1,862 matches
-
și un antidot. Am vânat o vrabie, iar acum mă delectez rozând-o. Cupene cu tot, căci și ele produc vitamină D, tot după metoda folosită de mine - sper că n’ați uitat de săptămâna trecută - doar că proasta de vrabie nu știe să și-o culeagă de pe pene. De altfel, o găsește În hrana ei. Capul i-a dispărut În stomăcelul meu; urmează, invariabil, toracele, picioarele, abdomenul; cu mațe cu tot. Strâmbați din nas? Voi care spălați cu sârg mațele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și chestia cu rachiul de pufoaică. Brrr... O să-l rog pe Cristi să detalieze. Dar să revin la matcă. Acele substanțe nutritive de aruncat sunt Însă o tentație pentru micoorganisme, care se grăbesc să ocupe partea finală a intestinului. Iar vrabia și nu numai ea, ci orice alt animal - Cristi ar spune acum superior -, chiar și oamenii, le tolerează, deși ele pot deveni parazite, adică dușmanul adus În casă, șarpele Încălzit În sân. De ce? Pentru că ele produc, printre altele, vitamine. Mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar și acid folic și vitamină K. De care n’au nevoie, ele fiind metaboliți secundari, chiar un fel de deșeuri. Dar numai bune pentru gazdă. Așa vorbind, bineânțeles că merită să iau o pilulă de polivitamine Înghițind, oadtă cu vrabia, și microorganismele și produsele lor, aflate În mațele aceleia. Regulă pe care o aplic și cu șoarecele. Nu acela de la calculator, cu care doar mă joc. Dar să revin la vrabia care de-acum e cu totul În stomăcelul meu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să iau o pilulă de polivitamine Înghițind, oadtă cu vrabia, și microorganismele și produsele lor, aflate În mațele aceleia. Regulă pe care o aplic și cu șoarecele. Nu acela de la calculator, cu care doar mă joc. Dar să revin la vrabia care de-acum e cu totul În stomăcelul meu. A avut și o gușă, plină. Și’n care a avut grijă să producă amilază, enzima care permite folosirea ca hrană a amidonului. Eu n’am așa ceva, mai precis am prea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
precum colțatul cu care obișnuiți să mă comparați, vorbindu-mă de rău: cică aș fi năzuros. Dar acela produce amilază, c’așa l’a lăsat mama Natură. Pe legea mea, personal mă dau În vânt după balmuș, mulțumită amilazei de la vrăbii. Deci, gata Împănate cu amilază, grăunțele din gușa vrăbiei Îmi sunt pe plac. Dar să știți că eu nu mănânc orice, fiind - cum spuneți voi - fandosit și din alte motive, pe care ar fi bine să vi le Însușiți. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-mă de rău: cică aș fi năzuros. Dar acela produce amilază, c’așa l’a lăsat mama Natură. Pe legea mea, personal mă dau În vânt după balmuș, mulțumită amilazei de la vrăbii. Deci, gata Împănate cu amilază, grăunțele din gușa vrăbiei Îmi sunt pe plac. Dar să știți că eu nu mănânc orice, fiind - cum spuneți voi - fandosit și din alte motive, pe care ar fi bine să vi le Însușiți. Dar, răbdare o săptămână. Nu vreau să pierd trenul, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de „orbul găinilor“. Ele văd În culori - o chestie cam risipitoare de energie -, nu și În alb-negru, un văz economic, adăugat de mamifere. „Noaptea toate pisicile sunt negre“, adică și voi vedeți, la lumină slabă, economic, adică alb negru. Dar vrăbiile intră seara În alertă, prin dispariția vederii. Se adună la culcare făcând gălăgie, adică coordonându-și sonor adunarea. Exact de ce am nevoie eu pentru a le sili la Înfruntare: eu văzând, ele nu. Și-mi iau tributul seara sau dimineața
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
necesară vieții din orice, și care profită de mica comoară de energie chimică adunată de plante pentru a se instala pe streașină continuă, transformând tabla În rugină, să sugă energie. Și abia acum vin și eu, fie ca să prind o vrabie care cuibărește acolo, fie ca să „Îngraș“ acel loc; vezi că nu-ți prea „onorez“ nisipul cu care mă Îmbii acolo, În baie... Dar prezența mea pe streașină, chiar dacă nu e cauza directă care o va face să se prăbușească, ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
traversează bulevardul Carol, ori a aceleia de la Radio? Sunteți În stare să provocați un accident ocolind-o... Ceea ce nu Întotdeauna se Întâmplă cu un câine. Aceea e nostimă... Aveți ceva Împotriva ciorii? Nu puteți pune pe ea laba... Nici pe vrabia care vă trezește cu chirăitul ei taman duminica când ați mai lenevi oleacă... Sunt, lângă multe altele, unelte prin care Natura Își recuperează spațiul furat care se cheamă oraș. De unde atâta Înverșunare asupra alteia? Doar pentru că nu se poate refugia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o va Îndemna să fugă din cuib: cu tenacitate, pentru că e mândră și nu trebuie să apară altfel decât vrea ea, se... recuperează. Iar când va crește mare, cred că te va tenta s’o faci mămică... Chiar dacă vei vâna vrăbii și pentru ea... - Dacă n’aș ști că vorbești serios, dar și că ești un romantic Întârziat, aș crede că ești reîncarnarea lui Richelieu. Acela, cumplit de pragmatic, Încât viața unui om o avea la degetul cel mic, dar care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la figurat, de atâtea ofrande de nu le mai dovedeam devorarea, dar nici un fel de activitate. Ce-ar fi, ca sălbăticiune ce sunt totuși, să spăl putina? Mai ales că mă apucase și mila de voi, văzând cum obraznicele de vrăbii Încep cucerirea Europei urmând ogoarele voastre de grâu. Vă pândea foametea, cât de mult n’ați fi muncit, după cum am văzut, și nu o dată, În chiar Egiptul meu atât de bogat și din aceeași pricină. Știu să Înot chiar foarte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar plătesc scump asta: cu o imensă nedumerire, din care nu-mi revin decât când mă instalez comod În fața microfonului, spre a-mi vărsa năduful. Mda Sunteți animale superioare. Superioare pentru că nu mâncați, ci serviți masa; nu roadeți ca mine vrabia cu mațe și pene cu tot, valorificând astfel tot ce se poate din vânatul obținut cu atâta trudă, ci „serviți“ esențe: Începând cu semințele, continuând cu ouăle și sfârșind cu icrele. Esență? E ceea ce o ființă oarecare menește viitorului speciei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două jalnice excepții constituie regula: ceva tot cu cap și două picioare, dar care cap numai pe umeri nu era, și-a folosit mâinile pentru a-l trimite Într’o lume În care nu mai trebuie să vâneze șoareci și vrăbii, și nici să se scarmene cu alții pentru favorurile pisicuței din vecini... Iar Cristi mi-a spus, În locul scrisorii așteptate de la Grinuț, cuvinte cumplite; chiar și pentru el, zic eu: Omul e singura ființă care ucide degeaba, nu motivat de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o mie de kilometri nu-i prea simplu nici chiar pentru voi. Mai bine s’o conving pe buna mea prietenă să mă ia cu ea; nu-mi trebuie decât transportul, un locșor acolo, În poale ori pe umeri, căci vrăbii voi găsi și pe acolo, prin Grecia. Cât despre 335 șofer, acela tocmai ascultase o emisiune de-a lui Cristi, cum că pisica neagră e purtătoare de noroc, ea fiind chiar expresia viitorului planetei. Mai greu părea să fie cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
azvârlindu-l, În cele din urmă, În aer... Și Olimpia arăta la fel, dar asta numai și numai pentru că noua credință a pus la index Jocurile Olimpice, pe la anul 380: deh! acelea erau dedicate lui Zeus, concurenței carevasăzică. Și, pândind o vrabie obraznică, acolo, În actuala Olimpie, am aflat un paradox: Știam de pe vremuri că, la vremea Jocurilor, toate cetățile se Împăcau, chiar dacă spartanii de pildă erau deja pe zidurile Atenei. Pace generală carevasăzică, În vulcanul războinic care era Elada. Dar ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce ești! Vezi că varza are etimologie dacică... 3. De frupt Mă uit la mutrele jigărite din jur; știu și motivul: e post. Mă uit În oglindă și-mi văd burtica etalată În toată rotunjimea ei: tocmai am ronțăit o vrabie, ceva de frupt. Trag și concluzia pisicească: În Natură nu postește nimeni, cel mult flămânzește dacă n’a găsit ceva pe gustul lui. Implicit, ca multe alte emanații umane, postul e ceva Împotriva firii, chiar dacă se mai găsesc unii care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din fire câtă vreme Îngăduie unui bun prieten al meu să locuiască În casa ei. El Însă o răsplătește bârfind-o: „Asta e o pisică din petrol, Îmbrăcată Într’o blană sintetică, care mănâncă numai Whiskas și se sperie de vrăbii“. Adică e artificială, Începând cu faptul că nu aparține rasei „de streașină“. Și, deși primul gând mi-e Întotdeauna contrazicerea, m’a lăsat fără replică până deunăzi, când simpatica pisicuță, se vede treaba percepută astfel și de congenerii de sex
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de informare, cu adevărul. Maturarea evenimentului cere timp; o carte nu poate fi scrisă În fiece zi; și nici citită. Iar pofta de informare a omului - o treabă firească, biologică chiar, dacă privim la tot ce ne Înconjoară unde, pisică, vrabie și chiar copac deopotrivă scrutează Împrejurimile, pur și simplu pentru a supraviețui - pofta de informare deci, trebuie satisfăcută. E ceea ce trebuie să acopere, zilnic, cotidianul. Ah! ce repetiție, dar intenționată. Cu riscul ca, lipsindu-i timpul necesar maturării, să calce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai mult decât vă trebuie. 9. Vânătoare Cică 25% din vânatul pe patru picioare Îmi scapă, iar 90% din zburătoare așișderea. Prima aserțiune e corectă, dar pe a doua s’o creadă cine-a zis-o: nu-mi scapă nici o vrabie... Paradoxal? Nicidecum. Și iată de ce: Ce are patru picioare e - interesant pentru mine - șoarecele. Care e un mamifer, ca și mine. Înzestrat deci cam la fel. Adică vede În culori - cu mare risipă energetică, deci doar În plină zi, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al 6-lea simț! - că sub acel acoperiș cineva-și dă duhul și-și cheamă suratele la ospăț, fără să știe - proasta de ea - și că acela e menit viermilor țintirimului... Dar ea nu e gustoasă pentru mine. În schimb, vrabia... Săraca de ea „suferă“ de „orbul găinilor“. Iar cum cade seara, zboară repede la culcare. Și face gălăgie, Încercând - sonor - coordonarea Întregului stol... Știți că aud foarte bine, și nu fac nici un zgomot; nici mațele nu-mi ghiorăie... Și plec
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici un zgomot; nici mațele nu-mi ghiorăie... Și plec la vânătoare, eu văzându-le - cam În negru -, ele deloc. Reușită sută la sută. Nu degeaba activitatea mea maximă e pe la orele 18 21... De n’ar fi așa, venetica de vrabie ar deveni un alt Colorado: acela care decimează cartoful... Din nefericire pentru ziua de astăzi, dar din fericire pentru cea de mâine, nu le pot extermina pe toate. „Păcat“ de care suferă toți vânătorii - nu ăia cu pușcă. De ce? Pentru că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
extermina pe toate. „Păcat“ de care suferă toți vânătorii - nu ăia cu pușcă. De ce? Pentru că, tot exterminând, adică rărind, ajung În trista situație că energia câștigată din vânat nu-mi ajunge să caut altul, cine știe pe unde. Iar două vrăbii doar, scăpate astfel de colțișorii mei, sunt În stare de multe: cuibăresc de trei ori pe an, scoțând câte 5-8 pui... Rămâne doar să zgârâi: pe vânătorul cu pușcă. Acela e În stare să extermine vânatul, ca specie chiar, numai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fie aceea fosilă, benzina cu care-și „hrănește“ mașina. Dar, decât mașină, mai bine Radio Iași. Și veți vedea de ce. 10. „Cruzime“ Cristi e supărat pe mine. Nu pentru că a măturat penele Împrăștiate prin toată casa, dar cică am chinuit vrabia prinsă, În zori de zi, pe balcon. Deh! era Încă „oarbă“. Dar a avut bunul simț s’o calmeze pe „pisica“ lui, la fel de contrariată de „cruzimea“ mea, dar și săritoare Întru salvarea vrăbiei, cu cuvintele: „E munca lui Moti și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin toată casa, dar cică am chinuit vrabia prinsă, În zori de zi, pe balcon. Deh! era Încă „oarbă“. Dar a avut bunul simț s’o calmeze pe „pisica“ lui, la fel de contrariată de „cruzimea“ mea, dar și săritoare Întru salvarea vrăbiei, cu cuvintele: „E munca lui Moti și prostia ei“. Dacă va citi rândurile astea, va vedea că a procedat corect Împăcându-se cu „joaca“ mea. Exceptând plantele și câteva bacterii chemotrofe, din acelea care sălășluiesc prin zăcăminte de petrol și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
proprii produși de catabolism. Așa ajungeți să vă Îngropați morții de vii, iar În copârșeu le crește barba, unghiile, părul... multă vreme. Natura a avut grijă și de asta: vînatul nu trebuie să sufere inutil. Și așa... dacă am prins vrabia și mi-am asigurat-o cu mușcătura jugularei, urmează suferința până moare. Și atunci, eu Îi ofer un joc, aparența salvării. Încercând zborul, ca și lupta cu mine când o prind iarăși, ea nu simte cum i se scurge viața
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]