5,438 matches
-
de stîncă dat de un prieten sau să respiri prin nările vocabule ale altuia în noapte, care nu renunță să creadă în tine și tot așa până ajungi în luminișul unei liniști, ale unei clipe cît de cît echilibrate. Și zaci în locul acela cît îți este necesar ca să te ridici și apoi târându-te din umăr în umăr te poți ridica. Și odată biped redevenit zâmbești și constați cum s-a făcut ordine în viața ta fără tine, cum n- a
RESPIRO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363928_a_365257]
-
clipă timpul se opri în loc și o liniște dură se așternu pe bulevard. Câteva mașini din spate încetiniră și cineva începu să țipe. Un bărbat scoase repede telefonul mobil și formă 112. Circulația fu întreruptă și toată lumea aștepta ambulanța. Sofica zăcea într-o baltă de sânge cu o gheată scoasă din picior, într-o poziție de-a dreptul ciudată. Avea ochii deschiși și privea opac spre biserica unde se ducea în fiecare zi la cerșit. - A murit!, spuse cineva apropiindu-se
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > DINCOLO Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Într-un sfârșit ajungi la liman către seară și zaci îndelung eșuat în fotoliu cu-o ceașcă fierbinte de ceai de ghimbir cu lămâie strânsă-ntre mâini - colac de salvare după un timp picotești surâzând mulțumit sub adierea de-aripă a fluturelui gând care-ți șoptește că nu ai nevoie
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
curioși. Zidul viu care-i împiedica să vadă, sau să înțeleagă, ce se petrece, le spori nervozitatea și neliniștea. Cristian își croi drum fără prea multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i reanimeze sufletul ce paralizase. Deznădejdea Mariei îl readuse la realitate și se ridică în genunchi, strângându-și la piept copila, smulsă ca prin miracol din
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
Nu aveai de unde să știi că holocaustul nuclear ne va proiecta pe paliere diferite, iar balanța existenței va înclina tot mai mult înspre lumea umbrelor. (Privind zgarda) Unde ești, Bob? Nu te mai zăresc nici lângă izvor, nici lângă cabană. Zaci la rădăcina copacului nostru, copacul la care de multe ori ne opream înainte de a ne cufunda în apele somnului pentru a păși înspre tărâmul viselor, priveam cerul pentru a ne încredința dorințele stelelor. Dar, cine sunt eu? Poate urmașul lui
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
-n două ciuturi, să umpli casa de fluturi, pe genunchiul lor suav să devii fecior de sclav, din mijlocul lor subțire să curgă harphe și lire și din gură albăstrele, din scrum de lună, inele, uite-i doamne cum mai zac c-au băut fierturi de mac damele fierturi de vie, cu miros de iasomie, i-a umplut deja tăciunul de la toți până la unul... se face frig în pușcăria mea, seară dulce, muzicală, ning fulgi ușori de puf de nea, serafi
SE FACE FRIG ÎN PUŞCĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363289_a_364618]
-
un ciob cel mai mic mai colorat de răsăritul sau apusul soarelui în piață nimeni la fântâna arteziană nimeni nimeni în jurul tău și totuși de unde atâta tăcere Doamne se adună hârtiile de lângă zidurile clădirilor o măturătoare două trei...șapte tu zaci în centrul acela fără crengi de alun fără clopote fără așchii din salcâmul parfumat și ascuțit în prelungirile sensurilor prin care odată ai trecut pe care le-ai încercat cu propria frunte Doamne oprește-mă câmpul acesta nu e al
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TÂRZIU Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Eu nu am glas să te mai strig, limba îmi este de dinți ferecată, pân’ la tine șapte câmpii zac în frig, șapte straturi au crescut de zăpadă. Eu nu mai am glas de mult. Cuvintele mi s-au prăvălit moi în barbă, uite, în urma mea ochiul, dintele cresc mai frumoși în bulbii de iarbă. Referință Bibliografică: Târziu / Cristina Crețu
TÂRZIU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363395_a_364724]
-
persistă. Din vise-ai vrut să scoți orice nămoluri, dar ai aflat că sunt prin depărtări, speriate de atâtea dezertări și de schimbări perpetue de roluri. Nici dragoste, prin jur, nu prea există, căci omul cel mai singur ai ajuns. Zaci părăsit, de crunt regret străpuns și doar tristețea să mai stea insistă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Înnobilare Singur / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]
-
nu primește, în următorul sfert de ceas, pe nimeni. A început să-i povestească. Și-a dat seama că a făcut o presupunere gravă, Ștefan habar nu avea ce anume a declanșat criza ei, ce vină purtau frumoșii trandafiri ce zăceau ca niște victime pe dușumea. Îi povesti începând cu acea dimineață, cu mulți ani în urmă, când a găsit petalele ce au făcut-o să spere că este iubită în taină. Apoi și celălalt incident, desigur nu uită de buchetul
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
plecat și el să-l caute pe copilul căminarului codrii de aramă răsună de strigăte de răzeși ulcele milenare cucuteni adună brume de lacrimi ai unor Flămânzi lucrători Ștefan cel Mare oricâte fiice ar da țarului tot în închisoare ar zăcea cu întreg neamul de moldavi sub flori de tei un copac secular din Copou adună esențe euristice o casă de eminovici își așteaptă vizitatorii Eminescu e mai viu printre noi decât Biblia aflat pe ultimul drum ne îndeamnâ Badea Cârțan
ULTIMUL DRUM AL LUI BADEA CÂRŢAN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363458_a_364787]
-
charybda am trecut cu greu strâmtoarea, era să dau ortul popii, era să mă-nece marea, apoi cu calipso-n brațe petrecut-am șapte ani, naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani, până când o muritoare, nausica cea isteață, m-a găsit zăcând pe maluri, muribund, schimbat la față, în ithaka mea ajuns-am ca un vașnic cerșetor, și-am găsit la mine-acasă pețitor pe pețitor, voiau mâna penelopei, harnicei mele neveste, luând-o pe nepusă masa, făr-acordu-i, fără veste. cănd s-au
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
din livada casei învecinate, încărcați de poamele lor, cu frunzele tremurând, acoperite de praful adunat după ultima ploaie din primăvara trecută, cu trunchiurile lor încă vii, cu seva încă circulând prin vinele lor vegetale, cu ecourile trilurilor păsărești încă răsunând, zăceau acum victimele unui tractoraș pictat, condus cu furie înainte și înapoi de un inamic în șort. Moștenitorii făcuseră cea mai profitabilă afacere: vânduseră unui antreprenor! Hâââc, dă-i! Vjjjj! Ți-arăt eu cine-i mai tare! Prrr! Prin dreapta, îți
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Moarte cerebrală Ai fost învățat că pentru tine Să iei cele mai bune decizii Dar ce-ai face dacă în fine, Altcineva să-ți dea concluzii? Imaginează-te în pat zăcând Dup-un teribil accident Și, spune-mi, ce-ai face atuncea când, Ai simți un cuțit înfipt în piept? Rănile ți s-au închis Într-atâtea zile de spitalizare Dar creierul nu e convins Că poți să te ridici și
MOARTE CEREBRALĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362294_a_363623]
-
de miere nu. Își punea zeci de întrebări și le găsea câte două-trei răspunsuri la fiecare. Parcă bănuia ceva. Până la urmă totul a răsuflat. Boala, la care s-a adăugat și marea supărare, s-a agravat cu fiecare zi. A zăcut mult timp la pat. Nici un medicament nu i-a mai fost de folos. Pe șapte decembrie, după Sf. Nicolae, nea Nicu a trecut la cele veșnice. A fost zdrobit și de moartea în chinuri, nevinovată, a atâtor familii de albine
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
prinselea”, ochii mi-au căzut pe-o mogâldeață. Curioasă, m-am oprit brusc. Fani a venit lângă mine. Nu mică ne-a fost mirarea văzândla picioarele noastre o pasăre micuță. Era o pasăre a cerului ce căzuse din ultimul zbor. Zăcea fără suflare. Am simțit că toată durerea din lume este cuprinsă în sufletul meu. Am luat-o în palme și am lăcrimat. Mi-am spus că trebuie îngropată. Ne-am apucat să facem o gropiță în spatele pătulului. Am învelit-o
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
aburi de ceață, Iar umerii reci aruncau peste ceafa și spate Tămâie, scrum, busuioc, în șanțuri de gheață. Lumină din ochi cernea infinit, prezentul tăcea - Timpul torcea din fuiorul cu ceasuri oprite, Iar luna pe crengi și pește frunzele ude zăcea - Cu fata de ceară, ochii-nfundați în orbite. Doar mai lasă-mi minutul să zbărnăie-n gură de drac, Că dintr-o stâncă, sub care adâncul veghează; Doar mai lasă-mi secundă să-mi urle, apoi eu să tac, Și-apoi
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Cu trupul legat de o pluta Și jar sub genunchii-ndoiți, Trecea Persefona, măi muta Că sclavii de biciuri loviți. Pe malul din stanga pândeau Doi șoimi, cu limba de foc, Pe malul din dreapta zăceau Toți șerpii lui Seth la un loc. Din pleoapa, o lacrima grea Prelinge pe talpă de sfinx, Din oază, un zeu se nalta, Cu ochii holbați, ca de linx. Un vuiet din mausoleu O cheamă, o strigă, o cere; Cu
IARNA SÂMBURILOR DE RODIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361041_a_362370]
-
gravă în casa mea se sting povesti despre zei zilele se fac aripi de porumbei barca de ulm a rămas o epavă la țărmul iubirii am vrut să fiu far dar m-am orbit în propria-mi iubire cuvintele triste zac în neștire toate poemele s-au scris în zadar în vise mai vin din când în când cei dragi s-a închis curbă dintre real și mit copilul ce-am fost prin munți mai câtă fragi pipăi drumul dintre număr
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
negri, nervoși, Cad și se-neaca, dar mor frumoși Luna spre seară arde și ea Plonjînd în apă, dulce și grea, Mai trec și păsări prin umbră zilei Stîrnind în mine vuietul milei Numai de mie nu îmi e milă Zac mort de sete că o cămilă Auzi cum scîrție cumpana-n noapte Stelele-n apă cad grele, coapte. JE MEURS DE SOIF AUPRES DE LA FONTAINE Je meurs de soif auprès de la fontaine Le ciel accroche mes paupières pesantes L'eau
EU MOR DE SETE LINGA FINTINA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361100_a_362429]
-
viața, dobitoace rumegătoare? întreba, la modul absolut, Leda cu Lebăda, altă poveste din șirul vieții și al cenușii, Aureliano, să nu uităm, voise să se căsătorească, dar fata plecase odată cu zorile; Aureliano, ziceam, clătina din cap neîncrezător, în timp ce turcul Fadul zăcea într-o cafenea din Paris, pe malul Senei, și discuta cu Milan Kundera despre secția de propagandă, care l-a șters pe Clementis din toate biografiile. Imaginați-vă un șef de stat fotografiat cu două pălării: una pe cap și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
furtuni astrale ascunse-n ochi de vânt. Și te strivesc mecanic iubiri și legământ Uitate pe un umăr de teamă și ispită. Huangdi ți-e în sânge din zeii lui Pământ, Cu cele patru fețe privește peste timp. În tine zac legende și primul anotimp Și tunete și fulger se cuibăresc în gând. Și ploi așterni pe fluvii mai galbene ca lutul, Îți modelezi destine războinice de floare, Cu sabii la răscruce când Soarele răsare Se-abat din drumuri zeii încrucișând
VESTIGII DE GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361234_a_362563]
-
-și pierde vederea de pe o zi pe alta ... Ce-o fi fost în paharul ăla?! m-am întrebat și mi-a părut rău că nu l-am dus la analiză. Și din ziua aia i-a fost tot mai rău, zăcea tot timpul, se plîngea de amețeli, iar eu am chemat doctorul, pe directorul spitalului din Cîmpina. Ce-o fi vorbit ea cu doctorul, nu știu, pentru că ea n-a vrut s-o consulte de față cu mine, concluzia a fost
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
conștient de lipsurile din creația sa așa cum Dumnezeu, când a creat omul, a fost conștient că într-o zi minunea-om va intra în vraja, se poate spune negândită însă dorită, care a luminat dar a și umbrit viitorul: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!”. Creația unică, sporită din idee și dorință, rămâne o valoare, un semn de cinstire a creatorului, un fapt trăind în trăire. Migala este timpul
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]