1,382 matches
-
care zice: „Tua, de acum femeia mea. Eu iubesc la tua. Je t’aime... Non lăsat pe tua mers la altul”. Pe noi Însă tua ne-a lăsat lați ca la Paris.) Autorul recunoaște că-l fermeca „armonia mișcărilor ei, zbaterea plină de grație a corpului ei de panteră”. Nu putea fără zoologie. Oricum, dacă albinele lui au Înțepat pantera ei, s-ar putea să rămînem fără un alt mare scriitor. În altă revistă de cinematecă, Leonard Gavriliu scrie despre Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cråpat Ci omul dupå råtåcire și pierdere regåsirea - și o înțelege O atinge și zboarå aripile înåuntru și ntinde și se înalțå în sine că un fluture în coconul måtåsos visând pânå håt dincolo de orizontul cu måråcini înfloriți ultima singură zbatere a libertåții
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1624]
-
care se-ndoi aproape pînĂ la jumătate În mîinile sale. Simțea cum trage smucindu-se, iar smuciturile nu se Îmblînzeau cînd trăgea și el. Și deodată se Înmuiară și peștele se ivi deasupra apei, tras de fir. Apoi urmă o zbatere nebună În apele Înguste și adînci, iar păstrăvul fu smuls din apă și, zbătÎndu-se-n aer, zbură peste umărul lui Nick și căzu pe malul din spate. Nick Îl văzu strălucind În soare și apoi Îl găsi zbătÎndu-se printre ferigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
groază că rămăsese o grămăjoară de haine fără stăpân. Inima-i bătea nebunește, și din cauza necazului care-l pândea după înec, dar mai ales de mila și reala compasiune pentru băiatul de vreo 20 de ani. Îi bănuia zbuciumul și zbaterile, când fusese luat de șuvoi, mai ales că lui îi era groază de apă. Încolonă imediat compania și-o porni spre bivuac. Zvonul despre accident se răspândise și, ca o primă (mult prea tardivă) măsură de precauție, un agent aduse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pământului, ce adăpostește de secole osemintele sacre al înaintașilor cărora le datorăm existența noastră de astăzi. Scriitorul a înțeles că istoria, martoră a trecutului, act de naștere a tuturor generațiilor plecate spre cele veșnice, dar și lumină aruncată peste întunericul zbaterii omului pentru ființare, dă neamului nostru paternitate și sentimentul că are un izvor, că nu a apărut din neant, că are rădăcini infinite capabile să ne alimenteze peste veacuri spiritul de stăpân în jurul arcului carpatic. Dictonului „De unde venim, cine suntem
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
la cuiburi, nerăbdătoare, acasă. Doar mama, cu parfumul ei de grație și mister, misterul vieții sufletești, adânc, mă poate liniști. Doar în privirea ochilor ei blânzi ca marea, valul îmi poate găsi răspunsul. Și doar în clipirea lor se regăsește zbaterea de aripi a rezolvărilor la toate întrebările mele. Doar tu m-ai învățat, mamă, să iubesc în culori, și doar surâsul tău vopsește câmpul toamna și marea e albastră fiindcă o privești tu. Doar tu m-ai învățat să iubesc
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
adevărată. Vom fi doar alt eu, alt tu, cu același nume, cu aceeași iubire-n priviri. Simți și tu și știu și eu că dacă eu te iubesc, nu vei muri niciodată. Ce ușor e să fii fericit!... Într-o zbatere lucioasă de aripi, într-o ultimă rotire, ochii mi s-au pierdut în noapte, lăsându mă pe mine-n urma lor și vocea blândă a mamei șoptindu-mi la ureche: „Trezește-te draga mea, s-a făcut dimineață!”
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
vârstă. Prima minune a fost aceea că MAMA, adevărata mea ocrotitoare, mi-a dăruit pentru a doua oară viață, pentru că de mic am avut serioase probleme de sănătate și ea a tremurat pentru firavul meu început de viață într-o zbatere continuă, rugându-se Creatorului și Creatorul a ascultat-o, iar eu am revenit la starea normală de sănătate. A doua mare minune a fost aceea că, având un tată, ce mă iubea cu adevărat, nutrind speranța că-i voi urma
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care am reușit să pun totul în ordine și să văd cu mulțumire cum tinerii plecau mulțumiți că aveau ce citi, iar eu eram mulțumit că-i determinasem să se aplece cu răbdare asupra cărților ce aveau de citit. Din zbaterea inițială și frământarea ce manifestam la început când mă temeam să nu-mi dispară cărțile de care răspundeam pecuniar, acum eram mulțumit și fericit că vedeam un interes sporit al acelor tineri pentru slova tipărită. Și tot în vis mă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele îngroapă?...
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
de ceva Iar alteori, ți-s căile răzlețe... Drum fără pulberi, drum cu pulberi grele, Ceri vamă faptelor de-mprejurări iscate Când pas, ori vis, ori gândul te străbate, Ori numai duhul frământării mele... De la-nceput, spre singurul popas, O zbatere de valuri sau de vânturi, Cu-a lor ecouri transformate-n cânturi Ne însoțesc la fiecare pas... Dar nu suntem de vânturi duși, de valuri, Pe undeva sunt fapte îndrăznețe Și gesturi de aleasă frumusețe, Spre omeneștile, firești limanuri... Drum
DRUM by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83789_a_85114]
-
mai tânără de astăzi sau frunzărite prin manualele școlare de toată mâna și uitate o dată cu obținerea notei de trecere spre viața cea de toate zilele atât de puțin promițătoare în această tranziție fără sfârșit! Am avut un trecut efervescent o zbatere continuă pentru pâinea cea de toate zilele, și exponenți de seamă ce învățau poporul român cum să o câștige cinstit. Presa acelor zile se constituia într-un manual cotidian de morală. Sub lespedea grea a istoriei și în fondul de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
straniu... 22 mai 1965 (duminică) Lui Martin. Viață... un timp dăruit de zei. Adolescența... atâtea așteptări zadarnice... Dorință... o privire aruncată pe furiș frumosului... Căutări... pași nesiguri prin locuri străine... Izbucnire... Te-am găsit! Nu-i așa că tu ești dragostea? Zbateri... prin strigătele de lumină, Împlinire... vino, clipă ruptă din alte lumi. 10 mai 1965 (luni) O voce... Ora 6. Scularea! Vrei cafea sau ceai? Nu mai vreau nimic. Mi-e sete... nu, nu de lumină, ci de apă obișnuită. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și o femeie lângă tine, ca să-ți țină de urât atunci când eu am alte treburi. Puteți face și dragoste, dar atunci să-ți dezbraci cămașa; ea nu trebuie să se murdărească de țărână. Când vei dori ceva mai mult decât zbaterile femeii, Îmbracă-te În alb și așteaptă-mă. Iar când nu vei mai putea aștepta, alătură-te de femeie și Încearcă să crezi că m-ai uitat. 29 mai 1965 (sâmbătă) Fă-o pe femeie regină și ea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aripi. Retezându-le, pasărea cea mutilată Îți va cădea prin fața ochilor și poate te va durea fără leac urma durerii prelungite În strigătul căderii. Nu există vină pentru toate câte se-ntâmplă În lume. Dorința de revoltă e numai o zbatere a orgoliului rănit. Dar când ai Înțeles că nu e decât o mare prostie să crezi În orgoliu, ce-ți rămâne? Rămâne o zbatere surdă, fără puncte de sprijin, care ar putea să se descarce, o revoltă imens de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu există vină pentru toate câte se-ntâmplă În lume. Dorința de revoltă e numai o zbatere a orgoliului rănit. Dar când ai Înțeles că nu e decât o mare prostie să crezi În orgoliu, ce-ți rămâne? Rămâne o zbatere surdă, fără puncte de sprijin, care ar putea să se descarce, o revoltă imens de puternică, dar fără nici o armă la Îndemâna omului din tine. 25 iunie 1965 Un vis Navigasem mult, până când a venit furtuna, care m-a Împins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se refugie în detalii. Văzu, astfel, că pe calendarul de pe perete timpul rămăsese mult în urmă. În colțul din tavan unde se întâlneau cele trei dimensiuni, praful se tot depusese pe o pânză părăsită de păianjen care fremăta totuși de zbaterea unei gâze imaginare. Doar unul dintre cele două tuburi de neon funcționa, aruncând o lumină de care nu era nicio trebuință la ceasul de dimineață târzie. Iar pe chipiu începea să se contureze un cerc de sudoare, ca o aură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai amintește cât de mult fusese, ca adolescent, "martirizat" de "afurisitele de mici protestante", de "viclenele cochete" care, pretextând că vor să-și păstreze neîntinată virtutea, îl "torturaseră în fel și chip". Își mai amintește încă de flirturile acelea, de zbaterile acelea amoroase în cursul cărora sinistrul se întâlnea cu ridicolul. Într-o seară reușise, în urma unor asalturi eroice și cu inima bubuindu-i năvalnic, să "atingă câteva secunde ceea ce se numea "țâță goală"". Însă altă dată, "adulmecând triumful" și simțindu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nietzschean, el reia totuși motive familiare din filosofia lui Nietzsche, precum dorința de putere și dorința de creare a propriei identități, ca impulsuri majore ale ființei umane. Ca și universul filosofului german, universul lui Gibson este unul al luptei, al zbaterii, iar motivul autodepășirii, al permanentei transcenderi este, de asemenea, unul din motivele majore (nietzscheene). Și deși relațiile interpersonale și dragostea nu reprezintă prea mult pentru Case, în opera lui Gibson se simte totuși o notă de romantism. Tocmai prin absența
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
deloc banal, vede pe o stradă din București, în semiîntuneric, o fată izbind puternic cu pumnii zidul unei case. Tencuiala șubredă cade pe asfalt, el se apropie, o întreabă ce i s-a întâmplat, iar răspunsul vine după tăceri și zbateri isterice. Ramona, la cei 22 de ani ai săi, a ucis o femeie, pe doamna Manea. Vali o convinge să urce în apartamentul lui, unde îi bandajează Ramonei mâna zdrobită, îi oferă ceai, companie și găzduire. O privește dormind, intrând
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și, părând că-s boabe de porumb,/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de trup devine metaforă a deconstrucției sau a segmentării întregului în părți. Apoi, ca într-un ritual hermeneutic, poeta disecă fiecare dintre aceste segmente, ca pe niște texte sacre, în care nu cuvintele contează, ci mesajul transmis. Iar mesajul este zbaterea, adică încercarea de renaștere a spiritului din propria cenușă, pentru că pasărea tăiată pare să aibă aceleași proprietăți ca acelea ale păsării mitice Phoenix (autoincendierea periodică și regenerarea din propria cenușă ca formă de reproducere)172. Utilizarea adjectivului participial tăiată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
drumul între două gropi... Octav: (după ce groparul a plecat) "Ovidiu, așa-i că mă înclin? Așa-i că mă clatin? Crezi că n-o să cad... că o să mă împotrivesc? Oh, Ovidiu..., îți spun numai ție... Mi-e teamă că toată zbaterea asta a mea e doar un soi de agitație..., să nu bag de seamă că, de fapt, nu lupt... Mă tem că fac numai puțină gălăgie... Lasă, nu mă încuraja... Hm! Noapte bună..." PARTEA A DOUA (Pe banca din preajma cortului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i încearcă pe cei adunați în "Salon" nefiind decît o vană exasperare. O căutare ce duce spre niciunde și, oricum, nu spre un orizont al limpezirilor de conștiință. Cu strîngere de inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]