2,638 matches
-
anumite obstacole; pe de altă parte, semivocalele sunt definite în asociere cu vocalele, diferența dintre ele fiind dată de durată și de caracterul asilabic/ silabic (semivocalele sunt mai scurte decât vocalele și nu au capacitatea de a forma singure silabe). Vocalele sunt singurele sunete produse de laringe și modificate în rezonatorul cavității bucale 15. Vocalele limbii române sunt: a, e, i, o, u, ă, î/ â. Dintre acestea, doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând avea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dintre ele fiind dată de durată și de caracterul asilabic/ silabic (semivocalele sunt mai scurte decât vocalele și nu au capacitatea de a forma singure silabe). Vocalele sunt singurele sunete produse de laringe și modificate în rezonatorul cavității bucale 15. Vocalele limbii române sunt: a, e, i, o, u, ă, î/ â. Dintre acestea, doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând avea fie valoare de vocală, fie valoare de semivocală: fe-e-ri-e (e, i = vocale), seară (e
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
produse de laringe și modificate în rezonatorul cavității bucale 15. Vocalele limbii române sunt: a, e, i, o, u, ă, î/ â. Dintre acestea, doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând avea fie valoare de vocală, fie valoare de semivocală: fe-e-ri-e (e, i = vocale), seară (e = semivocală), vrei (i = semivocală), no-u-ta-te (o, u = vocale, alături de a, e, din ultimele silabe), floare (o = semivocală), e-cou (u = semivocală). "Citind" pe orizontală, respectiv pe verticală triunghiul vocalic de mai
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
bucale 15. Vocalele limbii române sunt: a, e, i, o, u, ă, î/ â. Dintre acestea, doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând avea fie valoare de vocală, fie valoare de semivocală: fe-e-ri-e (e, i = vocale), seară (e = semivocală), vrei (i = semivocală), no-u-ta-te (o, u = vocale, alături de a, e, din ultimele silabe), floare (o = semivocală), e-cou (u = semivocală). "Citind" pe orizontală, respectiv pe verticală triunghiul vocalic de mai sus, pot fi diferențiate diferite tipuri de vocale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
u, ă, î/ â. Dintre acestea, doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând avea fie valoare de vocală, fie valoare de semivocală: fe-e-ri-e (e, i = vocale), seară (e = semivocală), vrei (i = semivocală), no-u-ta-te (o, u = vocale, alături de a, e, din ultimele silabe), floare (o = semivocală), e-cou (u = semivocală). "Citind" pe orizontală, respectiv pe verticală triunghiul vocalic de mai sus, pot fi diferențiate diferite tipuri de vocale 16 prin raportare la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
no-u-ta-te (o, u = vocale, alături de a, e, din ultimele silabe), floare (o = semivocală), e-cou (u = semivocală). "Citind" pe orizontală, respectiv pe verticală triunghiul vocalic de mai sus, pot fi diferențiate diferite tipuri de vocale 16 prin raportare la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs. vocalele mediane/ semideschise e, ă, o vs. vocalele închise: i, î, u (liniile orizontale ale triunghiului de mai sus); * locul de articulare: vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
alături de a, e, din ultimele silabe), floare (o = semivocală), e-cou (u = semivocală). "Citind" pe orizontală, respectiv pe verticală triunghiul vocalic de mai sus, pot fi diferențiate diferite tipuri de vocale 16 prin raportare la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs. vocalele mediane/ semideschise e, ă, o vs. vocalele închise: i, î, u (liniile orizontale ale triunghiului de mai sus); * locul de articulare: vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o = semivocală), e-cou (u = semivocală). "Citind" pe orizontală, respectiv pe verticală triunghiul vocalic de mai sus, pot fi diferențiate diferite tipuri de vocale 16 prin raportare la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs. vocalele mediane/ semideschise e, ă, o vs. vocalele închise: i, î, u (liniile orizontale ale triunghiului de mai sus); * locul de articulare: vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sus, pot fi diferențiate diferite tipuri de vocale 16 prin raportare la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs. vocalele mediane/ semideschise e, ă, o vs. vocalele închise: i, î, u (liniile orizontale ale triunghiului de mai sus); * locul de articulare: vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tipuri de vocale 16 prin raportare la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs. vocalele mediane/ semideschise e, ă, o vs. vocalele închise: i, î, u (liniile orizontale ale triunghiului de mai sus); * locul de articulare: vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs. vocalele mediane/ semideschise e, ă, o vs. vocalele închise: i, î, u (liniile orizontale ale triunghiului de mai sus); * locul de articulare: vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i, î, ă. Contextual, sunt folosite și
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de mai sus); * locul de articulare: vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i, î, ă. Contextual, sunt folosite și: * vocalele implicite (de exemplu, î, i), cu rol auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vocale anterioare (palatale) e, i; vocale mediane (centrale) a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i, î, ă. Contextual, sunt folosite și: * vocalele implicite (de exemplu, î, i), cu rol auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i, î, ă. Contextual, sunt folosite și: * vocalele implicite (de exemplu, î, i), cu rol auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la sfârșitul unei silabe, după o consoană: lupi, crezi etc. Semivocalele
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i, î, ă. Contextual, sunt folosite și: * vocalele implicite (de exemplu, î, i), cu rol auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la sfârșitul unei silabe, după o consoană: lupi, crezi etc. Semivocalele (i, e, o, u) sunt fie anterioare, nelabializate: e, i, fie posterioare, labializate: o, u. Ele
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la sfârșitul unei silabe, după o consoană: lupi, crezi etc. Semivocalele (i, e, o, u) sunt fie anterioare, nelabializate: e, i, fie posterioare, labializate: o, u. Ele nu pot forma singure silabe, intrând alături de vocale în componența diftongilor și a triftongilor: tei, seară, soare, nou, a-ri-pioa-ră, tăiau etc. Consoanele din limba română (b, c, d, f, g, h, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z, ĉ, ĝ, k', g'), sunete
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
19/ grupurile vocalice din limba română diftongul, triftongul și hiatul presupun asocierea succesivă a unor sunete vocalice (fiind incluse în această categorie și semivocalele), fie în aceeași silabă, fie în silabe diferite. Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală și o semivocală aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul semivocalei față de vocală, se realizează distincția între: * diftongi ascendenți (semivocală + vocală): iepure, voios, a-cua-re-lă, no-uă, seară, vreo, soartă; * diftongi descendenți (vocală + semivocală): fii, doi, vrei, lui, căi, a-u-riu, mereu, vi-sau, pârâu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
asocierea succesivă a unor sunete vocalice (fiind incluse în această categorie și semivocalele), fie în aceeași silabă, fie în silabe diferite. Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală și o semivocală aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul semivocalei față de vocală, se realizează distincția între: * diftongi ascendenți (semivocală + vocală): iepure, voios, a-cua-re-lă, no-uă, seară, vreo, soartă; * diftongi descendenți (vocală + semivocală): fii, doi, vrei, lui, căi, a-u-riu, mereu, vi-sau, pârâu, hău. În cazul în care diftongul nu este reperabil în interiorul unui
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în această categorie și semivocalele), fie în aceeași silabă, fie în silabe diferite. Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală și o semivocală aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul semivocalei față de vocală, se realizează distincția între: * diftongi ascendenți (semivocală + vocală): iepure, voios, a-cua-re-lă, no-uă, seară, vreo, soartă; * diftongi descendenți (vocală + semivocală): fii, doi, vrei, lui, căi, a-u-riu, mereu, vi-sau, pârâu, hău. În cazul în care diftongul nu este reperabil în interiorul unui cuvânt, ci al unei structuri, se consideră că
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în silabe diferite. Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală și o semivocală aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul semivocalei față de vocală, se realizează distincția între: * diftongi ascendenți (semivocală + vocală): iepure, voios, a-cua-re-lă, no-uă, seară, vreo, soartă; * diftongi descendenți (vocală + semivocală): fii, doi, vrei, lui, căi, a-u-riu, mereu, vi-sau, pârâu, hău. În cazul în care diftongul nu este reperabil în interiorul unui cuvânt, ci al unei structuri, se consideră că diftongul respectiv este sintactic: de-al lor (diftong sintactic ascendent
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în care diftongul nu este reperabil în interiorul unui cuvânt, ci al unei structuri, se consideră că diftongul respectiv este sintactic: de-al lor (diftong sintactic ascendent), de-i spune (diftong sintactic descendent). Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și două semivocale aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul vocalei față de semivocale, se disting: * triftongi ascendenți (semivocală + semivocală + vocală): i-ni-mioa-ră, leoar-că; * triftongi echilibrați (semivocală + vocală + semivocală): veneau, spuneai, iau, iei, zme-oai-că. În cazul în care triftongul este reperabil în cadrul unei structuri
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ci al unei structuri, se consideră că diftongul respectiv este sintactic: de-al lor (diftong sintactic ascendent), de-i spune (diftong sintactic descendent). Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și două semivocale aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul vocalei față de semivocale, se disting: * triftongi ascendenți (semivocală + semivocală + vocală): i-ni-mioa-ră, leoar-că; * triftongi echilibrați (semivocală + vocală + semivocală): veneau, spuneai, iau, iei, zme-oai-că. În cazul în care triftongul este reperabil în cadrul unei structuri, nu în interiorul unui cuvânt, se consideră să triftongul respectiv
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
este sintactic: de-al lor (diftong sintactic ascendent), de-i spune (diftong sintactic descendent). Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și două semivocale aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul vocalei față de semivocale, se disting: * triftongi ascendenți (semivocală + semivocală + vocală): i-ni-mioa-ră, leoar-că; * triftongi echilibrați (semivocală + vocală + semivocală): veneau, spuneai, iau, iei, zme-oai-că. În cazul în care triftongul este reperabil în cadrul unei structuri, nu în interiorul unui cuvânt, se consideră să triftongul respectiv este sintactic: i-au spus, le-ai spus, ți-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sintactic ascendent), de-i spune (diftong sintactic descendent). Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și două semivocale aparținând aceleiași silabe. În funcție de locul vocalei față de semivocale, se disting: * triftongi ascendenți (semivocală + semivocală + vocală): i-ni-mioa-ră, leoar-că; * triftongi echilibrați (semivocală + vocală + semivocală): veneau, spuneai, iau, iei, zme-oai-că. În cazul în care triftongul este reperabil în cadrul unei structuri, nu în interiorul unui cuvânt, se consideră să triftongul respectiv este sintactic: i-au spus, le-ai spus, ți-oi spune (triftong sintactic echilibrat). Hiatul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cazul în care triftongul este reperabil în cadrul unei structuri, nu în interiorul unui cuvânt, se consideră să triftongul respectiv este sintactic: i-au spus, le-ai spus, ți-oi spune (triftong sintactic echilibrat). Hiatul este grupul de sunete format din două vocale succesive care fac parte din silabe diferite: hi-at, con-tra-a-tac, fe-e-ri-e, fi-i-că, al-co-ol, per-pe-tu-u, no-u-ta-te. Dacă hiatul este identificat în cadrul unei structuri (între cuvinte), acesta se consideră hiat sintactic: ca-sa a-ce-ea, Via-ța es-te e-fe-me-ră. I.5. Silaba. Despărțirea cuvintelor în
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]