cu părul grizonant, uitându-se reprobator către numele de pe ecuson, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Alice au zburat înapoi la cele două săptămâni profetice în care viața ei se schimbase pentru totdeauna. Totul a început atunci când Sherry, asistenta ei, a bătut la ușa biroului lui Alice. Sherry era gravidă. Își mângâia burtica și zâmbea visătoare prin geamul ușii. Alice i-a făcut semn să intre. — Ce s-a întâmplat? Sherry a plutit înăuntru, cu burta înainte, gâfâind și ținându-se cu amândouă mâinile de șale. Alice nu mai întâlnise pe nimeni care să facă atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]