1,491 matches
-
ce vine acum? eu merg la Iași! Tîrgu Frumos, acolo să coborîți, acolo oprește acceleratul, ce stație o fi acum? nu e Tîrgu! băi, da' ce-o plecat, băi băiete! Sîrca, stați pînă la Tîrgu Frumos! cîntările sînt lupta cu vuietul, ne mai scoatem în stații, faruri gălbui fără putere Wartburgul teleghidat prin copilărie, cînd oprea creșteau, pleoape de albastru în priviri, peste spătar turnul coafurii, Crăciunul sătulul, Paștele fudulul! a murit sătul de zile, zi-le impresii, înțelegi, e Tîrgu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
maimuțe mi-am scos pieptenele, buha mare iepure cald, păpușă-buhă udă, șarpele șarpespațiu odrăslește zoo Tîrgu Mureș, al doilea frate, "pirana" piranha, tot românizat pronunță și bucureștenii, șerpăria în anaconda, caiman, papagalul-capră, nu se adună cît în grădina călătoriei, soare vuietul bolii de oraș, Tatăl Meu pînă acum lucrează! trei tigri siberieni prea mari de salivă, linge gardul, cască pînă apucă aer cu colții. Vineri, 30 decembrie, ora 7,30, în personalul Gheorgheni Războieni, în stația Tîrgu Mureș, moartea de la 30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bere, cafea, alune! integrame, cafea, bere! Sînpaul tîrg de pepeni "Marisia", anuarul Muzeului etnografic Tîrgu Mureș, Frasin mut cu șapte nimicuri, forma de pomană cumpărarea, îți vin peste genunchi ca să ajung la breloc, pîlpîie, Berchișești, Lucăcești, noaptea de tunel în vuiet, Tatăl Meu pînă acum lucrează! palide blocuri Suceava din punctul de chiuretat spațiul, Suceava Nord personalul de Cîmpulung Moldovenesc, săptămîni întregi în care dormeam numai o oră, da, dar eu nu vreau să mă pupe toți, pe cuvînt! nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Tîrgu Mureș Deda Gheorghieni Miercurea-Ciuc Comănești Adjud Pașcani Triaj Iași Joi, 23 august 2007, ora 20,30, în personalul Iași Pașcani, în stația Iași: da' nu mai dă drumu' la tren, domnu', că nu mai pot! ignoră călătoria în călătorie, vuietul sîntem permanent în vuiet, Lețcani în canalul de scurgere, nici timpul linear, nici spațiul uniform cît organic, știm fiindcă știam cu aparatul de știut, spontani țigani, virtuțile pe care le ții cît nu le știi, în locul social dat evreii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Miercurea-Ciuc Comănești Adjud Pașcani Triaj Iași Joi, 23 august 2007, ora 20,30, în personalul Iași Pașcani, în stația Iași: da' nu mai dă drumu' la tren, domnu', că nu mai pot! ignoră călătoria în călătorie, vuietul sîntem permanent în vuiet, Lețcani în canalul de scurgere, nici timpul linear, nici spațiul uniform cît organic, știm fiindcă știam cu aparatul de știut, spontani țigani, virtuțile pe care le ții cît nu le știi, în locul social dat evreii lui Marx au privilegiul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor transilvăneni, munteni și moldoveni prin românizarea acestora. Această românizare identitară
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai privește o clipă. Are fizionomia unui om care își ia un dureros rămas bun. Apoi pleacă în desișul pădurii, urmat de întreaga haită. John plînge și este complet năuc de cele întîmplate. În depărtare se aud surd clopoței și vuietul vieții din noaptea de Sfîntul Vasile. Hristos a înviat! Fratelui meu Victor Doctorul n-are nici un dubiu și prezintă nemilos diagnosticul: cancer pulmonar cu metastază. Ancuța, fetița bolnavului izbucnește într-un plîns disperat. Doctorul, deși obișnuit cu astfel de scene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Africa? Quo vadis, Africa? Cine va avea grijă de Africa neagră, cu o natalitate explozivă și cu resurse precare? Vom huzuri în Europa și vom rezista presiunii imigranților din Asia, America de Sud și Africa? Trebuie să ne trezim și să ascultăm vuietul apocaliptic al robilor flămînzi. Capitolul V Prin luneta unui ambasador Mîndrie de român nemotivată Românul aflat departe de țară este extrem de exigent cu cei printre care trăiește. Este foarte sensibil și mereu face comparații cu "noi românii". Dacă la începuturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să se întețească. Am închis geamurile și am asigurat voleții. Pe aici, jaluzelele sînt din lemn tare și pot constitui, la o adică, un mic paravan. S-a întrerupt curentul dar nu era încă întuneric. Căutam lumînări, speriați de ciudatele vuiete și zgomote, amestecate de trăsnete de o intensitate ce n-o bănuisem niciodată. Eram speriați, ne tremurau mîinile. Aveam un generator electric, dar se pornea manual. Trebuia să ies afară și nu aveam curajul. În reședință se izbeau tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
i-a rupt jugulara lui Alfonso cu dinții, cînd a aflat că cele patru nave ale sale zac în adîncurile mării. Oamenii lui Alonso l-au prins și l-au torturat chiar aici, pe această terasă. Briza îmi redă fidel vuietul bătăliei navale, strigătele de victorie și horcăitul morții. Pe aici, prin aceste locuri, mila n-a ajuns nici pînă azi. Caut urme de sînge printre pietrele de pe terasă. Ei, ei vedeau oare frumusețea acestor locuri? Opera asta desăvîrșită, nu provoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mele. Era vară și dormeam cu toții în prima cameră de la stradă, „la față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte și bocetul acesteia; un lucru este însă cert, când mama s-a sculat, apoi și tata, „vuietul acela sinistru” s-a oprit brusc. Mă închin și-o spun acum ca și atunci, așa cum am fost educată, conform perceptelor noastre creștine, „ducă-se cu noaptea, nimic nu știm, nimic să fie! Bunul Dumnezeu să ne apere și să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
moartea iubitei, descrisă veridic în varianta la Moartea Cezarei: Deodată ochii lui se oțărâră ... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri ... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru ... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i ardea plămânii, se ridică lung în picioare, își ridică umerii cu spaimă părul i se sburli în cap și nările i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilului în fața morții iubitei sunt obiecte de studiu freudian: Deodată ochii lui se oțărâră... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i ardea plămânii, se ridică lung în picioare, își ridică umerii cu spaimă părul i se zburli în cap și nările i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noaptea armonia din pleiade?/ Oceanele-nfinirei o cântare-mi par c-ascult134), îl face să confunde murmurul universului tainic, perceput în toată măreția sa, cu versul său muzical și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,/ Acuș o armonie de-amor și voluptate/ Ca molcoma cadență a undelor pe lac135. Stâlpul din Floare albastră, părând împietrit în lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
desenat o cruce-orgă, alcătuită din mănunchiuri de țevi cu lungimi și diametre diferite, a căror dispunere în buchet desena silueta simbolului creștinesc. Tuburile metalice erau, în partea de jos, tăiate oblic, astfel că, din când în când, vântul izvodea un vuiet ușor, ca venit de pe altă lume. Am instalat crucea la căpătâiul lui Mărgărit și, a doua zi... ia-o de unde nu-i! Cântărea mai bine de o sută de kilograme, a tentat hoții de fier vechi, care, peste noapte, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
hoții de fier vechi, care, peste noapte, au șterpelit-o. Dumitrache nu s-a dat bătut: "Facem alta și-o îngrop într-o tonă de beton!" Într-adevăr, a construit altă cruce-orgă; țevile fiind de alte dimensiuni și tăiate drept, vuietul stârnit de vânt era mai grav și mai adânc. Ce s-a întâmplat mai departe? A venit Revoluția. Crucea-orgă n-a mai ajuns la Bârnova. Se află și acum depozitată într-o debara, la Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor. Bietul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mei. Oameni cu stare, cu un palat de case, mama de 68 de ani, fiica de vreo 44 de ani, și cu nepoata, fiica fiicei sale de 19 ani, s- au dus la țară, să se apere de bombardament, de vuietul înspăimântător al avioanelor, de camuflajul impus noapte de noapte, ca să-și găsească moartea acolo. De la bombele lăsate din avion le-a luat foc vila unde erau adăpostite și toate trei, odată cu casa, și-au găsit sfârșitul neașteptat. Cred cu adevărat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături răzlețe alternând cu rafale de mitralieră. Altminteri, zvonul războiului de afară abia de ne-a făcut să tresărim. Știam bine că războiul e-n toi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe fii-sa și soră-sa și tot neamul ei de bestii, și că Între timp nu s-a schimbat nimic, chiar dacă de acum Încolo nu va mai fi cum a fost. Auzeam apa dușului curgând și pierzându-se-n vuietul viscolului de afară și-n zăngănitul tramvaielor și ceva Îmi spunea că de-acum toate se vor schimba În bine. Ea a apărut ștergându-se cu un crâmpei de prosop albastru și aproape că nu i-am observat goliciunea. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ales o dată și Încă o dată. Poporul Îi iubește și nu se va lepăda de ei În veci. Ei sunt pentru popor, iar poporul pentru ei și peste tot miroase și pute. N-ai să scapi În veci de duhoarea asta. Vuietul brizei răscolea nisipul stârnind vârtejuri de-a lungul plajei, dar marea era liniștită În larg. N-ai unde să scapi și Încotro să fugi. Va fi desigur o zi superbă de plajă. O aștept lungit pe nisip În pielea goală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
astâmpărat setae și m-am spălat la dușurile de la camping, mi-a fost din ce În ce mai bine. Forfota plajei tăiate de-a lungul de umbra falezei se muta treptat spre chioșcurile și buticurile Înșirate pe marginea șoselei. Briza Îmi umplea auzul cu vuietul morbid al mării străbătut de țipetele pescărușilor purtându-mi pașii peste tot ce puteam cuprinde cu ochii. Ani În șir, vară de vară mă Învârtisem prin Împrejurimi, mânat de treburi de zi cu zi care nu-mi lăsau răgazul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Craiova, spre Timișoara. Și, abia ieșit din gară, ca scăpat dintr-o strânsoare... gonea pe șine cu un fel de disperare... un fel de spaimă, iar noi simțeam o frică nelămurită. N-a durat mult, și, așa... din senin, un vuiet din ce în ce tot mai groaznic, venea din cer... din pământ... din toate părțile. Văzduhul și pământul se cutremurau...de vuietul lor... Pe cer, sute... poate, mii de bombardiere anglo americane, escortate de avioane de vânătoare, roind în jurul lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fel de spaimă, iar noi simțeam o frică nelămurită. N-a durat mult, și, așa... din senin, un vuiet din ce în ce tot mai groaznic, venea din cer... din pământ... din toate părțile. Văzduhul și pământul se cutremurau...de vuietul lor... Pe cer, sute... poate, mii de bombardiere anglo americane, escortate de avioane de vânătoare, roind în jurul lor ca țânțarii, întunecau soarele ca pe timp de eclipsă. Era ceva nemaivăzut... Văzduhul tremura vălurit, pământul părea că se leagănă. O clipă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
veneau anglo-americanii în valuri ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea... Curând, bubuiturile încetară, uruitul bombardierelor slăbi din ce în ce, îndepărtânduse spre Apus... ducând cu ele, mai departe groaza și moartea, lăsând în urechi, doar vuietul... un vuiet care-ți răscolea ființa... Era înfricoșător... era sinistru... O tăcere deasă se așternu în compartiment, că îți țiuiau urechile. După o vreme, fostul cheferist rupse tăcerea, vorbind rar pe un ton gros, ca numai pentru sine. „ Ciudate sunt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]