2,178 matches
-
de nedrept a fost tratamentul pe care am fost silită să-l îndur în trecut, nu-mi voi folosi condeiul ca să scriu vreun cuvânt de atac la adresa lui Mao. În ultimele capitole, legenda în vârstă de șaptezeci și nouă de ani zăbovește asupra unei întâlniri cu Mao pe un ton de exaltare: Era în Yenan. Vizitam peștera lui Mao foarte des. Aproape de fiecare dată când mă duceam, îmi dăruia un poem de-al său sau scris de alții. Toate, așternute în minunata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mari actori. Magia unei scene. Realitatea e uitată. Printre lacrimile-mi fierbinți, îl zăresc pe Chun-qiao și discipolul său intrând în sală. Ei pun capăt petrecerii cu un mesaj urgent - dușmanii mei și-au început acțiunea. În ciuda panicii lui Chun-qiao, zăbovesc pentru a-mi lua la revedere personal de la toată lumea. Am sentimentul că aceasta este ultima oară. Hao Liang, îi spun actorului. Aș vrea să-ți mulțumesc pentru munca depusă în slujba filmului. În viitor, filmele noastre vor vorbi pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vei pune temeliile unui oraș... Orașul tău... Într-adevăr, chiar asta își dorea. Un oraș pe malul unei ape, un mare port fluvial, civilizat, prosper, puternic și viu. Așa va arăta orașul lui... pentru Alexandra. La asta visa. Pentru asta zăbovise în danele din Viena, Paris, Le Havre și Marsilia. Pentru asta vizitase nave, instalații și construcții aferente. Pentru asta se interesase de prețul fierului, de admistrarea docurilor, cercetase ritmul intrărilor și ieșirilor de nave cu mărfuri, calculase și ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Atunci? Te considerai sărac? N-ai fost destul-de: te-au ridicat și pe tine rusovieticii; te-au pohodit și pe tine na Sibir... - Dac-ar avea Basarabeanul mintea Românului ceai’ de pe urmă!, a râs tata. Hai să zicem că am zăbovit cu plecatul În primul refugiu și din pricina casei. - Care casă? Dar noi n-aveam o casă a noastră! - Cum, n-aveam?, s-a supărat tata. Dar școala? Școala din Mana, făcută de noi, cu mânurile-istea? A, da: școala... Îmi aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să mă omoare țânțarii de tot; să mă-nghită lupii; să deie peste mine războiul, să-mi ardă-un plumb În cap și să mă omoare de viu! Ies În curtea lor; ies În drum - tot al lor, dar nu zăbovesc, o iau la stânga pe-o hudiță care se preface-n cărare - pe-acolo am venit când ne-am refugiat aici, din refugiu. Îmi târâi tălpile prin colbul gros de-o palmă și plâng de mila mea - ce băiat eram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nici gramatical n-ar fi corect: renaștere - ci naștere continuă, meree. Așadar, mă mereu Întorc. Cu totul. Mă mut - În timp, În spațiu În copilărie (fericită - niciodată nu voi Îndestul pleonastiza); În Basarabia mea cea rainică. Mă Întorc În calidor, zăbovesc prin curte, dau târcoale, raite, ocoluri, precum tata, În clipe de sfârtecătoare cumpănă - casei. Nu-mi vine să re-plec. Nu-mi vine deloc (nicicacum, ca să mă exprim adamic...). Ceea ce se lasă, așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se lasă, așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate, nu se mai poate regăsi În realitate. Ci doar În re-realitate. Nimic nu se repară, totul se face din nou - pe aceeași temă. Dau târcoale, zăbovesc, mă scarpin În cap, mă alint În banalități - poate-poate nu mai plec deloc; poate-poate opresc timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele, care mai de care mai ciudați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mereu în mișcare, la cantină și pe drum, și acasă, și pe urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar mai numi, dragostea mea? Doar să-i acopere retragerea, deși nu s-a gândit nici o secundă că n-ar fi în stare să se descurce de una singură. Altminteri, nu s-ar mai fi încurcat... Curiozitatea îl îndeamnă să zăbovească, deh, curiozitatea o să-l piardă. Vrei să vezi cu ochii tăi cum percutează ăsta observând lipsa telefonului mobil și te freci pe lângă masa lui, animat de o nerăbdare ce ar putea să bată la ochi... Rafael pune mâna pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sintetică galbenă era sprijinit Într-un unghi sugestiv de pervazul ferestrei ocupat de Derek, iar ea Îi zâmbea, Întinzând mâna după țigară. El se aplecase Înainte pentru a i-o oferi și, prefăcându-se că-și caută echilibrul, mâna Îi zăbovea apreciativ pe liniile bine conturate ale posteriorului ei. Nici că și-ar fi putut găsi un moment mai prost. L-am văzut toți. Linda o sfredeli pe Lesley cu o privire ce-ar fi trecut și printr-un zid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și de interes reciproc. Dacă se Întâmpla să ai cromozomi XY, o mulțime de ochi feminini și ostili te-ar fi făcut scrum de Îndată ce ai fi trecut pragul. Derek era singurul bărbat care Îndrăznea să intre, dar nici el nu zăbovea prea mult. M-am distrat puțin acordând tuturor fundurilor din Încăpere, etalate fără nici o jenă Într-o gamă variată de șorturi lucioase și colanți, note de la unu la zece. Apoi, i-am notat și pe posesori, În ordinea dezirabilității. Mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a spus să vin la L’Orange, la ora opt, ceea ce m-a cam speriat. S-ar putea chiar să fie nevoie să calc niște haine pentru ocazie. Toți numai un zâmbet, se scurseră pe ușă afară, dar Duggie mai zăbovi o clipă. — Ei bine, scumpo, cred că e posibil chiar să vinzi ceva, Îmi spuse. Presupun că n-ai nici cea mai vagă idee cât să ceri, nu? La preț mă refer. — Vai, Doamne... am zis, intrând În panică. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor de pe Potemkin, rebeliunea de la Cronstadt, insurecția din Sevastopol, evenimentele de la Moscova. Nu voi zăbovi asupra acestor fapte pe care nimeni n-a avut vreme să le uite, mulțumindu-mă să stărui asupra efectului devastator pe care l-au produs ele asupra Persiei, mai ales atunci când, În aprilie 1906, Nicolae al II-lea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dat seama că băiatul fusese Alfonso, pentru că schimbau între ei priviri de îndrăgostiți. Tata îmi lustruia în fiecare seară pantofii cu cremă maro. Talpa de la pantoful drept era groasă cât Călătorie spre centrul pământului, ediția cartonată. Mirosul cremei de ghete zăbovea în cameră toată noaptea. Tata avea regulat dureri de cap din pricina asta. Dimineața, prima mea îndatorire, stabilită de tata, era să aerisesc bine de tot. Noaptea suna mama. Mai bine zis, ne suna centrala, după ce tata făcuse comanda, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a dreptul peste câmp ca să spunem așa, cărându-l pe bunicul dumnezeu știe cum. Din fericire, ginerele cunoștea bine acele locuri, pentru că, pe lângă că le cutreierase ca vânător, din când În când făcuse și pe contrabandistul amator pe acolo. Au zăbovit aproape două ore ca să ajungă la punctul unde urmau să lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
oprim. Bun, dar nici măcar el nu îi poate opri, nici dacă ar vrea, protestez eu, iar ea spune, așa este, exact cum noi nu ne putem agăța de perechea noastră sau de prieteni, nici măcar de copiii noștri. Privirea ei întunecată zăbovește asupra fetiței adormite, asupra mobilelor care umplu salonul, asupra podelei pline de praf, trebuie să fim liberi ca o picătură de mercur căzută pe podea, care niciodată nu se va amesteca cu firicelele de praf, ai văzut vreodată mercurul răspândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu e al doilea după nimeni, toți se năpustesc spre oraș, intră În el, Îi urmăresc pe dușmani până la zidurile din partea opusă, iar În acel moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă alții relatează că, Înainte de a-l urma pe Artois În cetate, fratele Gilles Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
del Graal, Roma, Edizioni Mediterranee, 1963, c. 23 și Epilog) „Dumneavoastră spuneți că intră și Graalul aici?” se informă Belbo. „Bineînțeles. Și nu eu sunt cel care o spune. În legătură cu ce anume este legenda Graalului nu cred că trebuie să zăbovesc, stau de vorbă cu niște oameni culți. Cavalerii mesei rotunde, căutarea mistică a acestui obiect miraculos, care după unii ar fi cupa ce a strâns sângele lui Iisus, dusă În Franța de către Iosif din Arimateea, după alții o piatră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
facă, Într-un cuvânt, Răul. (J.K. Huysmans, Prefață la J. Bois, Le satanisme et la magie, 1895, pp. VIII-IX). Crezusem că proiectul Hermes era o idee abia schițată. Încă nu-l cunoșteam pe domnul Garamond. În timp ce În zilele următoare eu zăboveam prin biblioteci, ca să caut ilustrații despre metale, ei, la Manuzio, deja lucrau. După vreo două luni, am găsit pe masa lui Belbo un număr proaspăt tipărit din Parnasul Oenotric, cu un lung articol, „Renașterea ocultismului”, În care cunoscutul hermetist, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni de jeratic, încălecă, zbură peste podul unde bătrânul împărat tocmai își trăgea bretelele din blană de urs și zăbovi taman în ușa podului. Scoase binișor din oblânc telefonul cu infraroșu și-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo, recepționat, Cosânzeana, trecere liberă! Cu băgare de seamă și cu bagdadul deschis, țarul făcu un salt. Portița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca picată din Lună. I se părea totul străin, deși mai fusese pe aici când venea în cerșit. Îi plăcea atunci la Zina Stamate, că apartamentul arăta alt fel decât cortul în care trăia și chiar îi plăcea să mai zăbovească, pentru a se simți și ea doamnă, chiar dacă numai pentru câteva clipe. Acum când era sigură că aici va viețui, i se părea totul străin și nu știa ce să facă. Îndrăzneala și într-un fel obrăznicia pe care le
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
arii din „Aida”, „Traviata” de Giuseppe Verdi sau vreunul din liedurile compozitorului Robert Schumann. În vară aveau mult de învățat pentru sesiunea de examene, dar tot mai dădeau o fugă în parc să se întâlnească. În una din zile, au zăbovit mai mult. Era cald și bine și atmosfera era încărcată de parfumul florilor de trandafir. Pe primul loc fiind antrenamentul, au început să alerge pe aleile mai lăturalnice. Cum le era în fire, dintr-o mică neînțelegere, s-au luat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ridică oftând, își aranjează bagajul. După ce salută pe cei din compartiment, iese pe culuoar urmat de Teofana. În aceste ultime momente se îmbrățișează amândoi sărutându-se de mai multe ori pe obraz. — Să ai grijă de tine!îi sărută mâna zăbovind să i-o strângă în timp ce trenul încetinește mersul — La revedere, Alexandru! La revedere! În timp ce Alexandru coboară, Teofana trece la fereastră dinspre gară, urmărindu-l. M-a și prins dorul de tine, zâmbesc amândoi. Curând am să vin să te văd
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ne-am hârjonit, când am terminat facultatea din dragoste ne-am respectat, când am plecat în Africa și ne-am despărțit, din dragoste ne-am așteptat, acum, cât se poate de curând, din dragoste să ne trăim viața împreună. Au zăbovit în parc până seara tîrziu, făcându-și planuri de viitor. La plecare, Cezar i-a propus. — Teofana, nu prea mai ești ahtiată după sport cum te știam înainte. Nu prea mai am timp, dragă Cezar. — Nu vrei să începi de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]