4,713 matches
-
tanti Mae, care pe atunci era destul de fleșcăit pentru că nu și-l mai încorda ca înainte. Când și-a dat seama că îl văd, s-a uitat repede în altă parte și a început să studieze una dintre reclamele din vitrină. Faptul că se uita chiar la acea parte a corpului atunci când o urmărea pe tanti Mae m-a făcut să mă simt un pic ciudat. Duminica următoare s-a oprit și a vorbit cu noi, iar tanti Mae s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și ele să se simtă bine, le auzeam vorbind și râzând în spatele meu. Ne-am oprit de multe ori până am ajuns, pentru că mama nu mai fusese în oraș de ceva vreme și vroia să vadă ce e nou în vitrine. În fața cortului, oamenii vorbeau între ei în grupuri mici și, de la un stand pus în curtea școlii, cineva vindea suc. Copiii care fuseseră la școală toată ziua se uitau de afară în interiorul claselor. M-am gândit că e destul de stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-o de mână, dar am simțit-o altfel decât în noaptea aceea când o încălzea atât de tare pe a mea încât o făcea să transpire. Nu se uita la mine. Privea în altă parte, înspre oamenii care treceau pe lângă vitrina mare de sticlă fără ca măcar să le treacă prin minte ce se întâmpla înăuntrul drogheriei. Speram să nu intre nimeni, fiindcă vroiam să vorbesc cu ea când aș fi fost pregătit și aș fi știut ce să-i spun. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe Main Street. Apoi a trecut o femeie pe lângă geam și a început să se uite lung la mine. Mă întrebam de ce nu pleacă. Arăta cu degetul spre obraz dar eu nu am înțeles ce vrea, așa că am plecat de la vitrină și am trecut pe lângă oglindă. Când mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
portocaliu și mesele, din fericire nu și scaunele, erau din fier masiv. Anul viitor pereții vor fi albastru închis și mobila, din lemn sau oricum va fi ultima modă la vremea respectivă. Din nefericire pentru silueta mea, mă așezasem lângă vitrina cu mâncare, vizavi de o prăjitură cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe trotuar. Era oră de vârf și străzile erau împânzite de oameni; copii care se plimbau după școală, navetiști care își făceau cumpărăturile după muncă, alții se grăbeau să ajungă acasă. La câțiva pași era o sală de jocuri, cu vitrină. Am intrat și m-am ascuns după una din mașinării înainte ca el să fi dat colțul după mine. Mașinăriile erau destul de mari, așa că doar partea de sus a feței îmi rămânea neacoperită. Mă împungeau diferite mânere și simțeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe ambele părți, punând mâinile pe capota ta pentru a-și găsi echilibrul, și oameni care aparent au impresia că West End este o stradă cu magazine dedicată exclusiv pietonilor, în consecință calcă neanunțați pe carosabil, cu ochii fixați pe vitrina Marks and Spencer, întorcându-și uimiți capetele când mașinii tale îi scârțâie frânele și se oprește la câțiva centimetri de ei. Când am ajuns la destinația Laurei Archer, îmi simțeam palmele alunecoase de la transpirație. Au fost dăți când eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din atitudinea ei și din modul În care sufletul părea să-i cadă la picioare, ca ramurile unei sălcii, m-a făcut să mă gîndesc că nu avea vîrstă. Părea țintuită În starea aceea de perpetuă tinerețe, rezervată manechinelor din vitrinele de lux. Încercam să-i citesc pulsul dedesubtul gîtului de lebădă, cînd am băgat de seamă că Barceló mă fixa. — Așadar, ai de gînd să-mi spui unde ai găsit cartea asta? m-a Întrebat. — Aș face-o, Însă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu vedeam cu ochi răi ca don Federico să-mi fabrice un Înlocuitor. Timp va fi fost ca să mă ridic la Înălțimea lui Victor Hugo. Spre consolarea mea și după cum prezisese tata, stiloul rămase ani de-a rîndul În acea vitrină, pe care o vizitam cu religiozitate În fiecare sîmbătă dimineața. — E Încă aici, spuneam eu, uluit. — Te așteaptă, zicea tata. Știe că Într-o zi are să fie al tău și că ai să scrii o capodoperă cu el. — Eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze și să asculte murmurul lumii În claustru și să ghicească ecoul pașilor pe străduțele din piatră. Mă ruga să-i descriu fațadele, oamenii, mașinile, prăvăliile, felinarele și vitrinele pe lîngă care treceam. Adesea mă lua de braț, iar eu o călăuzeam prin Barcelona noastră aparte, una pe care numai ea și cu mine o puteam vedea. Mereu ajungeam la o lăptărie din strada Petritxol și Împărțeau o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înconjura biblioteca personală a librarului Îmi oferi un cald bun-venit. Pereții acoperiți cu rafturi ticsite formau un oval În centrul căruia odihnea o masă de lectură și două fotolii de feldmareșal. Cum știam, Clara păstra cartea lui Carax Într-o vitrină de lîngă arcul pavilionului. M-am Îndreptat Într-acolo tiptil. Planul meu, sau absența unuia, fusese să pun mîna pe carte, să o scot de acolo, să i-o predau acelui lunatic și să nu-l mai văd niciodată. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult mai mult timp liber. CÎnd Fermín nu pleca la vînătoare de volume exotice pentru a satisface comenzile clienților, se Îndeletnicea cu organizarea stocurilor din prăvălie, cu conceperea de stratageme de promoție comercială În cartier, cu lustruirea firmei și a vitrinelor ori cu redarea strălucirii cotoarelor de cărți de pe rafturi, cu o cîrpă și cu alcool. Dată fiind conjunctura, am optat pentru a-mi investi timpul liber În două aspecte pe care le neglijasem În ultima vreme: să mă mai gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi, ziua ei liberă, și mă salută cu mîna. Sufletul mi se umplu de bucurie numai cînd am văzut-o și i-am făcut semn să intre. — Vai, cum ați crescut! zise ea din prag. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tata, am mințit eu. I-am văzut plecînd la braț, pierzîndu-se pe strada Santa Ana, gîndindu-mă că, poate, cineva de sus veghea și, măcar o dată, Îi va Îngădui acelei perechi cîteva picături de fericire. Am atîrnat afișul cu Închis În vitrină. Am Întîrziat un moment În dosul prăvăliei ca să răsfoiesc registrul unde tata Își nota comenzile și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
petrecea cu un braț pe după talie, iar ea părea să șoptească ceva, glumeață. Imaginea transmitea o căldură ce mi-a smuls un surîs, ca și cînd În acei doi necunoscuți aș fi recunoscut niște vechi prieteni. În spatele lor se zărea vitrina unei prăvălii, plină cu pălării demodate. M-am concentrat asupra perechii. Hainele păreau să indice că imaginea avea cel puțin douăzeci și cinci-treizeci de ani. Era o imagine de lumină și de speranță care promitea lucruri ce nu există decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
indice că imaginea avea cel puțin douăzeci și cinci-treizeci de ani. Era o imagine de lumină și de speranță care promitea lucruri ce nu există decît În privirile neîncărcate de ani. Flăcările devoraseră aproape toată marginea fotografiei, Însă, Îndărătul acelei vitrine vetuste, Încă se mai putea ghici un chip sever, o siluetă spectrală insinuîndu-se dinapoia literelor imprimate pe sticlă: Fiii lui Antonio Fortuny Casă fondată În 1888 În noaptea cînd mă Întorsesem În Cimitirul Cărților Uitate, Isaac Îmi povestise că Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înfometată, mîncînd din ochi un Studebaker ca și cînd ar fi fost vorba de o cupletera În halat de noapte. Am urcat pe Balmes pînă la Gran Vía, trecînd de semafoare, tramvaie, automobile și chiar motociclete cu ataș. Într-o vitrină am zărit un afiș al casei Philips care anunța venirea unui nou mesia, televiziunea, despre care se spunea că are să ne schimbe viața și are să ne transforme pe toți În ființe ale viitorului, ca americanii. Fermín Romero de Torres, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prăvălie, cu numai vreo doi curioși. Avînd În vedere panorama, i-am sugerat lui Fermín să-și ia liber restul după-amiezei. — Hai, te duci s-o cauți pe Bernarda și-o duci la un cinematograf sau să vă uitați la vitrine pe strada Puertaferrisa, la braț, că pe ea asta o Încîntă. Fermín se grăbi să-mi dea ascultare și dădu fuga să se dichisească În spate, unde avea mereu pregătite niște rufe de schimb impecabile și tot soiul de colonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aventurile sale la Havana. Ușa prăvăliei era deschisă și pătrundea o aromă dulce de pîine proaspătă și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas, care se Întorcea de la cumpărături din piața Boquería, se opri dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica lui monahală Îi conferea o tăcere de neînfrînt. Fermín o privea cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
general, oferite de comerțul și industria care au contact direct cu strada, a căror atitudine temătoare avem datoria s-o respectăm, de vreme ce acestea sunt ramurile de activitate profesională care au mai mult de pierdut și, invariabil, pierd, în spargeri de vitrine, furturi, jafuri și sabotaje. La ora șapte fără două minute, cu expresia și glasul de doliu pe care le impuneau împrejurările, la televiziuni și radiouri crainicii de serviciu anunțară, în sfârșit, că șeful statului avea să vorbească națiunii. Imaginea următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]