9,098 matches
-
istoric! Pe Emil Iordache l-am cunoscut bine. Nu foarte bine, deoarece nu făceam parte din grupul celor care-l urmau peste tot, cu fidelitate remarcabilă. Nu eram apropiați, nu eram distanțați. Nu mă iubea, nu mă ura. Nu am vocația festivismului - precumpănitoare În Moldova - și, deci, nu Îmi atribui merite de postum companion. Ca un iubitor de literatură rusă Însă ce mă aflu, firește că l-am urmărit cu interes. Am citit cam toate traducerile lui. Am urmărit scrierile sale
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
marele nostru scenograf, trecut În neființă mai devreme decît ne așteptam. Datorită inimosului & infatigabilului Ion Truică, opera sa apare, postum, la editura Cronica și se intitulează Sinteza scenografică. E un volum necesar celor care au ales frumoasa meserie de scenograf, vocație lipsită, din păcate, de cărți multe, serioase, memorabile, În bibliografia națională. E curios cum autorii decorurilor & costumelor destinate scenei nu simt nevoia să-și publice gîndurile, rodul experiențelor practice. Regizorii și actorii par mult mai interesați de teoretizare. De ce? Rămîne
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Coleridge răbufnea: „Lebedele cîntă Înainte de-a muri. N-ar fi rău dacă unii tenori ar muri, Înainte de-a cînta!”. Recunosc, nu am știut, pînă mai ieri, multe lucruri despre Silvian Floarea. Acum știu că este un dramaturg. Cu vocație autentică. Al doilea volum de teatru, publicat la nici un an după anteriorul (Unchiul Sam În Mioriția), Îl recomandă fără dubii. Poetul și eseistul Valeriu Stancu mi-a propus să-i fac prefața noii sale alcătuiri editoriale , Lecția de teatru (ed.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
loc pentru pasiuni politice. În timpul studiilor, s-a detașat de poziția colegilor lui de facultate, care se revoltau Împotriva politicii țariste. Așa cum bine punctează Troyat, „agitația stu denților i se părea zadarnică și teatrală. Din instinct detesta gloata, familiarismele și vocația de turmă ale unei mulțimi În care spiritul critic individual dispare În vacarmul colectiv. Prea individualist ca să se supună presiunii vreunei gru pări, nu a aderat la nici una și nu a semnat nici un ma nifest.[...] Dușman al violenței, se Întreba
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Tiberiu Stamate Valeriu Anania, cel care avea să devină spre sfârșitul vieții - sub numele de Bartolomeu - mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a avut pe lângă vocația religioasă care i-a marcat evoluția umană și una literară, îngemănată cu aceasta. S-a exersat, ca puțini scriitori, în toate genurile literare, publicând o operă variată. Valeriu Anania. Scriitorul, volumul tânărului istoric literar clujean Lucian Vasile Bâgiu, este prima
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
personaje noi, actori ai unei istorii dinamice, tocmai buni pentru a mobila cu înfățișarea lor, turnată în bronz sau cioplită în piatră, marile piețe și alte locuri de interes obștesc. Viața publică însăși capătă alte dimensiuni și își descoperă alte vocații. Proiectul național cere insistent două tipuri de suport simbolic: pe de o parte, resuscitarea memoriei prin invocarea marilor figuri ale istoriei, iar, pe de altă parte, reprezentarea alegorică a unor noi aspirații. În fața acestor mari provocări ale timpului, nici retorica
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
regatului Belgiei, apare astăzi drept o imagine-vitrină a Europei Unite. Atât în plan instituțional, cât și în cel cultural artistic. Este o metropolă relativ mică ce etalează astăzi un potențial important. Dat fiind cumulul actual al instituțiilor comunitare, dată fiind vocația locului, aceea de mare intersecție privind circulația valorilor. De tot felul. Culturale, artistice, economice. Dată fiind nașterea și dinamica conceptelor politice, diplomatice. Date fiind abordările și disputele în plan etnic, religios confesional. Multe dintre problemele Europei, nu de azi, nu
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
demonismul dostoievskian al individului). Cele patru volume de memorii se organizează în jurul unor etape biografice: criza din anii de formație, tinerețea bucureșteană (1952-1969) și debutul literar - în primul volum; cariera (definită ca "un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o vocație", p. 248 în vol. IV), prietenii și luptele literare de la sfârșitul anilor ´60 - în volumul al doilea; exilul început în vara lui 1971, asumarea libertății și creionarea câtorva portrete pariziene din anii 1970-1980 (Eliade, Cioran, Ionescu) - în volumul al treilea
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
o sursă majoră atât pentru istoria vieții literare și intelectuale din comunism și postcomunism, cât și pentru înțelegerea biografiei și interpretarea operei scriitorului. Dacă e să-mi manifest o preferință, mi-a plăcut mai mult volumul întâi, un elogiu al vocației. Principalul defect al fluxului memorialistic constă în repetiții și reluări ale acelorași idei, repetiții care afectează ultimele volume, dar am putea spune că ele semnalează într-un fel obsesiile brebaniene, în jurul cărora se organizează personalitatea și opera: înfruntarea ratării, răzbunarea
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
semnificative despre putere, prelucrate în interminabile predici, memoriile scriitorului sunt tot un fel de amvon din care se oficiază un cult al literaturii. În numele acestei credințe totale, echivalabilă cu o religie, în spiritul vieții care se confundă cu descoperirea unei vocații și contopirea integrală cu literatura, Nicolae Breban rezolvă problema sensului vieții, atât de copleșitor filosofic pusă încă din titlul cărții, optând irevocabil pentru "îngroparea în operă, în vocație" (p. 324, în volumul I). Nu am folosit întâmplător termenii dintr-o
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
cu o religie, în spiritul vieții care se confundă cu descoperirea unei vocații și contopirea integrală cu literatura, Nicolae Breban rezolvă problema sensului vieții, atât de copleșitor filosofic pusă încă din titlul cărții, optând irevocabil pentru "îngroparea în operă, în vocație" (p. 324, în volumul I). Nu am folosit întâmplător termenii dintr-o aceeași arie semantică: religie, altar, amvon, preot. Scrutându-și originile chiar în debutul cărții, prozatorul constată întâlnirea unui șir de preoți, pe filiera tatălui, cu un clan de
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
în stare de faliment" (p. 6, în volumul I). Se află aici miezul unei întregi autoevaluări, fie în sensul supraestimării misiunii și a mesajului, cu o apăsată nuanță de apărare în fața acuzei de megalomanie, ca dovada unei false înțelegeri a vocației, fie în sensul dorinței de public și al continuei regenerări a scriitorului în ciuda falselor previziuni de epuizare. Sunt principalele linii directoare ale unei mărturisiri explicative și justificative. Când are atâtea idei mari de clarificat despre propriul destin, prozatorul cade foarte
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
singular, ci ca pe un reprezentant, între alții, al unui procedeu care cochetează cu seriosul, fără să aibă însă înzestrarea să-l și ia în serios. Și nu puțini sunt cei care se ocupă cu "lucruri serioase", fără să aibă vocația acestui sens! în cazul lui Nae Ionescu, nu e suficient să-l califici de șarlatan, sofist sau scamator, pentru că omul avea o anvergură care l-a făcut să joace un rol pe scena vieții românești: și, dacă-l încriminăm pe
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
minciuni, mărturisește Tîrnăcop. — Eu sînt zodia Capricornului, zice Gulie, e de bine sau e de rău? — Lăsați-l pe Tîrnăcop să ne spună ce știe despre astre, zice Dendé, în sfîrșit se pare că și-a găsit și el o vocație mai serioasă în viață, pe lîngă cea de vagabond. — Am putea s-o întoarcem în direcția asta, zice Roja începînd să zgîndărească pe întuneric pămîntul cu bățul arcuit. — Ești un saturnian, Gulie, îi răspunde Tîrnăcop după o clipă de gîndire
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fotbal în ultimii douăzeci de ani, au făcut ce-au vrut cu el, l-au complexat, l-au umilit ca să se sature. București, Iași, Timișoara și retur, Hidrocentrale, Editura Tehnică. întrebarea era cît mai puteau să-l țină departe de vocația sa înnăscută, politica. Uite-așa a început să-i sape, să-și adune în jur o gașcă de renegați, își dă seama Roja. Care dintre ei crezi c-a trădat cu adevărat? Nici unul dom’ Șef, poate doar Potaie, a spus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îi răspunde Curistul suspicios, eu unul m-am simțit de la bun început atras într-o cursă. — Păi ia gîndiți-vă cum se înmoaie cel mai ușor inima unei femei, spune Roja. — Acatiste, rugăciuni, blîndețe, o vorbă bună, se gîndește Părințelul la vocația sa. — Aiurea, se distrează Roja, gîndindu-se la Horticola 1 Mai de pe Splaiul Unirii, floricele, verdeață, cu asta le dai gata pe oricare, e convins. — Maniere civilizate, nenicule, intră din nou șoferul în vorbă, aici aveți dreptate, femeile au gusturile lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gînd să ne sechestrezi în mașina dumitale, zîmbește Părințelul. — Cînd crezi că l-ai pierdut cu totul, cînd vrei s-o lași baltă și să-ți plîngi de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe care oricine altcineva ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din cerșit averi. Altele pun niște drame siropoase pe seama vagabondajului lor, și nu puține sunt cele care vorbesc despre iubiri pătimașe care s-au sfârșit prost, ratări În profesiuni elitiste ș.a.m.d. Legendele nu spun Însă nimic despre o vocație a așteptării. Totul În cerșit se clădește pe această așteptare. Graba nu Încape În meseria lor. Nici lipsa memoriei și nici lipsa curajului. Virtuozi sau nu, cerșetorii trebuie să aștepte. Uneori resemnați și liniștiți, alteori violenți și imperativi. Sunt buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în sufragerie. 4 Dave 2 Numele real al lui Dave 2 era Hobbes, iar părinții lui încă locuiau în Shepton Mallet. Dacă n-ar fi avut norocul să fie alcoolic, probabil ar fi petrecut o grămadă de vreme căutându-și vocația, cea de penitent, de misionar, de promotor spiritual, de comerciant de morală. Pentru că exact asta era Dave 2. Era tipul care sună la ușă, zâmbind, gata să vândă un pont cumpărătorului indecis. Era genul universal. Putea fi situat fără probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ultima etapă (827-859), cei mai activi poeți au fost Li Shangyin și Du Mu. Cel din urmă a îmbinat, în creația sa lirică, stilul proaspăt cu cel abrupt, un stil de altfel foarte potrivit pentru a reda dezideratul politic și vocația sentimentală a poetului. În schimb, poemele lui Li Shangyin, prin structura minuțioasă, limbajul select și stilul grav, evidențiază cariera sa politică întâmplătoare, lăsând adeseori o umbră tristă. Poemul lui remarcabil Fără titlu abordează tematica iubirii sau are un tâlc politic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
liniștea cărora să se poată cu adevărat reculege? Eu, unul, nu cred că de biserici, mici sau mari, ducem lipsă. Ci de adevărați oameni ai Bisericii, de slujitori ai lui Dumnezeu și ai oamenilor. De preoți de înaltă conștiință și vocație duhovnicească, capabili să-i lumineze, să-i întărească în cuget pe bieții români care comit păcatul sărăciei, al disperării, al năucelii, al însingurării, cei care privesc la lumea sălbatică ce le crește în jur și nu mai înțeleg nimic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
A comis astfel o imensă eroare: capitalul lui de încredere de până acum era de băiat subțire, mereu cu cravată bine asortată, școlit, manierat, care reprezintă competent România în diverse întâlniri internaționale la vârf. Încercarea de a convinge că are vocație de șantierist, că e băiat de cartier n-a putut să stârnească decât zâmbete sceptice, cu rezultate corespunzătoare în sondaje. Ceea ce nu-l împiedică pe domnul Geoană să forțeze nota și mai rău, perorând ieri, obscen, în fața unei asistențe preponderent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și tămăduitor printre stalactite și stalacmite; Matei s-a înveselit; viața a mers înainte. Un alt pasaj incomplet este cel care-o privește pe mătușa arhitect. În ciuda episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a dobândit vocația de-a sta aplecată în fața oamenilor; au împiedicat-o caracterul, principiile și durerile de spate. Ca fetiță, arunca câte-o păpușă pe podea, țipa dăăă-mi-o! și zgâlțâia patul până-i era dată, zădărea cu bețe câinii de prin curți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe sine. [...] Aron a fost probabil unul dintre cei mai rafinați exegeți ai marxismului originar, în care a văzut deopotrivă semnele tentației despotice, precum și premisele unei sociologii raționale. El a surprins modul în care Marx, devenit predicator, și-a trădat vocația de cărturar și s-a consacrat luptei politice nemijlocite .[...] Dacă Aron a urât ceva din suflet, atunci acest lucru a constat în spiritul de turmă, în acel nefast dogmatism al adeziunilor fanatice. A crezut în adevăr și rațiune și a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
capitalism » noțiune tabu în retorica lor politică, absentă cu desăvârșire în discursul lor electoral.” În revista „Cronica Română” din 30 decembrie 1999, președintele UFD, Varujan Vosganian declarase că „UFD și ApR sunt singurele partide din România care au cu adevărat vocația modernității, restul partidelor nefiind altceva decât reciclări ale unor formule din perioada interbelică sau comunistă”. Acesta era și motivul pentru care „domnia sa credea că sunt cele mai dinamice în ceea ce privește încorporarea oamenilor care se hotărăsc acum să intre în politică.” (consemna
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]