2,533 matches
-
are alt rol decât acela de a explica acordul. Celelalte tipuri de sintagme binominale nu au o astfel de proiecție unde se calculează trăsăturile phi ale sintagmei. Anexă Date statistice privind acordul unor sintagme cantitative binominale 78 Și în limba vorbită, și în cea scrisă se întâlnesc destul de multe oscilații în privința acordului verbului-predicat cu sintagmele cantitative, determinate de hipercorectitudine sau de ezitări de interpretare ale vorbitorilor. Am efectuat o mică statistică, cu scopul de a vedea în ce măsură se realizează fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primul rând, se poate face o observație de frecvență: acordul parțial în ordinea VSO este mai frecvent în registrul oral (spontan). Neanticiparea mesajului, invocată pentru a justifica acceptarea acordului cu primul conjunct în ordinea VSO, caracterizează în primul rând limba vorbită. Limba scrisă are un caracter mai elaborat, mesajul este anticipat, se poate reveni asupra unui cuvânt sau se pot face corecturi, așadar neanticiparea mesajului nu este un motiv tocmai acceptabil, din punctul de vedere al normării limbii literare. În limba
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Limba scrisă are un caracter mai elaborat, mesajul este anticipat, se poate reveni asupra unui cuvânt sau se pot face corecturi, așadar neanticiparea mesajului nu este un motiv tocmai acceptabil, din punctul de vedere al normării limbii literare. În limba vorbită, acordul cu primul conjunct în ordinea VSO este destul de frecvent mai ales când conjuncții sunt grupuri sintactice mai mari, extinse. În limba scrisă, fenomenul este mai puțin frecvent, și apare în aceleași condiții de extindere cu diverse determinări ale sintagmei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu acord la singular, ci doar pentru cele în care organizarea prozodică a enunțului reflectă scindarea: pauză înaintea secvenței și N2, o intonație terminală a secvenței N1. Fiind vorba de prozodie, este o analiză verificabilă doar pentru structurile din limba vorbită, nu și pentru exemplele (numeroase) din limba scrisă. (d) Analiza prin "enumerare" (engl. listing) Conform acestei analize, importantă pentru sintaxă este relația dintre primul nominal și verb. Este suficient și mai economic ca acordul să se facă cu primul conjunct
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
delimitat și prin introducerea restricțiilor referitoare la genul și persoana conjuncților. În situațiile în care trăsăturile de gen sau de persoană ale conjuncților sunt conflictuale (neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai limitat. În situațiile de limbă vorbită, dacă acordul verbului antepus se face cu primul conjunct, intervin alte strategii care "salvează" mesajul (de exemplu, se poate repeta verbul). (B) Acordul la singular când termenii subiectului multiplu sunt substantive (masive sau nume abstracte) nearticulate Aceeași indicație de acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
e) și (g) vs. (d), cu o diferență de 17%, (h) vs. (c) cu o diferență de 14% și (i) vs. (f) cu doar 5% diferență. Se poate ca acordul prin atracție să joace un rol mai important în limba vorbită, în registrul oral. Testele efectuate au fost scrise, iar subiecții au avut la dispoziție un oarecare timp de gândire înainte să aleagă răspunsul preferat. În general, factorul proximității are un rol mai important în registrul oral spontan. Am sintetizat în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a verbului și de a preciza cazul atribuit de verb. Cliticul este utilizat atunci când argumentul este marcat indirect (prin acuzativul prepozițional), când are anumite caracteristici atipice (este +specific) sau ocupă o poziție noncanonică (este antepus). Capitolul 9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ Observațiile din acest capitol se bazează pe fișele de monitorizare a unor posturi de radio și de televiziune, efectuate în cadrul a două proiecte la care am participat alături de colegii mei de la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau 8 persoane, care au monitorizat posturi diferite de la o lună la alta. Din fișele și rapoartele de monitorizare întocmite pe parcursul derulării acestor proiecte, am selectat majoritatea exemplelor din acest capitol. Fenomenele tratate aici nu epuizează subiectul acordului în limba vorbită. O serie de exemple și contexte interesante nu au fost incluse aici, deoarece fie sunt mai degrabă marginale, accidentale, fie necesită o tratare specială din perspectiva fenomenelor de procesare a mesajului, a registrului oral spontan. Am inclus în acest capitol
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care vin în completarea observațiilor făcute în primele opt capitole. Aceste fișe de monitorizare nu se substituie unui corpus, dar se pot face niște observații cantitative sau de frecvență pe marginea lor. Acest capitol nu epuizează domeniul acordului în limba vorbită, care este foarte vast, ci doar completează informațiile oferite în celelalte capitole cu observații dintr-o zonă lingvistică complementară unui studiu teoretic, cea a registrului oral și a limbii vorbite. Frecvența unui anumit acord dintre cele descrise mai jos este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marginea lor. Acest capitol nu epuizează domeniul acordului în limba vorbită, care este foarte vast, ci doar completează informațiile oferite în celelalte capitole cu observații dintr-o zonă lingvistică complementară unui studiu teoretic, cea a registrului oral și a limbii vorbite. Frecvența unui anumit acord dintre cele descrise mai jos este sugerată prin numărul de exemple și prin varietatea posturilor indicate sau este menționată expres. În câteva locuri am dat și exemple de pe internet sau din presa scrisă, pentru a arăta
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
singular În emisiunile monitorizate, frecvența dezacordului adjectivului feminin, singular, în cazul genitiv sau dativ, depinde de tipul de adjectiv: propriu-zis, participial sau pronominal. 1.1.1. Adjectivul propriu-zis La adjectivul propriu-zis, dezacordul în caz nu este foarte frecvent în limba vorbită actuală. Dezacordul se produce inclusiv când substantivul-centru și adjectivul sunt adiacente: (1) bordul navetei ultrarapidă de luptă (Antena 1, 17.V.2008) masei de aer rece prezentă de câteva zile (Antena 3, 14.IX.2008) stingerea unei civilizații și nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unei echipe mature, serioasă (Realitatea TV, 29.VIII.2007) vreau să aflu parola unei fete frumoase și bogată din lista mea (www.top1.ro). 1.1.2. Adjectivul participial La adjectivul participial, dezacordul în caz este foarte frecvent în limba vorbită, fiind o adevărată tendință a limbii. În toate etapele de monitorizare a posturilor de radio și de televiziune, s-a înregistrat frecvent acest tip de dezacord: (3) pentru sprijinirea populației afectată de... (Național TV, 23.X.2007) pe fondul stării
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2008) - dezacord în persoană o balanță echilibrată, în echilibru cu sine însuși (B1 TV, 21.X.2007) - dezacord în gen și însăși materialele: mătase... (B1 TV, 28.X.2007) - dezacord în număr 1.4. Dezacordul numeralului Întâlnim frecvent în româna vorbită dezacordul în gen al numeralului cardinal compus. Este vorba, în special, de numeralele compuse terminate în unu și de numeralul compus doisprezece. Tendința este de folosire a masculinului și în contextul unui substantiv de genul feminin: (9) douăzeci și unu de facultăți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
soției acestuia. 1.7. Utilizarea formei invariabile a în locul formei al În limba literară, forma invariabilă, prepozițională este corectă doar când al precedă numerale (fișele a patru colegi). Prin utilizarea formei invariabile pentru a marca genitivul la substantive în limba vorbită se evită acordul, care este destul de dificil când antecedentul este la distanță mai mare în text. Elementul a este suficient pentru marcarea cazului genitiv al nominalului, iar relația cu antecendentul se poate stabili și în lipsa acordului, în context. Pentru unii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordă în gen și în număr cu antecedentul referențial, care poate fi la distanță destul de mare în text (profesorul de limba engleză căruia i-am trimis referatul; un profesor de limba engleză a cărui carte am cumpărat-o). În limba vorbită (și în limbajul popular), dezacordul în gen este destul de frecvent, din cauza distanței destul de mari față de antecedent, a atracției altor elemente sau a neatenției: (23) Am produs și o economie destul de deșteaptă de pe urma căruia voi o duceți bine. (Realitatea TV, 9
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și pronumelor coreferente acordul la singular. De asemenea, vorbitorii care sunt întrebați cu privire la acordul substantivelor colective aleg întotdeauna singularul (cu excepția situațiilor când colectivul face parte dintr-o sintagmă partitivă, de tipul o parte din guvern au decis). Însă în limba vorbită se întâlnesc diverse contexte în care colectivul impune acordul la plural verbului-predicat sau pronumelui coreferent. Nu sunt foarte frecvente contextele cu acord la plural în care substantivul colectiv și verbul-predicat sunt adiacente. În general, distanța dintre substantivul colectiv și verbul-predicat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
au declarat... (Antena 3, 23.IX.2009) Opoziția însă, prin PNL și UDMR, răspund că... (Antena 3, 12.X.2009) așa că întreaga municipalitate, de la primar la măturători, făceau oficiile de gazdă (Prima TV, 11.III.2008) Se întâlnesc în limba vorbită și pe internet exemple cu acordul verbului-predicat la plural, în care substantivul colectiv face parte dintr-o sintagmă partitivă: (31) cred că toată lumea știu să citească (Realitatea TV, 28.V.2007) ajung să cred că toată familia sunt niște avari
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2008) Eu am fost primul în linia de front și pe urmă veneau restul trupei (OTV, 14.V.2008) Tot ce înseamnă parte de critică în Londra, în Marea Britanie îl vor ronțăi zdravăn (TVR 1, 19.VI.2009). În limba vorbită, substantivul colectiv la singular se poate construi cu un verb reciproc, ca urmare a pluralității sale semantice: (32) Totul a pornit de la zvonuri apărute în presă, legate de o presupusă aventură a sportivului. Cuplul s-a certat și Elin l-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoana a II-a, în contexte deictice, în enunțuri interogative: (43) Sunteți superstițioși careva? (OTV, 21.X.2007) Știți cineva despre ce e vorba? (Antena 1, 20.X.2007). 2.4. Dezacordul anumitor tipuri de verbe-predicat Destul de frecvent, în limba vorbită verbele la diateza pasivă cu se nu sunt acordate în număr cu nominalul subiect. Pe lângă explicațiile specifice registrului oral (neanticiparea mesajului, neatenția), este vorba și de factori favorizanți care țin de sistemul limbii. Pasivul reflexiv are o nuanță impersonală, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu este anticipat, se construiește "din mers". Nu poate fi acceptat în limba standard acordul doar cu primul conjunct dacă sintagma coordonată este construită prin elemente corelative, deoarece acest tip de construcție presupune anticiparea mesajului (a subiectului). Totuși, în limba vorbită se face acordul la singular și în astfel de contexte: (56) S-a salvat la acel moment și partidul, și președintele. (Antena 3, 2007) ce spunea și domnul Nedelcu, și domnul Dăianu (Realitatea TV, 2007) tot acolo la capelă a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nemarcată, de persoana a III-a singular. La finalul capitolului despre acordul predicatului cu subiectul, sunt discutate contextele în care verbul la diateza reflexiv-pasivă nu este acordat cu nominalul-subiect ( Tot de la cei săraci se ia banii ăștia), întâlnite în limba vorbită. Lipsa acordului poate fi pusă în legătură cu faptul că reflexivul pasiv are și o nuanță impersonală. Acordul operatorilor modali se datorează avansării subiectului verbului lexical (Studenții au trebuit să plece). În capitolul al patrulea am discutat despre acordul sintagmelor binominale. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cliticele de dublare s-ar putea adopta altă ipoteză, aceea a grupului nominal extins, în care cliticul ar fi un determinant detașat din grupul nominal complement. Ultimul capitol completează informațiile oferite în celelalte capitole cu mai multe date din limba vorbită, obținute în urma monitorizării unor posturi de radio și de televiziune. Sunt prezentate și fenomene care reprezintă tendințe ale limbii, dar și fenomene de registru oral, de procesare. Au fost excluse unele structuri cu totul marginale, accidentale. BIBLIOGRAFIE 175 Abney, Steven
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
generally known to impose definiteness or 'DP-hood' restrictions." 167 În acest context, substantivul medic are un articol definit invizibil. 168 În completarea acestor informații referitoare la contextele în care se dublează un complement direct, vezi cap. 9. Acordul în limba vorbită. 169 Aceste combinații nu sunt posibile la toate persoanele și numerele. 170 Cuiva este forma de dativ a pronumelui cineva, care la nominativ și acuzativ nu marchează genul, însă la genitiv și dativ are o morfologie de tip masculin (comp
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
domeniu a început să fie studiat din perspectivă tipologică în urmă cu aproximativ 100 de ani și că evoluția cercetării a fost mult îngreunată de lipsa descrierii limbilor care s-au dovedit a fi ergative. Dificultățile cercetării unor limbi necunoscute, vorbite uneori în zone izolate, au făcut ca metodologia domeniului și, mai ales, adecvarea terminologiei să evolueze greu. Influența tiparului lingvistic occidental a avut ca rezultat transformarea morfologiei cazuale a limbilor ergative într-un adevărat repertoriu terminologic (în care mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de nord-vest. 45 000 de vorbitori. Ergativitate morfologică. Singura limbă caucaziană care păstrează rudimente ale unui sistem de clase nominale. Acordul de tip ergativ este independent de caz. Nu există morfologie cazuală. Topică SOV. ACEHNEZĂ Familia austroneziană, grupul indonezian. Limbă vorbită în Indonezia (insulele Aceh, Sumatra). 3 milioane/1 milion de vorbitori (surse diferite). Limbă care ilustrează principiul ergativului extins sau al nominativului marcat: dacă este marcată numai una dintre perechile A - Sactiv și O - Spasiv, atunci va fi marcată numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]