5,010 matches
-
către pământ Nici mierla, nici cucul nu au crezământ Uraganul trece peste noaptea lungă Pădurea se zbate neagră și tălângă Dau năvală neguri în burgul pustiu Uraganul vine ca argintul viu Aripi din dezastre, ghiare de oțel Țipă și se zbate Sandy cel tembel. Vântu-mi trece rece pe șira spinării Rechemând din neguri supliciul durerii. Rămân împietrit, nu am chef să plec Vreau să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
ți fac băieții când te prind la strâmtoare. Încep să te pipăie pe aici și în timp ce vorbea, îi mângâia țâțișoarele ei nedezvoltate încă, apoi pe aici - spuse mai departe Eleonora, introducând mâna la încheietura picioarelor surorii mai mici. Ana se zbătea să scape din strânsoarea agresoarei, până căzură amândouă în apă, îmbrățișate. - Nebună ce ești. Lasă-mă în pace... - Lasă, Ană, că nu te-am mâncat. Așa înveți ce se întâmplă și nu mai fugi ca o disperată de la film că
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
dragoste de poet neîntrecut al comparației, personificării și hiperbolei nebănuite... își scoate inima și o așează în balansoar și, ca să nu răcească, o învelește cu o "felie" din lințoliul razelor de lună, iar ca să se liniștească "inimă ce mi te zbați?..." îi pune gândul ca pe o floare în buzunar. Ca să scuture praful zilelor din suflet, poetul care aude cum tușesc rândurile melancoliei, ca un grădinar mulțumit de rodul lujerului care a dat fructe dulci, ca să nu se plictisească... începe și
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
presari petale de gânduri spre cei ce îi simți alături în convingeri și ignoranța spre ceilalți. Fiindcă s-a decantat și separat și detaliat și decontorsionat fără a sta strâmb și a gândi bine, fără a cere sau a te zbate sau, sau... Doar răbdare să-ți dai și vei simți în clipa concretă mâini prietene sau neliniști tulburătoare. Atunci respectul ce ți-l dai ți-l întărești la gradul forte și îmbrăcându-l în mersul redevenit sprinten mulțumești vieții că
RESPIRO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363928_a_365257]
-
mulți? Nu cumva Diavolul este cel care are grijăde slugile sale, răsplătindu-i imediat și înzecit pentru toate faptele rele săvârșite asupra celor slabi și mulți? Apoi, ușor este să observăm cum cealaltă categorie de oameni, oropsiții de soartă, se zbat mereu în sărăcie, mizerie, frică și boli, considerând de cele mai multe ori că viața lor este adevăratul iad pe Pământ. Aceștia să fie oare, cei iubiți de Dumnezeu, cei ce vor primi o viață frumoasă și fără de griji în lumea de
SLUGILE RĂULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364053_a_365382]
-
Deodată o durere cumplită mă făcu să scot un urlet. Piticul îmi înfipse un ac în mușchii coapsei. În aceeași clipă un lichid îmi inundă cavitatea bucală, strecurându-mi-se pe gâtlej înăuntru. M-am înecat. Am scuipat, m-am zbătut, încercând să-mi rup legăturile. Lichidul îmi intrase deja și-l simțeam arzându-mi măruntaiele. Părea să fie un fel de alcool amestecat cu ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
valoric superior. Eul liric se aruncă, fără plasă la trapez în ”carnea realului” și atacă teme inedite, variate, cu încărcătură imagistică plină de culoare, savoare și spontaneitate. Copleșită de amintirile copilăriei, autoarea rămâne ancorată într-un trecut mitic și se zbate să zboare și să respire un aer mai citadin, mai plin de intensitatea trăirii, de ”acum și aici”, într-o regie mai elaborată și mai aproape de sine. În fața ochilor mei/ defilează în tocuri de cerneală/ fata Morgana/ Îmbrăcată în vară
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
să te cunoști, să te apropii de tine însuți/însăți, așa cum lentilele unui microscop pot apropia extrem de mult și reface claritatea a ceea ce studiază un cercetător pasionat de munca lui. Mai întâi simți cum ești învelit în gheață. Nu te zbați să ieși din ea. Privești în jur uimit de cât de mult ai transformat în ani de zile totul în momentul în care erai în plină îndrăgostire, apoi cum transformai totul când căutai să obligi pe cel așa zis iubit
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
ieșiră trei persoane, o doamnă și un domn în jur de cincizeci de ani, și un domn în vârstă, ce părea să fie tatăl unuia dintre cei doi. În acel moment simți cum mijlocul lui era înlănțuit de două brațe. Zbătându-se ușor, până să se întoarcă să vadă cine este, auzi la ureche un hohot râs și o voce: - Ce-i iubitule, m-ai pierdut? - Ceee? Doamneee! Unde ai fost? Că m-am speriat. - În spatele tău am fost tot timpul
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului jocuri curse întreceri în spații închise deschise strâmte largi toate se adună în inima mea acum simt sufocare într-un câmp de gânduri unele se zbat să prindă un colț de coviltir soarele arde bezmetic zidul de apărare zid de protecție în franjuri descris de mișcările minții de ritmul inimii bilețele fine din piatra de râu ascunse printre fisurile zidului răstălmăcesc stările starea își lasă coatele
ÎNFLORESC CRINII MAICII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362877_a_364206]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DESCULȚĂ... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Desculță e cărarea către tine Funingine de floare de cais Trec orele zbătându-se-n nebine Îmbrățișări de soare ai dezis Din rai, un iad îmi faci cu-a ta indiferență Tăcerile-ți au lovituri de tun În inima-mi pierdută-n inocență Mai văd în tine fostul om preabun Și înțeleg c-
DESCULȚĂ... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362938_a_364267]
-
invariabil și aproape simultan același eveniment cotidian, precum arestarea unui cămătar interlop sau a unui plitician dubios, ce nu-și poate justifica proveniența averii colosale dobândită pe căi necinstite, dar se eludează în mod tacit situația mizerabilă în care se zbate omul obișnuit cu o pensie sau cu un salariu, care abia dacă-i ajung pentru a-și acoperi facturile și cheltuielile traiului zilnic. Până când oare poate continua această stare!? Nu mai vorbesc de așa-numitele emisiuni de divertisment, care aduc
MASS-MEDIA MIORITICĂ de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362965_a_364294]
-
romanță, de estradă, Ana Barbu, s-a stins, cu flori de lăcrimioare și nenoroc în soartă. Cânta ca pasărea raiului rănită de avatarurile lumii, îi zbura vulturul dorului pe elitre de glas, îi cânta sufletul luptat de cruzimile bolii... Se zbătea eroic în brațele sugrumătoare ale unei suferințe corporale ce-o măcina cu fărâma și nu se vedea: ea cânta, surâdea, iubea, spera și iar cânta... poate nu știa, poate știa că seara lebedei coboară mai grăbit pentru ea! Doamne, cât
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
s-ar deosebi liceul unde preda prin ceva față de celelalte licee din capitală sau din țară, ci pentru că era renumit prin părinții celor ce-i urmau cursurile. Era conștientă de faptul că fără existența lui și acum s-ar fi zbătut în mediocritatea vieții de la țară, undeva prin zona Moldovei. Era la fel de necunoscută ca o pasăre flămândă și fără de adăpost, ce poposește din peregrinările sale fără țintă, pe o creanga uscată de copac, de care se prinde puternic cu ghearele, să
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CER DE UN GRI PUSTIU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt ploi și vânturi furtunoase cer de un gri pustiu nu soare luminos se zbate blânda briză în căutarea ta aleargă înverșunată monotonii câmpii dealuri străbate ea urca pentru a rupe tristețea și durerea de-a lungul drumului așează sensibilitatea pentru viață alungă necazuri devine darul tău de aur. Referință Bibliografică: Cer de un gri
CER DE UN GRI PUSTIU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363321_a_364650]
-
-mbrățișează presimțirea. Urcăm, lin, dealul pietruit cu vise! Halucinante clipe, moi, latente, În dragostea cu aripile-ntinse, Înnoadă, blând, suave sentimente... ........................................................ Îmi râde sufletul în privirea ta Când ochii tăi-văpăi sclipesc iubire, Sângele-alergând nu-l mai știu asculta, Emoțiile se zbat în uimire... Referință Bibliografică: ÎMI RÂDE SUFLETUL / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎMI RÂDE SUFLETUL de LIA RUSE în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363370_a_364699]
-
Autorului Se scurg tăcute clipe Pe margini de peron; Doar gândul stă să țipe În ultimul vagon. Privirea răscolește Pe orice călător, Pustiul însă crește Sub roți năucitor! Curg umbrele pe zare Sub soarele arzând; Tăceri devastatoare Rămân agonizând. Se zbate-n geană clipa, Minutele-s prea lungi, Frântă îți e aripa Spre zări ca să ajungi! Rămâi privind tăcută. Nu-i niciun trecător! În gânduri ești pierdută... Faci parte din decor! Tristețea îți îmbracă A ta neclintire, În lacrimi se îneacă
CLIPE PUSTII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363413_a_364742]
-
veșnicul Olimp. Descătușată-n noapte de umbre-apăsătoare, Clipa adormită se scurge-n stropi de vise... O șoaptă mă trezește spunându-mi: ” Te iubesc!” In brațele-ți fierbinți coșmarul îl gonesc. Doresc să știi, Iubite, că-n vis am suferit... Mă zbăteam în gheara umbrelor haine Ciudate-nchipuiri țâșnind, bizar, deodat'. Intre Pământ și Cer, coșmarul, m-a purtat. Ochii tăi, Iubite, să-i văd, l-am implorat Insă, hăul negru și steaua, el a stins... O singură sclipire în noapte m-a-nsoțit
DE TIMPUL VA SOSI ȘI VOI PLECA SPRE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363423_a_364752]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DOR NEÎMPLINIT Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DOR NEÎMPLINIT Marea se zbate prin maree, Soarele-și scaldă al său chip, Și oamenii ca prin tranșee Se-ntind pe plaje cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută
DOR NEÎMPLINIT de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363434_a_364763]
-
precum o apă scăpată din zăgazuri spre marele fluviu care era Calea Victoriei. Cântau întruna: <Oooleee, oleee, oleee, oleee Ceaușescu nu mai eeee!> Prima întâlnire cu realitatea fu crudă, pe caldarâm două victime împușcate, una în picior, alta în abdomen. Se zbăteau și strigau după ajutor. El opri o Dacie și-i urcă în mașină. -La cel mai apropiat spital!- îi strigă șoferului care rămăsese timorat de această scenă. Se urcă și el în mașină și porniră. Începuse să se tragă în
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
ori murim!> Fluturau steagurile și tinerii erau de o exuberanîă extraordinară. O pușcă mitralieră le tăie elanul și gloata se împrăștie ca potârnichile. în urma lor un tânăr se perpeli pe caldarâm ca un pui de găină când îi iai gâtul, zbătându-se într-o baltă de sânge. O voce de fată, ieșită de undeva, ca din pământ striga ca ieșită din minîi: <Huoooo, ne-mpușcaîi, criminalilor!!> Doi tineri se târâră pe burtă până la victimă și merseră așa până lângă caldarâm. <A murit
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
este o formă a clipei eterne ascunsă în rezerva cuvintelor nerostite sentimental locul unde visele ard esența realului jertfă a dimineților incluse în ceremonia luminii undă neliniștită a vieții veșnic în suferința culorilor neîndeajuns de bogate pentru intensitatea trăirilor ce zbat în patima lui vocație a suferinței din care răsar nestemate sentimentale cu care cei fericiți își vindecă uneori aparențele muritor ce rămâne în timp prin vibrația ecoului său de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: o formă a clipei / Anghel
O FORMĂ A CLIPEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363546_a_364875]
-
atunci, dezechilibrându-mă. Obișnuiam ca în fiecare toamnă, să urmăresc zborul păsărilor călătoare, așteptându-le venirea, sperând că vor aduce odată cu primăvara și liniștea de care aveam atâta nevoie. Între timp, viața mea s-a aranjat, dar oricât m-aș zbate, nu mai găsesc drumul spre ea. Uneori, mi se pare că o zăresc firavă și neclară pe potecile vieții ce se întretaie, alcătuind desene enigmatice în această sălbăticie a mileniului trei. Timpul s-a scurs pe nesimțite, dar căutările mele
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
Acasă > Poezie > Imagini > CALEA DEȘERTĂCIUNII Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Rațiunea se cufunda. Un leș într-o vâltoare, În ochii strânși și-nchiși ard flăcări violete, Mintea se zbate, rămasă fără apărare. Cuprinsă de-o încinsă, mistuitoare sete. Iluzii fără fete, fantome-nșelătoare. În cioburi de oglindă,contururi tremurânde. Corpul întreg se-ncoardă, ca o săgeată franța. Cuprins de fierbințeala iluziilor arzânde. Știi c-o să se oprească, dar groază te
CALEA DESERTACIUNII de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363587_a_364916]
-
lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, sâ-mi dai iubire, alean, tumult... -Nu pot!...Muritorule... Ai suferi prea mult. Există de fapt și alte cauze ce pe tineri îi privesc: Moda, plictiseala, teribilismul (fițe ce cred că li se potrivesc). Sau
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]