1,403 matches
-
exemplu masculin din ele, tipul de erou strălucitor și viteaz, pe care ar trebui să-l ia ca etalon orice puștan în creștere și educare în școlile răsmodernizate de pedelistul Funeriu, nu e Făt Frumos, Harap Alb, sau Prâslea cel voinic. Modelul lor este depășit complet în ziua de azi. In zilele noastre, e clar, modelul de urmat, este zmeul. Și în principal, femeile știu mai bine asta. Orice gagică, chiar analfabetă, sau cu două facultăți la bază, dar cu capul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Islanda, cu „afaceri" curat țigănești. Gata, s-a terminat circul, pardon, evenimentul. Lumea iese, jurnaliștii ar mai rămâne. Eu sunt la ușa de la intrare, mă gândesc cum dracu să fac un subiect din halimaua asta. Lângă mine apare o țigancă voinică, mai în vârstă: Dumnitale? Ești di la tiliviziune? Da. Daaaa? Atunci, ia, afară, haide-te, s-o terminat totu', acuma la revedere, mă ia țiganca de-o aripă, și nici n-apuc să zic ceva, că mă aruncă haiducește afară
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, răului, hainului. A mers vara, toamna ntreagă, iarna aspră a tot mers, până ce găsi castelul groaznicului zmeu. Porniră lupta crâncenă pe viață și pe moarte între ei. Se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cosit, pe grui. Îl pierduse prin trifoi, Poate mama lui. L-am luat și l-am adus Pân-la mine acasă. Tremura în mâna mea Blana lui frumoasă. Nu te teme, iepuraș, Am livada plină! Și-o să-ți dau, să crești voinic. Varză din grădină. Cerințe: 1. Citiți și memorați versurile. 2. Descrieți un iepuraș într-un text în care să integrezi expresiile: se temea și de umbra lui, morcovarul, blăniță cenușie, urechilă. Alegeți apoi un titlu potrivit. 3.Scrieți o compunere
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și se culcă pe burtă, lungit tocmai pe buza malului. Rămâne apoi nemișcat, ca un buștean, numai cu ochii dintre pleoapele aproape închise petrece cu luare aminte cele ce se întâmplă în apa limpede și mică. Iată că un păstrăv voinic, rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea ursul. Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
își rupse un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară. Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopățele și l-a adăpostit într-o șură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare și mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni și aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți. Când se înfuria, scotea un scheunat subțire, ca un șuier, de care toti câinii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la etaju’ tri, noi stăm la zece, vă dați seama. Noroc că l-am auzât că era sângur în casă și reșou în priză, scotea fum de numa’. No, apăi am spart ușa, doară mă vedeți că mi-s destul de voinică și ușile astea de bloc îs niște pefeleuri amărâte, ca vai de ele. L-am scăpat, sărăcuțu, da’ ce săpuneală i-am mai tras maică-sii! O puștoaică, nici bărbat n-avea, plecase la o vecină să prindă telenovela, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
este aurul ăsta de la noi, se mută la voi și de la voi la alții sau înapoi ori mai la deal ori mai la vale și niciodată nu mai are stare. Ciolac Ciolac era unul din fiii lui Stavarache, un bărbat voinic, loial boierului, căci a fost în slujba lui P.P. Carp și a Coroanei Regale. El era pădurar și trebuia să aibă grijă de pădurea lui P.P. Carp și de pădurea Coroanei Regale. Pe atunci, ca și acum, turnătorii și codoșii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
au și pus gând rău lui Toader. L-au pândit până într-o zi, când Toader se afla la ogor și dormea în car. Ucigașii s-au năpustit cu topoarele și i-au tăiat capul lui Toader, care era tânăr, voinic și frumos. Nu mică le-a fost spaima ucigașilor când l-au văzut pe Toader zvârcolindu-se și ridicându-se din car luându-se după ucigași, așa fără cap. Criminalii au fugit și au stat ascunși o vreme până când s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
murit și Ion, așa de bun încât flăcăii l au botezat cu porecla de „Catâr”. Și el a murit de TBC, rămânându-i un copil pe nume Ghiță, mic, de aproximativ trei anișori. După Ion a urmat Vasile, care era voinic ca un uriaș, dar nu era așa de rău la suflet și în comportament cum era Jenică. Vasile a făcut stop cardiac și i-au rămas trei copii: Ion, Ileana și Ștefănel, poreclit Juncanu. Juncanu este înalt de vreo doi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mult ca el. Cum aveam amândoi coasele la noi, ne-am luat după el. Spunându-i până când o să ne arate, să stea că îi arătam noi ... și după el prin grâu. Chimircan fugea cât putea, căci nu era un om voinic, avea la vreun metru cincizecișicinci și slab și rău, nevoie mare, răcnea cât îl ținea gura. Oi, Arghi! Nu mă lăsa, mă omoară copiii ... Nu mă lăsa! Nu mă lăsa, Arghi! D′apoi oi, Bădi, vrei să mă taie pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ținea gura: Hoților! Criminalilor! Lăsați femeia în pace, n-o omorâți, că nu-i de vină cu nimic. Dacă n-o lăsați, strigăm până vine tot satul. Ion și Silică erau flăcăi la douăzeci de ani, și respectiv la nouăsprezece, voinici, căci semănau cu Rarița, mama lor, că era înaltă la un metru și șaptezeci și cinci, poate chiar mai mult. Așa a scăpat cu zile Leonora Grapini, dar cu o boală de inimă incurabilă, boală ce i-a grăbit plecarea în lumea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
câțiva struguri acasă. Ilinca era tânără, frumoasă și drept dovadă s-a dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era bărbat frumos, nici voinic, pe unde mai pui că avea o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi și o bundă pe care nu o lăsa nici iarna, nici vara
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ei, cu paie și stuf. Anii au trecut și cum toți oamenii îmbătrânesc, a îmbătrânit și ea. Între timp, în satul ce astăzi dăinuie pe cele două coline, uitat de lume, și-a făcut apariția ca din senin o babă voinică, înaltă, cu fața senină și albă, nici prea grasă, nici prea slabă și bătea pe la porțile oamenilor pentru a-și găsi găzduire. Spunea că nu are pe nimeni și că nu are unde să stea. Cât e satul de mare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și l-a deposedat și pe el de agoniseala pe care a strâns-o. A venit timpul când toți apropiații lui l-au părăsit. Îmbătrânind, a rămas numai cu cea de a treia nevastă, care era din Țibănești, o femeie voinică și cu ochii albaștri ca două văpăi. Mereu m-am întrebat ce a găsit acea femeie la acel monstru? Căderea lui la boală a fost lentă, dar îndată instalată, boala l-a culcat la orizontală. Și așa îl tot muta
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
superiorului, soldat? Ia să aud, că altfel mătur tot câmpul ista cu tine! Toader Toaibă a rămas tăcut, clipind des, ca și cum l-ar fi sâcâit o muscă. Și-a adunat gândurile. În cele din urmă, îndreptându-și din încheieturi făptura voinică, a rămas într-o poziție de „drepți” cum scrie la „reglement”. Trăgând apoi adânc aer în piept, a început să turuie ca o morișcă. Vocea lui profundă era înspicată cu vizibilă furie: Să trăiți, domn’ sărjănt! Permiteți să raportez! Eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la nuntă? a întrebat Toaibă mai mult pentru sine, îndreptându-se spre locul cu pricina. După vreo zece pași și-a dat seama că este singur. A privit în spate. Limbosu și-a ițit doar un ochi de după un stejar voinic. „Aha! De aiștia îmi ești, nenorocitule! Ei lasă, că te învăț eu cum să te porți în liniile inamice!” S-a întors și, luându-l de guler, l-a împins înainte, șoptindu-i printre dinți: Aici ești în misiune de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit pe lume. Ha ha ha! Uite că a sosit și tata! Toadere! Ai un flăcău voinic și întreg în toate cele. Să vă trăiască! Slavă lui Dumnezeu! Îți mulțămesc Doamne pentru darul ista! Am trăit s-o văd și pe asta. Să trăiești Marandă și să fii sănătoasă! Maranda, plângând, strângea la piept puiul de om
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aveți acea forță de atracție magnetică, dar selectivă În același timp”. Așa simte ea, pe Înserat, cînd stă singură și coase, c-a fost selectată de magnetul poetului. La sfîrșit se ivește o caracterizare aflată sub semnul ovulului părăsit: „SÎnteți voinic și frumos - voinicul Tudor”. Femeia abia așteaptă să-i culeagă merele de aur. Deși par desprinse din Monitorul oficial, informațiile următoare apar În cel neoficial. Le rezum: „71% din femei declară că se simt satisfăcute după o Îmbrățișare tandră urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și mai multe funcționare recent coafate. După ce atacatorii au plecat la treburile lor, tinerii Îmbătrîniți s-au Îndreptat năuci și plini de sînge spre sediul miliției, situat la cîțiva pași de locul bătăliei. La miliție au fost plimbați cu viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să rid și o mângâiai protector, ridicul. ― Asta nu e dragoste, scumpa mea. ― Ba da, e dragoste. Și Chabù iubește acum pomul ei; dar al meu era mare, căci ședeam pe atunci în Alipore, și acolo erau arbori mulți și voinici, și eu m-am îndrăgostit de unul înalt și mândru, dar atât de gingaș, atât de mângâietor... Nu mai mă puteam despărți de el. Stam ziua întreagă îmbrățișați, și-i vorbeam, îl sărutam, plângeam. Îi făceam versuri, fără să le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile cailor și din căruță, toate sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul din crâșmă care beau apă gazoasă. - Uite-o pe Piasa! O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă, în ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la un client la altul. Nașul, atât cât se pricepuse, îl ajutase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
din strada Lăpușneanu, un geamantan mare. II. În curte, cineva trebăluia în fața bucătăriei de vară, aproape de beci. Mama! Sub influența primului imbold, vru s-o strige, dar renunță. Deschise încetișor poarta, însă o închise imediat. Un câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care i-o pregătise mamei. Voia să se strecoare neauzit și, din spate, să-i acopere ochii cu palmele. Savurând surpriza, avea s-o întrebe: Ghici, cine-i? încântat apoi de bucuria revederii. Dar câinele se îneca
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Samuel a zis bărbaților lui Israel: "Duceți-vă fiecare în cetatea lui." $9 1. Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare și voinic. 2. El avea un fiu cu numele Saul, tînăr și frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Și-i întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus. 3. Măgărițele lui Chis, tatăl lui Saul s-au rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Ner, unchiul lui Saul. 51. Chis, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52. În tot timpul vieții lui Saul a fost un război înverșunat împotriva Filistenilor; și de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua cu el. $15 1. Samuel a zis lui Saul: "Pe mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: Ascultă dar ce zice Domnul. 2. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Mi-aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]