3,844 matches
-
în cântec și autentiticitate, pt faptul că nu a uitat de unde a plecat. Ce e bun rămâne, câte perle nu ne-au rămas de la mării noștri cântăreți: Achim Nica, Maria Ciobanu, Vicoveanca, perle ce ne-au rămas în lada de zestre pe care nimeni nu are dreptul să o știrbească! Noi trebuie să adăugăm valori la valori, nimeni nu ne dă dreptul să mutilam ce ne-au lăsat strămoșii noștri ... îmi plac toate zonele folclorice, în special regăsite în cântece cantate
VREAU SA TRAIESC ATAT TIMP CAT POT SA CANT...INTERVIU CU SOLISTA DE MUZICA POPULARA DIN BANAT, NICOLETA VOICA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372641_a_373970]
-
late, într-un pat dormeau copiii cei mici cu părinții, iar în celălalt ceilalți copii mai mari. Tot aici era o sobă din cărămidă cu plită, pe care se gătea mâncarea.În camera de ”dincolo” țineau așternuturile bune, lada cu zestrea pentru fată și hainele lor de sărbătoare. Prispa era un fel de balcon la parter, întinsă pe toată lungimea casei, lată de circa 2 metrii, atât prispa cât și camerele aveau pământ pe jos. Din când în când femeia casei
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
contra unei sume mari de bani. Am pus casa în vânzare, trimițând vorbă socrilor că dacă o vând, le voi da lor banii ca să-i dea Danei. Ea a vrut să trecem casa pe numele meu, deși o primise de zestre. Era a ei, de drept, după părerea mea. Oricum, eu tot nu mai puteam locui în comuna aia și nu puteam însuși eu banii de la vânzare. Era păcat de Dumnezeu să fac așa ceva. Se pot verifica aceste afirmații și toate
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci Și caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor, Timpul rămâne pe lucrurile din podul casei Copil Ca mine în rugăciunile mamei. IV Coloane de dealuri cu ferestre, Satul ca o licărire
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
l-au avut pe el, deci prin locul de naștere și mamă era italian. Pe Maria - Rosa a cunoscut-o cu patru ani în urmă. Ea era piemonteză și se trăgea dintr-o familie înstărită. Părinții i-au dat ca zestre la prima căsătorie , casa de pe malul lacului Viverone și un lot de vie pe rod, sus pe colină. După nașterea fetiței, care acum avea șase ani, a rămas văduvă, soțul decedându-i într-un accident de muncă. Mai târziu, după
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
Dintr-o atare perspectivă, Statul este arealul în care slujitorii Bisericii sunt chemați să mărturisească cele de folos împlinirii demersurilor de dreptate socială, de bunăstare materială și spirituală pe care orice stat modern caută să le împlinească pentru cetățenii săi. Zestrea de valori spirituale, culturale și materiale a Bisericii la care Sfântul Neagoe are o contribuție însemnată, este absolut necesară pentru definirea corectă a locului și a rolului României ca stat membru al Uniunii Europene. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe Române în fața lui
DESPRE DOMNITORUL NEAGOE BASARAB... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373054_a_374383]
-
că veți găsi multă iubire, mult suflet, multă durere, multă singurătate. Veți găsi sentimente neîmplinite, dureri necicatrizate și la urmă de tot, după îndelungi așteptări, veți găsi firimituri din ceea ce ați fost și sigur veți fi. În această ladă de zestre a sufletului fiecare veți găsi ceea ce doriți să găsiți. Mi-am deschis sufletul spre voi cei din lumea de aici și vă rog să pătrundeți în sufletul meu dar și în cuvânt. Prin cuvânt, rostuirea frumuseții lui, omul se apropie
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373172_a_374501]
-
trilul mierlei suspendat în aer, tu lasă-ți sufletul să salte-n voie sub oglindiri de lună, ca-ntr-un straer. Cât încă-i poți deschide larg ferestre spre timpul ne-’ntâmplat, atunci când treci frumosul clipelor să-i strângi drept zestre și du-l cu tine, când va fi să pleci. Fă-l să se simtă propriul lui stăpân și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtuna, ca într-un ritual vechi și păgân viața sau moartea-i va părea totuna. Am întâlnit
EFEMERITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373220_a_374549]
-
lui Iisus Hristos, am citit: „Am ridicat și sfințit această troiță întru slavă și mulțumire lui Dumnezeu și pentru cinstirea eroilor. Familia Ioan și Didina Grămadă”. Aveam să aflu, mult mai târziu, din confesiunile domnului Ioan Grămadă în „Pelerini prin zestrea străbunilor câmpulungeni” (Editura AXA, Botoșani, 2010), că troița este opera sculptorului Vasile Bârgovan, artist remarcat și prin alte lucrări deosebite despre care autorul înscrie în cartea sa „construcția și înălțarea, împreună cu câțiva tineri bucovineni, a unei frumoase biserici pentru o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
l-a plăsmuit, știa bine că inima nu-i supusă pe deplin rațiunii. De “suferința” asta sunt atins și eu. Am întâlnit cu vreo paisprezece ani în urmă niște basarabeni frumoși în spirit căutându-și pe meleagurile mele partea de zestre românească pierdută. Și au găsit ei de cuviință că în sat nu poți sta de vorbă despre asta decât cu preotul sau învățătorul - învățătorul, numai dacă e unul dintre acei în care mai pâlpâie lumina aprinsă cândva de Spiru Haret
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
și-a slovelor trudă. Iar de-mi alungă coșmar de neputință Din viețuirea cu visuri efemere, Nădăjduind în miracol de credință, Voi primi pacea-n lumea fără durere. Puțin câte puțin murind în orice zi, Cu lacrimă de tuș las zestre de idei, cititorilor, pentru vremuri când va fi Amintire din lumina ochilor mei. Că doar o cruce va sta să amintească de misiunea vieții mele pe pământ, Las neuitarea gândului să grăiască Despre moștenirea ce dăinuie-n cuvânt. 8. Septembrie
TRADIȚII LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372230_a_373559]
-
într-un timp că oamenii care plătesc totul cu suferință au măcar dreptul de a nu muri atât de repede. Tatiana Stepa a cunoscut toate suferițele. Și pe cele sociale, și pe cele personale.”... „Tatiana Stepa lasă în urmă o zestre excepțională de cântece. Dacă suferința și moartea sunt prețul acestei creații, mă întreb din ce în ce mai des: merită? Și mă tem că merită. Îngăduie-ne, viață, să te trăim cât mai intens, ca urmele noastre să merite aceste lacrimi cu care mă
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
mult decât atât au adus jertfe stropite cu sânge și cu sudoarea frunții lor. Din ce în ce mai mulți pribegiți prin lumea largă constată că ceea ce îi definește și îi face să se simtă cu adevărat ei înșiși, împliniți și fericiți este această zestre lăsată cu limbă de moarte de părinții lor. Încearcă, acești rătăciți, într-un târziu, să-i cinstească pe cei care au făcut multe, multe sacrificii materiale, spirituale și au ajuns la nemurire, prin fiii lor, lăsându-ne nouă, astăzi, să
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
dansatorii. Ochii de „cerber” ai femeilor analizau pe fiecare cum joacă, la cine privește, cui zâmbește, cum este îmbrăcat. Sau...ca viitoare mame-soacre, alegeau posibilii gineri, respectiv nurori. Fetele și flăcăii erau studiați, „scanați” și „pieptănați”, evaluați cu atenție, după zestre, după neamuri, înfățișare și comportament. Doamne, cum mai cerneau privirile mamelor! Cum le mai înfloreau fețele în zâmbete largi, dacă le convenea și cum li se întuneca privirea și strângeau din gură, dacă nu le plăcea! Le auzeai, bombănind: -Ce
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
tocat-o! Da’... degeaba! De regulă, tinerii ascultau de mamele lor, care țineau frâiele casei. Dar pârdalnicele de inimi o luau razna aici la horă, vrăjite de farmecele ei. Hora îi prindea în mrejele ei miraculoase, indiferent de pogoanele și zestrea lor. Am auzit de unele cazuri când, la sfârșitul horei, câte-o astfel de mamă cătrănită își căuta copila neascultătoare. Întreba disperată-n jurul ei: -N-ați văzut pe fata mea? Câte-odată, răspunsul venea prea târziu, ca o lovitură de satâr
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
al problemelor legate de îmbătrânire. Citind cartea descoperim în academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici un adevărat tezaur de știință și cultură, o interesantă personalitate complexă, ce se desfășoară pe multiple planuri în folosul societății. ...Și acest tom, face parte din “lada de zestre” a neamului românesc, fiind și o carte de vizită a culturii și științei noastre cu care ne legitimăm și impunem în spațiul European. Acestor două personalități, autorul și personajului său, l-i se potrivește zicerea lui Jean Delay, medic și
ŞTEFANIA KORY CALOMFIRESCU- ACADEMICIANUL CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376210_a_377539]
-
dominantă a poeziilor Profesorului Vasile Burlui este expresia sentimentelor sale de durere, de suferință, pentru pierderea ființei atât de mult iubite, a partenerei sale de viață, trecută prematur la „Cele Veșnice”. Poeziile sale sunt adevărate bijuterii, ce aparțin de acum zestrei limbii și literaturii române. Ele reflectă o lirică a măiestriei artistice a profesorului Vasile Burlui, sunt pline de candoare sentimentală, îl dezvăluie pe autor în vibrarea profundă a corzilor sale muzicale, literare. * * * Dar pentru a reveni la calitatea sa cu
PROFESOR UNIV. DR. VASILE BURLUI DE ACAD.CTIN MARINESCU,SCRIITOR ION HOLBAN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376229_a_377558]
-
trezit cu ea-n galop nebun Când prima rază a soarelui mă săruta pe față Și... am pornit-o împreună pe al zilei drum. E cald! Simțim deopotrivă Căldura zilei dublată de dragostea divină Și dăruim la rându-ne, din zestrea trezitivă Oricărui trecător și strig: Veniți! Nu se termină! 21 iunie 2015 Referință Bibliografică: Iubire necondiționată / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1633, Anul V, 21 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate
IUBIRE NECONDIȚIONATĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379701_a_381030]
-
roman, datorită celor 2 caiete aduse de tatăl meu când s-a întors de la înmormântarea tatălui său, vreau sa cred ca mi-a lăsat dragostea pentru literatură și scrierea romanțată a memoriilor. Zicea tatăl meu că aceste caiete sunt singura zestre pe care a primit-o de la acesta, neglijând faptul că a lăsat și o zestre genetică, fără de care poate nu aș fi fost în stare să scriu această carte, precum și cele scrise anterior. Aceste caiete pe care le-am citit
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
tatălui său, vreau sa cred ca mi-a lăsat dragostea pentru literatură și scrierea romanțată a memoriilor. Zicea tatăl meu că aceste caiete sunt singura zestre pe care a primit-o de la acesta, neglijând faptul că a lăsat și o zestre genetică, fără de care poate nu aș fi fost în stare să scriu această carte, precum și cele scrise anterior. Aceste caiete pe care le-am citit, fiind încă copil, erau un fel de jurnal, scris de bunicul meu și cuprindeau pe lângă
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-o margine de lume, când aripa-mi întind, găsesc dureri trecute, poporu-mi pustiind, năpârci atât de multe, la miere jinduind, feroce și flămânde, azi, zestrea-i siluind... Si-n zboru-mi făr'de margini sub Soare bântuind, privesc astăzi năpârca otrava-și înghițind; și-a adunat averea pe semeni jefuind, dar, azi, brațele legii se-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă lăturile mințind
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
și sănătoși, dornici să-i strige la Govie, să-i admire toată lumea, să se fălească cu ei. Pentru că știau care sunt adevăratele odoare ale omului. Erau apreciate femeile cu copii frumoși și sănătoși, nu pentru că erau dăruite de Dumnezeu cu zestrea lor genetică, cât mai ales pentru vrednicia și talentul lor în creșterea copiilor. Dar...frumoasa Govie a dispărut. Mai întâi a dispărut legendarul car frumos cu patru boi. A dispărut și cel cu doi boi. A venit Tractorul și a
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
în iureș camioanele cu gazele înecăcioase și pocnetele țevilor de eșapament. Toate au pătruns brutal în sufletele curate de la Govie, înnegrind cu fumul lor salcia și liliacul înflorit. C.A.P.-ul a pătruns cu steagurile sale roșii în lăzile de zestre. Femeile au fost duse pe câmp cu camionul la ora șase dimineața și aduse acasă noaptea, frânte de oboseală. Nu le mai ardea de batiste cu monogramă și ii înflorate. Progresul cel victorios a umplut și el casele oamenilor cu
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
după dispariția Goviei. Acolo...în cutele ascunse ale subconștientului. Asta am aflat la o nuntă din satul meu de prin anii șaptezeci. A fost o nuntă frumoasă, unde soacra mică a scos la horă când s-a jucat Nuneasca, toată zestrea miresei, cu daruri pentru nași, ginere și rudele apropiate. Sclipitoarele ștergare din fir de borangic auriu și fermecatele cămăși, precum și macatele, au răspândit în horă magia Goviei de altădată. De-atâta risipă de frumusețe toți nuntașii au fost copleșiți, admirația
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
mai apucaseră și trăiseră Govia. Care bătrână ar mai lucra astăzi ștergare și macate? N-o mai ajută nici ochii, nici mâinile. Iar nepoatele...nu-i mai cer. Sau...cele bătrâne au plecat demult Dincolo...Astăzi nimeni nu mai vrea zestre cu ștergare de borangic și macate de lână. Acum, la nunți se dăruiesc covoare plușate...Ștergarele de borangic?..Nțț! Ce să facă cu ele? Iar macatele? Cine mai pune pe pat sau pereți vechile macate? Acum, cuvertura plușată este regina
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]